Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 555/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.555
Ședința publică din data de 25.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.129/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-intervenientă
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 18.11.2008, respectiv 25.11.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale sub nr-, reclamantul prin reprezentant legal a chemat în judecată pârâta, solicitând a se constata, că antecontractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nr.1578/23.10.2006, încheiat între pârâtă în calitate de promitent-vânzător și reclamant în calitate de promitent-cumpărător, având ca obiect terenul/balastieră, situate în comuna - județ G extravilan cu suprafață totală de 19.264. precum și toate echipamentele, instalațiile, clădirile și vehiculele legate de balastieră, nisipul și pietrișul care se afla excavat în balastieră, constituie titlul de proprietate al reclamantului.
Prin cererea înregistrată la data de 16.10.2007 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului și cerere reconvențională, având drept obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr.1578/23.10.2006, care nu îndeplinește una din condițiile de valabilitate și anume un obiect determinat conform art.948 pct.3 civ. iar reclamantul nu a dovedit achitarea unei părți din preț, soluția fiind rezoluțiunea contractului potrivit art.1365 Cod civil, restituirea bunurilor pentru care s-a luat măsura sechestrului și ridicarea interdicției de vânzare instituită la cererea promitentului cumpărător; în subsidiar prin aceeași cerere s-a solicitat a se constata nulitatea art.5.1.3.4.1. din antecontract, ca fiind o clauză leonină, pur potestativă și implicit desființarea convenției ce depinde de această clauză, iar subsecvent a se constata că suma de 100.000 Euro pentru care s-ar putea obține proprietatea în aplicarea art.5.1.3.4.1. din antecontract, reprezintă un preț neserios, derizoriu, în comparație cu valoarea totală a proprietății, nefiind astfel îndeplinite condițiile de valabilitate ale convenției, lipsind prețul, conform art.1303 Cod civil.
La data de 8.11.2007 a fost înregistrată la dosar, cererea de intervenție în interes propriu formulată de prin care s-a solicitat admiterea sa în principiu, respingerea cererii formulată de reclamant, admiterea intervenției și constatarea calității de proprietar a intervenientei asupra bunurilor mobile arătate expres în anexa 1 la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08.02.2007, între intervenientă și pârâta, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată aferente litigiului.
Prin sentința civilă nr.3035/18.12.2007 Judecătoria Bolintin Valea declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu constatând, în raport de prețul stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1578/2006 la suma de 1.750.000 Euro, că în cauză sunt incidente prevederile art.2 pct.1 lit.b cu raportare la art.158 pr.civ.
Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă prin sentința civilă nr.129/03.06.2008 a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională promovată de pârâta și a respins ca prematur introdusă cererea intervenientei fiind respinsă excepția lipsei de interes a intervenientei.
Măsura anulării acțiunii principale a fost motivată de instanță pe dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, în raport de neîndeplinirea obligației privind plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși reclamantul a fost legal citat cu această mențiune.
Pentru a pronunța soluția respingerii cererii reconvenționale, instanța fondului a reținut în esență următoarele argumente:
- deși a pus în vedere părților să completeze probatoriile, pârâta prin apărător a declarat expres că înțelege să probeze cererea numai cu înscrisurile depuse la dosar;
- din actele depuse și din susținerile contradictorii ale părților, instanța nu și-a format convingerea că susținerile pârâtei-reclamante corespund realității;
- în privința celui de al doilea avans reprezentând suma de 70.000 Euro, nu rezultă cu certitudine dacă această sumă s-a plătit sau nu de reclamant în contul pârâtei și nu rezultă clar din actele aflate la filele 40-52, cine a intrat în posesia acestei sume, cu ce titlu, în ce scop, pârâta refuzând să administreze orice alte probe în afara celei cu înscrisuri, cu toate insistențele instanței de a afla adevărul în cauză;
- potrivit art.1021 cod civil acțiunea în rezoluțiunea contractului poate fi intentată numai de partea care a executat sau se declară să execute contractul, în cauză pârâta nu a ales însă, să silească cealaltă parte a executa obligația conform art.1021 cu referire la art.1020 Cod civil, dimpotrivă a solicitat rezoluțiunea antecontractului pentru neplata integrală a prețului, precum și repunerea părților în situația anterioară, ceea ce implică restituirea reciprocă a prestațiilor îndeplinite în baza contractului desființat;
- pârâta-reclamantă nu a făcut dovada existenței cauzei de nulitate a antecontractului de vânzare-cumpărare, descrisă în capitolul II al cererii reconvenționale.
Cererea de intervenție a fost respinsă ca prematur introdusă, cu motivarea că actul a cărui reziliere a solicitat-o pârâta-reclamantă este încă în vigoare, iar pe de altă parte intervenienta are un act de vânzare-cumpărare autentificat cu privire la bunurile mobile descrise în cererea de intervenție.
A fost respinsă excepția lipsei de interes, prima instanță apreciind că intervenienta are un interes legitim pentru apărarea dreptului său de proprietate dobândit prin cumpărare de la pârâta-reclamantă.
Împotriva sentinței fondului, în termen legal a declarat apel pârâta-reclamantă, criticile formulate vizând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii.
În motivarea căii de atac, după detalierea considerentelor de fapt și de drept care au justificat formularea cererii reconvenționale, cu raportare la obiectul acțiunii principale, apelanta a susținut în esență următoarele critici:
- motivarea primei instanțe în sensul că nu și-a putut forma convingerea față de cererea reconvențională în raport de probele cu înscrisuri solicitate de pârâta-reclamantă, atrăgea aplicarea dispozițiilor art.129 alin.5 pr.civ. conform cărora putea fi ordonată de instanță administrarea probelor considerate necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc;
- pe parcursul cercetării judecătorești, a existat o atitudine părtinitoare din partea instanței, care a admis reclamantului mai multe cereri de amânare, care au avut ca scop numai tergiversarea cauzei;
- instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor și excepțiilor invocate din oficiu sau de părți, iar față de complexitatea cauzei este firesc ca sentința să cuprindă motive contradictorii în raport de cererile formulate;
- sentința atacată este motivată în mod transparent și superficial, fiind respinsă cererea reconvențională fie ca neîntemeiată, fie pentru că instanța nu și-a format convingerea;
- înscrisurile atașate la dosar nu au fost analizate de instanță, în motivarea hotărârii nefăcându-se vorbire de ele și nici nu se motivează concret netemeinicia cererii de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare și nici celelalte susțineri privitoare la neplata prețului, a prețului derizoriu, a clauzei leonine.
Apelanta a solicitat urmare admiterii căii de atac întemeiată în drept pe dispozițiile art.282 și urm. pr.civ. admiterea pe fond a cererii reconvenționale.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a admite apelul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea constată că unul din considerentele principale expuse în motivarea sentinței, care a condus la respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată, îl constituie propunerea de către pârâta-reclamantă numai a probei cu înscrisuri, "cu toate insistențele instanței fondului pentru completarea probatoriului", cauză care a condus la imposibilitatea formării convingerii "că cele susținute de parte corespund realității".
În aceste condiții apare justificată critica formulată prin primul motiv de apel, Curtea, apreciind că în lumina dispozițiilor reglementate prin art.129 alin.5 pr.civ. judecătorul fondului trebuia să manifeste rol activ pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Se impunea deci, a fi ordonată administrarea probelor apreciate necesare pentru stabilirea sumei plătite cu titlul de avans în baza antecontractului în litigiu, către cine s-a făcut plata, cu ce titlu, iar nu a se motiva în sensul celor menționate în alineatele 2-3 fila 5 din considerentele hotărârii, în care se menționează incertitudinele rezultate pe aceste aspecte.
Curtea, reține totodată că, prima instanță a motivat respingerea capătului principal al acțiunii reconvenționale, privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, din perspectiva analizei dispozițiilor articolelor 1020-1021 Cod civil, deși pârâta-reclamantă a întemeiat această cerere pe prevederile articolului 1365 Cod civil, specifice contractului de vânzare-cumpărare, potrivit cărora, dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării.
În condițiile respingerii capătului principal privind rezoluțiunea convenției în litigiu, în opinia Curții, instanța fondului era obligată să analizeze și cererea subsidiară formulată prin acțiunea reconvențională, sub toate aspectele învederate de pârâta-reclamantă, respectiv constatarea nulității articolului 5.1.3.4.1. din antecontract ca fiind o clauză leonină, o leziune postcontractantă, afectată de imoralitate și implicit desființarea convenției, întemeiată pe prev. art.968, 1008, 1085 Cod civil, nefiind suficientă numai motivarea nedovedirii respectivei clauze, astfel cum a procedat judecătorul fondului și pe acest aspect putând fi ordonate probele considerate utile și pertinente cauzei.
Trebuia analizată cererea formulată în subsidiar și sub aspectul lipsei obiectului determinat motivat pe dispozițiile art.948 pct.3 Cod civil și inclusiv nulitatea antecontractului prin stabilirea unui preț neserios, motivată pe art.1303 Cod civil, dedusă din aplicarea prevederilor articolelor 5.1.3.4. și 5.1.3.4.1. din convenție, cu referire la prețul stabilit pe tranșe și posibilitatea achiziționării bunului la nivelul numai a sumei de 100.000 Euro, reprezentând valoarea celor două avansuri.
În lipsa, efectuării unei analize a cererii reconvenționale sub toate aspectele învederate în principal precum și în subsidiar de către pârâta-reclamantă și în condițiile neadministrării unui probatoriu complet și pertinent de natură a conduce la aflarea adevărului în cauză pentru aplicarea corectă a legii, care trebuia ordonat și din oficiu, Curtea apreciază că, hotărârea primei instanțe echivalează cu o necercetare a fondului respectivei acțiuni.
În considerarea celor expuse, pentru asigurarea unei judecăți unitare sub toate aspectele a cererii reconvenționale dedusă judecății, având la bază un probatoriu complet și pertinent, Curtea, în temeiul prev. art.297 alin.1 pr.civ. va admite apelul formulat, va desființa în parte sentința civilă atacată și în consecință va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea acestei cereri, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă, cu sediul ales la Cabinet de Avocat " ", din B,-, -.B,.1,.35, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.129/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la avocat, din B, A I nr.6,.15,.B,.8,.58, sector 3 și intimata-intervenientă, cu sediul în B, nr.115, -.6,.2, camera 8, sector 1.
Desființează în parte sentința civilă atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecarea cererii reconvenționale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2008.
Președinte Judecător
-
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Fond - Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă
Președinte -
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
