Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 58
Ședința publică de la 05 martie 2008
PREȘEDINTE: Radu Mateucă Mateucă
JUDECĂTOR 2: Mariana Moț
Grefier: - a
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta reclamantă - SRL B împotriva sentinței nr.464 din 1 octombrie 2007, pronunțate de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă - SRL B, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată -parte integrantă din prezenta decizie-, când instanța a amânat pronunțarea la data de 05 martie 2008, având nevoie de timp pentru a delibera și dând totodată părților posibilitatea de a depune concluzii scrise după închiderea dezbaterilor.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 464 de la 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL B, împotriva pârâtei - SRL B și s-a constatat intervenită vânzarea- cumpărarea imobilului " Restaurant Central" din B, str. - nr. 21 județul O în suprafață de 618,76 mp (restaurant, bucătărie, grup sanitar, magazin alimentar, hol, împrejmuire, racorduri) și teren aferent de 1188,40 mp. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională a pârâtei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că:
La data de 22.11.2006 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Balș acțiunea în constituire de drepturi promovată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 3 mai 2005 printr-un act sub semnătură privată a încheiat cu pârâta un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul denumit,Restaurant Central B" situat în localitatea B,-, împreună cu terenul aferent.
A mai arătat reclamanta că prețul a fost stabilit conform facturii fiscale
nr.-/30.04.2005 întocmită de vânzător și acceptată de cumpărători iar potrivit clauzei 2 din antecontract prețul a fost achitat integral.
Reclamanta a susținut că, deși prețul a fost achitat, pârâta refuză perfectarea actului în formă autentică, singura care ar fi de natură să asigure transferul dreptului de proprietate.
Pentru aceste motive a solicitat să se constate valabilitatea promisiunii de vânzare și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Acțiunea a fost întemeiată în drept, invocându-se dispozițiile art.111 Cod procedură civilă și art.969 Cod civil, a fost corespunzător timbrată, în dovedire solicitându-se proba cu înscrisuri, proba testimonială și cu interogatoriul pârâtei.
S-a menționat că valoarea imobilului clădire este de 189.000 lei iar valoarea terenului este de 28.900 lei(fila 4 dosar -).
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția necompetenței materiale după valoare, arătând că obiectul cauzei depășește suma de 100.000 lei așa încât competent în primă instanță este tribunalul.
Pe de altă parte pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii întrucât promisiunea de vânzare cumpărare nu are valoarea unui act autentic, că plățile invocate a fi fost făcute nu acoperă prețul imobilelor și de altfel, s-a realizat o confuzie între persoanele juridice implicate în precontract și persoana căreia i-a fost făcută plata.
Întâmpinarea a fost motivată în drept invocându-se dispozițiile art.2 Cod procedură civilă, în apărare nefiind solicitate probatorii.
Prin cererea reconvențională s-a solicitat rezoluțiunea precontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 3 mai 2005 întrucât prețul stipulat în acest act nu a fost plătit până în prezent.
Cererea reconvențională nu a fost timbrată, nu a fost motivată în drept, în
dovedire nefiind solicitate probatorii.
Prin sentința civilă nr.543 din data de 23 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr.- s-a admis acțiunea promovată de reclamantă, s-a constatat valabilitatea precontractului și s-a dispus ca hotărârea să loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Au fost respinse: excepția necompetenței materiale, a inadmisibilității acțiunii, precum și cererea reconvențională privind rezoluțiunea antecontractului iar pârâta obligată la plata către reclamantă a sumei de 3467 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta invocând pe de o parte necompetența materială a Judecătoriei Balș față de valoarea obiectului cererii iar pe de altă parte comercialitatea cauzei.
S-a invocat de asemenea faptul că pentru probarea pretențiilor formulate prin cererea reconvențională nu s-a încuviințat nicio probă și nu s-a pus în vedere timbrarea cererii reconvenționale.
Pe de altă parte s-a arătat că prin mijlocirea instanței este inadmisibil să se dea valoare de înscris autentic unei promisiuni verbale de vânzare.
În subsidiar, s-a arătat că în măsura în care se va constata competența Judecătoriei Balș acțiunea este neîntemeiată întrucât plata prețului nu a fost făcută deși pârâta și-a îndeplinit obligația de a preda spațiul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că motivul de nelegalitate se referă la competența materială a judecătoriei dea judeca cauza, față de obiectul acesteia, competența în primă instanță aparține tribunalului conform dispozițiilor art. 2 pct.1 civ.Cod Penal
Prin decizia nr. 175 din 13 iunie 2007, apelul declarat de pârâtă a fost admis, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza la Secția Comercială a Tribunalului Olt pentru soluționare, sentință nerecurată de către părți, astfel încât aceasta s-a înregistrat la nr-.
La judecarea în fond părțile nu au solicitat administrarea de noi probatorii, înțelegând să se folosească de proba cu înscrisuri administrată la instanța de fond, precum și înscrisurile depuse în apel d e către pârâtă.
Prin acțiunea formulată de reclamanta - SRL B s-a solicitat să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea unui spațiu comercial compus din construcții și teren aferent sub denumirea de,restaurant central" situat în B, în contradictoriu cu pârâta - SRL potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit "contract de vânzare-cumpărare", aflat la fila 19 dosar nr. -.
Potrivit actului pârâta - SRL a vândut reclamantei - SRL acest imobil la data de 3 mai 2005, cu obligația de a se încheia actele autentice ulterior, pentru completarea documentației cadastrale.
Prețul vânzării s-a stabilit conform facturii nr. - din 30.04.2005, întocmită de vânzător și acceptată de cumpărător, menționându-se că acesta a fost achitat integral.
În acțiune se menționează că între părți prin reprezentanții lor a existat o înțelegere verbală încă din luna decembrie 2003 pentru vânzarea-cumpărarea acestui spațiu, mai ales că reprezentantul reclamantei a fost asociat în societatea pârâtă de unde s-a retras, bunul imobil a fost evaluat și reclamanta a început să efectueze plățile în contul prețului stabilit prin ordinele de plată nr. 11/22.12.2003; 01/24.08.2004; 55/11.10.2004; 58/20.10.2004; 67/12.11.2004; 73/30.11.2004; 05/18.01.2005; 08/21.01.2005 și 01/14.03.2005, valoarea totală fiind de 2.179.000.000 lei (ROL).
Ulterior, la data de 30.04.2005, s-a emis factura nr. - prin care s-a vândut imobilul, iar pe data de 3 mai 2005, s-a întocmit și actul sub semnătură privată menționat anterior, prețul fiind achitat integral.
De altfel, pentru suprafața de teren, vânzătorul nici nu deținea titlu de proprietate acesta fiind obținut prin sentința civilă nr. 293 din 9.02.2005, prin care s-a constatat dreptul de proprietate ca urmare a adjudecării la licitația din 12.01.2005.
Toate aceste înscrisuri menționate de către reclamantă în acțiune, au fost depuse la dosar, inclusiv planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate și fișa acestuia, ce formează obiectul cauzei cât și structura acționariatului la societatea pârâtă.
După perfectarea actului sub semnătură privată reclamanta a intrat în posesia bunului pe care îl stăpânește și în prezent dovadă fiind contractele de utilități și servicii încheiate pe numele său cu - SUD și - SA aflate la filele 29 - 34.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă și cererea reconvențională, nu a recunoscut această înstrăinare și a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din data de 3.05.2005 pe motiv că prețul convenit nu a fost achitat recunoscând că pârâta a predat bunul ce a făcut obiectul vânzării, reclamantei.
În susținerea acestei cereri s-a arătat că prețul nu a fost menționat expres, recunoscând că este determinabil prin referirea la factura din 30.04.2005, pentru care însă face mențiunea că în prezent este stornată printr-o altă factură din 4 decembrie 2006. A precizat pârâta că se face o confuzie între persoana juridică și administratorul acesteia, care la vremea întocmirii ordinelor de plată avea o dublă calitate de asociat la pârâtă și asociat unic și administrator la societatea reclamantă.
Plățile efectuate prin ordinele de plată, menționate de către reclamantă, ar putea eventual să-i confere acesteia un drept de creanță dar nu un drept de proprietate asupra imobilului.
Se mai arată că cererea este inadmisibilă deoarece se solicită instanței să se dea valoare de act autentic de vânzare-cumpărare în baza unei promisiuni verbale ce ar fi existat între părți.
Față de înscrisurile depuse de reclamantă și de recunoașterile parțiale ale pârâtei, instanța a constatat că acțiunea acesteia este întemeiată.
Înscrisul denumit "contract de vânzare-cumpărare" din 3.05.2005, este un înscris sub semnătură privată și prin acesta părțile au convenit asupra vânzării cumpărării bunului imobil cu obligația de a încheia actul autentic ulterior pentru ca vânzarea să fie perfectă, deoarece include și teren și este obligatorie forma autentică a înstrăinării potrivit legii circuitului juridic al terenurilor prevăzută în Legea nr.247/2005.
Se face mențiunea în înscris că prețul a fost achitat conform facturii din 30.04.2005, cumpărătorul intrând astfel în posesia imobilului, situație recunoscută de către pârâtă.
Susținerea cu privire la neplata prețului care ar conduce la rezoluțiunea acestui contract, nu este dovedită deoarece pe de o parte în act se menționează în mod expres achitarea integrală a prețului, care chiar dacă nu este precizat este determinabil deoarece face trimitere la factură, care de asemenea a fost însușită de către părți, iar, pe de altă parte, contractul este însușit prin semnătură de către parte care nu a acuzat vreun viciu de consimțământ la încheierea acestuia.
Potrivit art. 1313 și urm. Cod civil, obligația principală a vânzătorului este să predea lucrul vândut cumpărătorului iar obligația principală a cumpărătorului este de a plăti prețul și de a lua în primire lucrul vândut potrivit art. 1361 - 1362 Cod civil, dacă actul nu prevede și alte clauze, obligații îndeplinite de către părți, situație în care nu poate opera rezoluțiunea contractului.
De asemenea, tribunalul a constatat că nu poate fi primită nici susținerea pârâtei că, sumele de bani menționate în ordinele de plată anterioare încheierii contractului ca fiind plăți ale bunului, emană de la societatea reclamantă și că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de legea contabilității sau a fiscalității, mai ales că aceste sume au fost acceptate de către pârâtă.
Ca regulă generală executarea unei obligații se face de către debitor prin plată însă, potrivit dispoz. art. 1093 alin. 1 Cod civil, obligația poate fi achitată de o persoană interesată care lucrează în numele și pentru achitarea debitorului, iar în cauza de față chiar pe susținerile pârâtei debitorul persoană juridică, respectiv reclamanta, se confundă cu administratorul acesteia persoană fizică.
Din documentele de plată rezultă însă că plata s-a făcut către reclamantă și aceste plăți reprezintă contravaloarea bunului ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare, așa cum de altfel se menționează pe fiecare ordin de plată și suma se regăsește pe factura din 30.04.2005 care face dovada plății la data încheierii contractului.
Împrejurarea că în luna decembrie 2006, deci în cursul derulării procesului societatea pârâtă a stornat factura privind plata prețului, emițând factura nr. -/4 decembrie 2006, este un act emis pro-cauza și nu are relevanță in raport de data convenției părților.
Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei îndeplinește cerințele prevăzute de art. 111 pr.civ., iar, potrivit art. 1073 - 1077 Cod civil, reclamanta are interesul în pronunțarea unei hotărâri care să suplinească actul autentic, în lipsa acordului pârâtei la încheierea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - SRL B, care atât prin motivele de apel d epuse la data de 13.11.2007 la Tribunalul Olt cât și prin motivele suplimentare depuse la instanța de apel la prima zi de înfățișare, formulează următoarele critici:
1. Susține apelanta că instanța de fond a schimbat natura juridică a acțiunii introductive cât și temeiul juridic al acesteia.
Astfel, reclamanta a introdus o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă iar instanța de fond a admis o acțiune în realizare întemeiată pe dispozițiile art. 1073-1077 Cod civil.
2. Instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei pronunțând o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare fără a se achita taxa de timbru potrivit art. 3 alin.1 din Legea 146/1997.
Mai arată apelanta că instanța a acordat plus petita constatând valabilă vânzarea- cumpărarea imobilului în litigiu deși nu s-a solicitat acest lucru.
Mai mult, se apreciază că este inadmisibilă o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă, întrucât instanța nu poate să constate valabilă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare care naște pentru părți obligații de a face și să pronunțe apoi o hotărâre judecătorească constitutivă de drepturi care să opereze transferul dreptului de proprietate (obligația de a da).
3.Apelanta, prin cel de-al treilea motiv de apel susține că promisiunea de vânzare cumpărare este lipsită de obiect întrucât prin actul invocat terenul nu este determinat, iar pe de altă parte lipsește prețul vânzării.
Susține că, înțelegerea verbală confirmată prin factura nr. -/30.04.2005 și prin actul sub semnătură privată din 03.05.2005 nu determină terenul care face obiectul acestei înțelegeri și de asemenea nu cuprinde un preț pentru terenul - obiect al acestei înțelegeri.
Arată că, în actul sub semnătură privată invocat de societatea reclamantă, societatea pârâtă se obligă să vândă restaurantul și terenul aferent, fără să existe însă niciun element de identificare și determinare a acestui teren și fără să se facă trimitere la un act anexă al contractului în care să fie determinată această suprafață de teren și identificată.
Apreciază apelanta că instanța de fond a depășit cadrul contractual și a trecut peste voința părților.
4. Cât privește promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare având ca obiect restaurantul " Central " din B, s-a reținut în mod greșit de instanța de fond că s-a plătit prețul acesteia prin ordinele de plată emise începând cu decembrie 2003 deși promisiunea a intervenit în luna mai 2005.
În realitate, aceste plăți au fost efectuate de către fostul asociat cu scopul de a-și achita partea sa de contribuție la achiziționarea restaurantului " Central " dobândit de către apelanta pârâtă.
Pe de altă parte, plățile efectuate începând cu luna decembrie 2003 nu pot reprezenta prețul promisiunii de vânzare ce a avut loc la data de 3.05.2005, întrucât restaurantul " Central " din Baf ost dobândit prin procesul verbal de licitație încheiat la 6.08.2004.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului reluând apărările formulate la fond.
Curtea, analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile art. 294 și următoarele pr.civ. reține că acesta este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
La data de 3.05.2005, între părți s-a încheiat o convenție denumită de către acestea contract de vânzare cumpărare (fila 19 dosar fond), prin care apelanta pârâtă - SRL B s-a obligat să vândă iar intimata reclamantă - SRL B s-a obligat să cumpere imobilul denumit restaurant " Central " B situat în B, str. -, nr. 21, județul O, împreună cu terenul aferent.
S-a menționat că " prețul vânzării este conform facturii - din 30.04.2005 și că acesta a fost achitat integral.
În capitolul IV CLAUZE FINALE, părțile au prevăzut că " Actele autentice se vor întocmi la notarul public sau la Judecătoria Balș pe calea acțiunii în constatare", iar "contractul va fi completat cu documentația cadastrală ce se va efectua pentru imobilul mai sus descris. "
Prin cererea reconvențională formulată la data de 18 ianuarie 2007, pârâta reclamantă a solicitat rezoluțiunea acestei convenții pentru neplata prețului susținând că, deși s-a menționat că prețul a fost plătit, fiind de bună credință, ulterior reclamanta pârâtă nu a mai achitat prețul.
Analizând convenția părților, se constată, că, în speță este vorba despre o promisiune bilaterală de vânzare, un antecontract, prin care părțile s-au obligat să vândă respectiv să cumpere un imobil cu terenul aferent pentru care este necesară forma autentică " ad validitatem ".
Dacă promitentul vânzător nu-și respectă obligația, beneficiarul cumpărător nu poate cere predarea lucrului deoarece nu a devenit proprietar și acesta nu poate cere decât daune interese. Dacă însă bunul se mai găsește în patrimoniul vânzătorului și nu există alte impedimente legale - pe lângă posibilitatea acordării daunelor interese sau obligării promitentului sub sancțiunea daunelor cominatorii, la încheierea contractului - există posibilitatea ca instanța în aplicarea principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor să pronunțe în baza art. 1033 și 1067 cod civil o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare și care va avea caracter constitutiv de drepturi operând astfel transferul proprietății de la data când rămâne definitivă.
Așadar critica formulată de apelantă nu este fondată, este fondat însă motivul ce vizează încălcarea disp. art. 3 alin. 1 din legea 146/1997 potrivit cărora "cererile introduse la instanțele judecătorești prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează corespunzător taxei de timbru pentru autentificarea actului. "
Insuficiența timbrării cererii fost acoperită în apel atât de către apelantă cât și de către intimată.
În ceea ce privește critica ce vizează schimbarea temeiului cererii de chemare în judecată și acordarea de plus petita de către instanța de fond, Curtea apreciază că judecătorul, în temeiul art. 129 alin. 4 coroborat cu art. 84 Cod procedură civilă, nu este ținut de textul de lege indicat de parte ci el trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de fapt calificată juridic de parte, în măsura în care situația de fapt respectivă este confirmată de probele administrate în cauză. Așadar, calificarea juridică a situației de fapt și aplicarea textului de lege sunt două operațiuni juridice ce nu trebuie confundate, cea din urmă presupunând-o pe cea dintâi.
În ceea ce privește promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, instanța de fond a constatat în mod greșit valabilitatea vânzării imobilelor reținând că prețul vânzării a fost achitat prin ordinele de plată emise începând cu luna decembrie 2003, deși promisiunea a intervenit la data de 3 mai 2005.
În mod nelegal instanța de fond a admis susținerile nedovedite ale intimatei reclamante considerând că prețul stabilit în luna mai 2005 a fost achitat prin ordinele de plată emise în decembrie 2003.
Chiar intimata reclamantă recunoaște prin acțiunea introductivă că pentru achiziționarea prin licitație a restaurantului " Central " Baa chitat din valoarea acestuia și în consecință plățile respective reprezintă contribuția asociatului care la acea dată era asociat la - SRL
Scopul pentru care s-au virat sumele de bani respective rezultă fără dubiu din mențiunile aflate pe ordinele de plată, respectiv " pentru achiziționarea de către apelanta pârâtă a hotelului și restaurantului " Central " din "
Pe de altă parte, între părți nu s-a dovedit vreo înțelegere în sensul susținut de intimata reclamantă în cererea introductivă potrivit căreia asociatul să se retragă din societate și să-i revină clădirea C3 respectiv restaurant " Central " plus anexe plus teren aferent.
O astfel de susținere este contrazisă de faptul că prin hotărârea AGA din 15.04.2005 (pagina 18 dosar fond ), se reglementează condițiile în care asociatul se retrage din societate stabilindu-se în mod expres că drepturile asociatului retras au fost stabilite prin acordul părților și acesta a fost despăgubit cu tot ceea ce i se cuvenea de la societate, iar asociatul retras nu are dreptul la o cotă parte din patrimoniul societății ci la o sumă de bani care să reprezinte contravaloarea acestuia.
De reținut faptul că această hotărâre este anterioară convenției de vânzare cumpărare ce face obiectul prezentei judecăți.
Prin urmare, promisiunea de vânzare fiind ulterioară nu are legătură cu retragerea din societate și în aceste condiții, intimata reclamantă trebuia să plătească prețul și să facă dovada achitării lui cu orice instrument de plată admis de lege în raporturile dintre societățile comerciale.
Mai mult, în ceea ce privește terenul aferent construcțiilor instanța de fond s- substituit voinței părților atunci când a constatat intervenită vânzarea cumpărarea și asupra terenului în suprafață de 1188,40 mp, întrucât convenția de vânzare cumpărare nu determină acest teren nici ca suprafață și nici ca vecinătăți.
În consecință, Curtea apreciază că apelul este fondat urmând ca în baza art. 296 Cod procedură civilă acesta să fie admis iar sentința să fie schimbată în sensul respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1020 și 1021 Cod civil, urmând aoa dmite și a dispune rezoluțiunea convenției de vânzare - cumpărare încheiată între părți la data de 3.05.2005.
Ca efect al rezoluțiunii se va dispune și repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției.
În temeiul art. 274 pr.civ. intimata reclamantă va fi obligată la suma de 14000,6 RON, reprezentând onorariu de avocat și taxe judiciare de timbru către apelanta pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta reclamantă - SRL B cu sediul în B,-, jud.O împotriva sentinței nr.464 din 1 octombrie 2007, pronunțate de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă - SRL B cu sediul în B,-, jud.
Schimbă sentința nr.464 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta pârâtă - SRL B, ca neîntemeiată.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă - SRL B și dispune rezoluțiunea convenției de vânzare-cumpărare încheiată între părți la data de 03.05.2005.
Dispune repunerea părților în situația anterioară.
Obligă intimata reclamantă la 14.000,6 RON cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 martie 2008.
Președinte, Mateucă | Judecător, |
Grefier, a |
06 Martie 2008
Jud.red.MM
Jud.fond GI
Tehnored.NB/5 ex
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Mariana Moț
