Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 519/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2573/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 519
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Maria Cristina Scheaua
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta REGIA AUTONOMĂ A DISTRIBUȚIEI ȘI "" împotriva sentinței comerciale nr. 11550 din data de 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin consilier juridic și intimata prin avocat, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apelanta prin consilier juridic, depune la dosar actele cu privire la care s-a obligat să le depună la termenul anterior și arată că nu mai are alte probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul București, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală.
Intimata prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalul București, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta REGIA AUTONOMĂ A DISTRIBUȚIEI ȘI "" solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea actului denumit Cinematograful "", prin negociere directă; obligarea pârâtei la executarea în natură a obligației, încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului denumit Cinematograful "" deținut de reclamantă în calitate de locator, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat, în motivarea cererii că reclamanta deține și exploatează activul numit Cinematograful "" în temeiul contractului de închiriere nr.42/17.07.2003 înregistrat la România filiala interjudețeană B, sub nr.1262/17.07.2003, contract al cărui termen de valabilitate expiră la 28.07.2008, prin care s-a transmis folosința sălii "b" cinematograf, hol parter; grup sanitar; cameră acumulatori; cameră personal etaj; cabină proiecție.
S-a susținut întrunirea condițiilor impuse de art.12 Legea nr.346/2004, reclamanta înscriindu-se în categoria întreprinderilor mici și mijlocii conform adresei emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală nr.17418/04.11.2005, prin efectul dispozițiilor susmenționate s-a stipulat obligația regiilor autonome de a încheia contracte de vânzare-cumpărare, prin negociere directă, cu privire la activele aflate în patrimoniul său, cu respectarea dreptului de preferință al locatarilor la cumpărarea activelor, cu posibilitatea negocierii prețului, determinat prin expertiză întocmită de un expert acceptat de ambele părți.
Prin întâmpinarea, formulată la 05.04.2006, pârâta - România a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, invocând lipsa mandatului emis de către același minister, susținându-se că soluția ce se va pronunța în cauză este determinată de actul administrativ unilateral prin care s-a suspendat procedura vânzării activelor deținute de întreprinderile mici și mijlocii.
În esență au fost invocate dispozițiile art.9 din Legea nr.346/2004 potrivit cărora ministerele au obligația de a elabora și asigura măsuri și acțiuni menite să contribuie la protejarea întreprinderilor mici și mijlocii în raporturile lor cu statul; disp. art.12 și art.14 Legea nr.346/2004.
S-a susținut, de asemenea, încălcarea dispozițiilor art.4 alin.3 Legea 24/2000 raportat la art.67 alin.1 G 39/2005, prin care nu s-a prevăzut obligarea Ministerului Culturii și cultelor de a emite un ordin pentru abrogarea ordinului 2461/2004 ci s-a reglementat posibilitatea elaborării strategiei de privatizare prealabil al instituției publice sub a cărei autoritate funcționează, în conformitate cu prevederile Legii nr.15/1990, art.27 alin.1 G nr.88/1997 Legea nr.99/1990 și ale art.105 G 577/2002.
Au fost invocate și dispozițiile art.67. OG 39/2005 potrivit cărora vânzarea activelor aflate în proprietatea privată a statului și administrarea România nu se poate efectua decât în temeiul unei strategii emise de Ministerul Culturii și Cultelor aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii învederându-se că reclamanta are un drept de folosință numai asupra unei săli de cinematograf, din cele trei ale activului "Complexul Cinematografic " așa cum acesta figurează înscris în anexă la G 39/2005.
Prin cererea înregistrată la 28.06.2006, reclamanta a invocat excepția nelegalității ordinului 2258/05.09.2005, emis de Ministerul Culturii și Cultelor prin care s-a abrogat ordinul 2461/2004.
Prin întâmpinarea formulată la 9.08.2006, pârâta România, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a ordinului 2258/2005 s-a învederat prin adresa nr.1774/28.03.2005 (2761/2005) Ministerul Culturii și Cultelor a solicitat sistarea procedurilor de închiriere, concesionare sau vânzare a sălilor și de cinematograf până la stabilirea patrimoniului România; în temeiul art.67 G 39/2005 Ministerul Culturii și Cultelor a emis ordinul nr.2462/2005, abrogând ordinul prin care s-a declanșat procedura de vânzare acțiuni, act administrativ anulat implicit prin efectul art.67 G 39/2005.
În cauză, prin sentința civilă nr.414/07.02.2007 Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția de nelegalitate, constatând ca nelegal ordinul 2258/2005.
Prin sentința comercială nr.11550/17.10.2007, pronunțată în dosar -, Tribunalul Bucureștia admis cererea; a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea activului denumit Cinematograful "", situat în B,-,.47, Jud.B, prin negociere directă; obligă pârâta la executarea în natură a obligației, respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului menționat.
Pentru a hotărî astfel, instanța apreciat că reclamanta întrunește cerințele Legii nr.346/2004, face parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii; activul a cărei vânzare-cumpărare solicitată este disponibil, aflându-se în folosința reclamantei.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, în care s-a invocat în esență greșita aplicare a legii și eronata apreciere a materialului probator administrat.
S-a susținut că în conformitate cu dispozițiile în vigoare în domeniul privatizării Legi 15/1990; art.27 indice 1 G 88/1997 și Legea nr.346/2004, regiile autonome pot vinde activele aflate în administrarea lor, prin negociere directă, cu acordul instituției publice sub autoritatea căreia funcționează.
S-a mai arătat că reclamanta nu beneficiază de disp. ordinului Ministerului Culturii și Cultelor nr.2461/2004, întrucât între părți nu s-au purtat negocieri directe în temeiul și cu respectarea procedurii prevăzute de acesta; de asemenea, prin adresa nr.1779/28.03.2005 Ministerul Culturii și Cultelor a solicitat sistarea oricăror proceduri de închiriere, concesionare sau vânzare a sălilor și de cinematograf, până la stabilirea patrimoniului, în raport cu fostul că până la momentul suspendării nu au fost inițiate procedurile de negociere, acțiunea este neîntemeiată.
S-a susținut, în ceea ce privește vânzarea activelor aflate în administrarea nu pot fi ignorate efectele art.67 G 39/2005 prin care legiuitorul a impus adoptarea unei proceduri speciale privind privatizarea acestor active, procedurii speciale rap. la dispozițiile generale conținute de Legea nr.346/2004, faptul că până în prezent această strategie nu a fost adoptată ca urmare a admiterii excepției nelegalității ordinului 2258/05.09.2005 și a anulării HG 1792/2006 și a HG 1874/21 decembrie 2006 prin decizia 2579/20.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul -, îndreptățește măsura suspendării procedurilor de privatizare în conformitate cu disp. adresei 1779/28.03.2005 a Ministerului Culturii și Cultelor.
Prin întâmpinarea formulată la 25.01.2008, intimata - SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate.
S-a învederat că prin notificarea 2119/25.11.2005 s-a solicitat cumpărarea activului deținut în temeiul contractului de închiriere nr.42/14.07.2007, în conformitate cu art.12 alin.1 lit.b Legea nr.346/2004, fiind întrunite toate condițiile de admitere prevăzute de textul de lege.
S-a învederat că potrivit art.14 Legea nr.346/2004, nu este necesar mandatul instituției în subordinea căreia funcționează apelanta, consiliului de administrație al regiei, care adoptă hotărârea privind vânzarea activului, revenindu-i doar obligațiile de informare cu privire la operațiune, a ministerului d e resort; au fost invocate și disp. art.2 G 1874/2006 apreciate ca incidente în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În fapt, între - SRL reclamantă și F "România " a intervenit contractul de închiriere nr.42/17.07.2003 (1262/17.07.2003), cu termen la 28.07.2008, prin care s-a transmis dreptul de folosință asupra sălii "B" cinematograf; hol parter; grup sanitar; cameră acumulatori; cameră personal etaj; cabină proiecție.
Prin adresa nr.17418/04.11.2005 Agenția Națională a Administrare Fiscală atestă că reclamanta se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii.
Din analiza sentinței atacate, prin prisma motivelor de apel invocate rezultă că prima instanță s-a raportat în pronunțarea soluției exclusiv la Legea nr.346/2004 apreciind ca aplicabile în cauză dispozițiile art.12 alin.1 lit.b din lege, fără a supune cenzurii argumentele invocate de către pârâtă prin întâmpinare.
Reclamanta, învederat prin notificarea nr.2119/25.11.2005 pârâtei necesitatea încheierii unui nou act adițional la contractul de închiriere nr.42/17.07.2003, în sensul completării obiectului acestuia, prin includerea terenului aferent cinematografului în temeiul art.65 /2005, precum și încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului situat în B-,.47, jud.B; au fost invocate și dispozițiile G 88/1997 și art.12 alin.1 lit.b Legea nr.346/2004.
Cu privire la dispozițiile legale incidente în speță apreciem că Legea nr.346/14 iulie 2004, privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii reprezintă cadrul legislativ general în raport cu care, G 39/14 iulie 2005 publicată în Monitorul Oficial nr.704/04.08.2005 privind cinematografia, art.69 constituie norma specială de strictă aplicare.
Întrucât solicitarea începerii negocierilor a fost formulată ulterior intrării în vigoare a G3 9/2005, principiul tempus regit actum nu ridică probleme deosebite de interpretare.
De asemenea, apreciem ca irelevantă admiterea excepției nelegalității ordinului Ministerului Culturii și Cultelor 2258/05.09.2005, prin sentința civilă nr.414/07.02.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal dosar nr- față de textul de lege aplicabil, art.67 G 39/2005 potrivit căruia diminuarea participației statului la unitățile aflate sub autoritatea Ministerului Culturii și Cultelor inclusiv România art.66, precum și vânzarea sălilor și de spectacol cinematografic, a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea România,se pot face pe baza unor strategii specifice, emise de Ministerul Culturii și Cultelor, pentru fiecare societate și aprobate prin hotărâre a Guvernului.Procesul de privatizare, în acest domeniu reglementat distinct s-a desfășurat în temeiul actelor de autoritate, emise conform dispozițiilor legale sus-amintite, acte de autoritate constatate nelegale sau anulate.
Astfel, așa cum au reținut s-a admis excepția nelegalității ordinului Ministerului Culturii și Cultelor nr.2258/05.09.2005; prin decizia nr.2579/20 iunie 2008 dosarul nr.- ÎCCJ a dispus anularea HG 1792/20 octombrie 2006 și a HG 1874/21 decembrie.
În considerarea imposibilității stabilirii strategiei specifice de către Ministerul Culturii și Cultelor, a cadrului general și potrivit art.67 G 39/2005 pentru fiecare societate în parte cu aprobarea Guvernului, prin adresa 1779/28.03.2005 (2761/2005 - în evidențele pârâtei) anterior notificării acesteia de către reclamantă, s-a dispus de către Ministerul Culturii și Cultelor, suspendarea oricăror proceduri de închiriere, concesionare sau vânzare a sălilor și de cinematograf administrate până la inventarierea patrimoniului România.
În consecință, întemeiat pârâta a declinat solicitarea reclamantei privind începerea negocierilor privind vânzarea activului, această procedură fiind suspendată până la adoptarea unei strategii specifice aprobate prin hotărâre a Guvernului, conform art.67 alin.1 G 39/2005 în vigoare la data solicitării înstrăinării acțiunii.
Apreciem ca irelevantă constatarea nelegalității ordinului Ministrului Culturii nr.2258/2005 prin care a fost abrogat 2461/2004, și pentru că acesta nu își mai producea efecte întrucât fusese adoptat în temeiul legii generale Legea nr.346/2004, care în virtutea principiului "specialia generalibus derogant" nu mai este aplicabilă înstrăinării activelor aflate în patrimoniul România.
Reclamanta nu se poate prevala de prevederile ordinului C 2461/2004, ulterior adoptării normelor speciale conținute de G 39/2005 actul.
De asemenea, refuzul înstrăinării activului este justificat și în temeiul G 39/2005, întrucât a rezultat că reclamanta nu este titulara unui contract de închiriere al întregului activ așa cum a afirmat în cererea introductivă, prin contractul de închiriere nr.42/2003 fiindu-i închiriată sala "B" de cinematograf, din cele trei săli ale complexului cinematografic cu 3 săli, așa cum figurează în anexa la G 39/2005 poziția 61/705; mai mult, reclamantei nu i-a fost închiriat și terenul aferent complexului, prin notificarea nr.2119/25.11.2005 prin care a solicitat înstrăinarea activului solicitând și modificarea contractului de închiriere prin act adițional, în sensul închirierii și a terenului aferent.
În raport cu acestea, în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta îndeplinește condiția de locatar al activului supus privatizării.
În consecință apreciind nelegală și neîntemeiată sentința atacată, în temeiul art.296 pr.civ. va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelul formulat de apelanta REGIA AUTONOMĂ A DISTRIBUȚIEI ȘI "" cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 11550 din data de 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL cu sediul în B, B nr.1,.40,.D,.32, Județul
Schimbă în tot sentința apelată.
Respinge cererea ca neîntemeiată.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 13,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - ---
GREFIER,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Maria Cristina Scheaua
