Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 618/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 1313/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 618

Ședința publică de la 17 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Roxana Popa

JUDECĂTOR 2: Eugenia Alina Sekely Popa

GREFIER - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelant - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 6006 din de 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SI SA, - DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " MUNTENIA SUD " SA și SUCURSALA DE DISTRIBUTIE SI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10.12.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 17.12.2008, când a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6006/30.04.2008 Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a admis cererea principală formulată de reclamanta - ȘI SA în contradictoriu cu pârâta - SRL și a constatat rezilierea contractelor de închiriere nr. 343/1997 și 329/1997 astfel cum au fost modificate prin acte adiționale, dispunând, totodată și evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în B, bd. - nr. 23,. 13,. 4, sector 4; a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantei, precum și cererea conexă formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta - ȘI SA și pârâtele FEFEE MUNTENIA SUD SA și SUCUCSALA DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE

În considerentele sentinței judecătorul fondului a reținut că între reclamantă și pârâta s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 329/1997, prin care reclamanta a adus în asocierea spațiul situat în B, bd. - nr. 32,. 13, parter, sector 4. între aceleași părți s-a încheiat și contractul de închiriere nr. 343/1997 prin care reclamanta a transmis societății SRL dreptul de folosință asupra suprafeței de 20 mp din cadrul aceluiași spațiu. Prin actul adițional nr. 444/2004 la contractul de asociere nr. 329/1997 părțile au înțeles să schimbe forma contractului de asociere în contract de închiriere, reclamanta transmițând pârâtei dreptul de folosință asupra unui spațiu de 120 mp. Pârâta s-a obligat conform art. 3 din contract să achita contravaloarea chiriei, precum și a consumului de energie electrică, termică, apă în cota corespunzătoare spațiului ocupat în baza facturii emise de proprietar. În art. 10 părțile au inclus un pact comisoriu conform căruia oricare dintre părți este în drept să solicite rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, cu un preaviz de 15 zile. Prin contractul nr. 5/2005 - SRL a cedat în favoarea pârâtei o suprafață de 15 mp din spațiul deținut în baza contractului nr. 343/1997. Și în contractul nr. 343/1997 a fost inserat același pact comisoriu, termenul de preaviz fiind de 30 de zile.

Prin actul adițional nr. 943/2006 părțile au modificat cele două contracte inițiale, stabilind că obiectul contractului de închiriere îl constituie folosința spațiului situat în bd. - în suprafață de 115 mp, contra unei chirii de 600 Euro, la cursul BNR din ziua plății, celelalte clauze rămânând neschimbate.

Printr-o primă notificare, la 19.01.2007 reclamanta comunică pârâtei neplata chiriei pentru perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2007, penalităților de întârziere, precum și cota parte din contravaloarea energiei electrice, în cuantum total de 17.897,98 lei. A doua notificate este trimisă la data de 12.03.2007. În urma primei notificări, pârâta achită o parte din creanța solicitată de reclamantă, precum și direct la casieria MUNTENIA SUD SA contravaloarea energiei electrice. Reclamanta primește parte din plata efectuată de pârâtă, restituind contravaloarea chiriei aferentă lunii februarie 2007, cu mențiunea că actul părților a fost reziliat.

Judecătorul, analizând pactul comisoriu inclus în contract, a apreciat că acestea este unul de grad III, rezilierea operând pe baza declarației unilaterale a părții care și-a îndeplinit obligațiile contractuale (art. 10 din contract). S-a mai reținut că preavizul, așa cum rezultă din chiar termenul folosit a fost stabilit de părți doar pentru a da posibilitatea societății aflate în culpă să-și îndeplinească obligațiile, acesta constituind doar o atenționare privind iminenta încetare a raportului juridic și un termen acordat pârâtei pentru evacuarea spațiului.

Fiind un pact comisoriu de grad III, iar pârâta aflându-se de drept în întârziere în ceea ce privește obligația de plată. s-a apreciat că nu prezintă relevanță juridică plata chiriei și a utilităților după emiterea declarației de reziliere, rezilierea operând de plin drept.

A fost înlăturată apărarea pârâtei referitoare la lipsa de efecte a notificării din data de 17.01.2007, raportat la împrejurarea schimbării sediului societății, fiind reținut că notificarea a fost expediată la sediul astfel cum a fost declarat de pârâtă la încheierea contractului. Faptul schimbării ulterioare a sediului social al pârâtei nu poate influența efectul juridic al notificării, acest lucru echivalând cu permisiunea acordată pârâtei de a se prevala de propria culpă, aceea de a nu aduce la cunoștință unui partenere contractual schimbarea sediului, ori greșeala inserată în actul adițional.

S-a mai reținut că la data emiterii primei notificări, pârâta înregistra datorii la plata chiriei și a utilităților, imobilului închiriat fiind deconectat de la furnizarea energiei electrice. În concluzie, la data emiterii acestei notificări pârâta nu își îndeplinise obligațiile contractuale, rezilierea operând în baza declarației reclamantei.

Cu privire la motivul de reziliere fundamentat pe modificările aduse spațiului, invocat direct în acțiunea promovată, s-a apreciat că simpla introducere a cereri de chemare în judecată echivalează cu o denunțare unilaterală a contractului, aptă să suplinească efectele juridice ale preavizului de reziliere. Conform raportului de expertiză întocmit în cauză la imobil au fost efectuate o serie de modificări, neputându-se stabili data acestora, fapt care a determinat recurgerea la prezumțiile simple. Astfel, potrivit contractului, părțile își desfășoară activitatea în spațiul închiriat, cu posibilitatea amenajării spațiului, modificările acre ar fi aduse în interiorul și exteriorul spațiului urmând a fi efectuate doar cu acordul reclamantei, în calitate de proprietar. S-a reținut că pârâta s-a aflat în posesia spațiului din martie 2004. De asemenea, s-a reținut că în luna februarie 2004 - SRL a solicitat acordul reclamantei pentru practicarea unei uși de acces în magazin, acordul fiind dat. ulterior, așa cum s-a menționat, în martie 2004, după confecționarea ușii, spațiul deținut că - SRL a fost cedat pârâtei. Expertul a constat la momentul efectuării expertizei că ușa de acces confecționată de - SRL a fost închisă, parapetul fiind refăcut, pârâta neputând dovedi că a obținut acordul reclamantei în acest sens.

S-a apreciat că și pentru montarea firmelor exterioare era necesar obținerea acordului reclamantei, în baza prevederilor Legii nr. 50/1991 rep.

A fost apreciată ca nerelevantă împrejurarea că - SRL a păstrat folosința unei suprafețe de 12 mp, expertul efectuând expertiza doar în privința spațului astfel cum era deținut de pârâtă. De asemenea, nu a prezentat relevanță adresa comunicată de - SRL prin care își asumă efectuarea modificărilor, această adresă nereferindu-se și la operațiunea de închidere a ușii.

Prin urmare, s-a reținut că pârâta a efectuat modificări la spațiul închiriat, pentru care avea nevoie de acordul reclamantei, fiind întemeiată cererea principală.

Pentru aceleași considerente, a fost respinsă cererea reconvențională a pârâtei care viza obligarea reclamantei la executarea celor două contracte.

S-a apreciat că, actul părților fiind reziliat de drept, pârâta nu mai deține un titlu locativ care să-i permită ocuparea spațiului, astfel încât a fost admis și capătul de cerere vizând evacuarea pârâtei.

În ce privește cererea conexă, raportat la încetarea contractului prin rezilierea, s-a reținut că reclamanta și pârâtele indicate în această cerere nu pot fi obligate să asigure furnizarea energiei electrice.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvenționale și a cererii conexe.

În motivarea cererii, apelanta a susținut următoarele:

- greșita interpretare a pactului comisoriu din contractul părților, susținând acestea este unul de grad II, nu de grad III, așa cum a apreciat judecătorul fondului. În acest sens, se susține că debitorul se va putea libera de datorie prin executare până la momentul punerii sale în întârziere, instanța putând constata că deși obligația nu a fost executată în termen, totuși ea a fost executată înainte de a fi fost declarată rezoluțiunea contractului de către creditor.

- și-a îndeplinit obligațiile de plată anterior emiterii notificării. Se susține că judecătorul nu a dat relevanță faptului că schimbarea sediului social al societății a avut loc în 2005, fiind înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București la data de 10.02.2005. În consecință, s-a apreciat greșit că prima notificare are valoare juridică, la adresa unde a fost comunicată nemaifiind sediul social al societății, ci locuința unui fost asociat (calitatea acestuia de asociat încetând chiar în anul 2005)

- în ce privește plata energiei electrice, s-a arătat că intimata nu a emis facturi pentru contravaloarea acesteia și că în mod culpabil nu a achitat facturile emise de Muntenia Sud SA, aspect care a determinat întreruperea furnizării energiei electrice. Se mai susține că deși nu a primit facturi, a achitat de bună voie și direct furnizorului contravaloarea energiei electrice.

- greșit a reținut judecătorul fondului și efectuarea modificărilor la spațiul închiriat, acestea fiind făcute de - SRL anterior predării spațiului, astfel încât nu îi sunt imputabile. De asemenea, aplicarea firmei nu poate constitui o modificare adusă spațiului.

- judecătorul a îngrădit dreptul său la apărare, prin neadministrarea unor probe, respectiv audierea unui martor, administrator al - SRL, a cărui declarație era necesară pentru data efectuării modificărilor aduse spațiului.

Prin întâmpinare, intimata - ȘI SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu următoarele apărări:

- în mod corect a reținut judecătorul fondului că se impune constatarea rezilierii contractului de închiriere, ca urmare a neachitării chiriei de către apelantă timp de 3 luni consecutiv;

- în ce privește contravaloarea energiei electrice să arată că uzanța părților era aceea că factura se primea la punctul de lucru - imobilul închiriat, apelanta efectua plata în numele - ȘI SA, pentru ca ulterior să fie emisă factura pentru valoarea ce revenea apelantei;

- cu privire la notificarea din data de 17.01.2007, se arată că deși susține că nu poate avea valoare juridică, totuși, după primirea acesteia apelanta a efectuat o plată parțială, fapt ce atestă primirea notificării;

- cu probele administrate s-a dovedit cel puțin o modificare adusă spațiului închiriat, constând în închiderea ușii practicate, cu acordul său, de - SRL;

- deși apelanta susține că a consemnat sumele datorate cu titlu de chirie pentru perioada după februarie 2007, nu se dovedește acest lucru, iar birourile executorilor judecătorești care au expediat notificările confirmă faptul că nu s-a efectuat nicio ofertă de plată reală și nu există nicio recipisă Cec de consemnare a acestei sume.

Apelanta a solicitat administrarea probei testimoniale, probă respinsă ca neutilă cauzei, în raport de probatoriul deja administrat de judecătorul fondului, precum și în raport de aspectele ce tind a fi dovedite cu această probă.

Părțile au administrat proba cu înscrisuri.

Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că apelul nu este fondat.

Se reține că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale, stabilind caracterul de pact comisoriu de grad III al clauzei privind încetarea de plin drept a contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate. Nu poate fi reținută critica apelantei în sensul că acest pact ar fi unul de grad II, care ar da posibilitatea judecătorului să nu constate rezilierea, în condițiile în care plata a fost făcută după notificarea rezilierii de către creditor, dar înainte de soluționarea cauzei pe fond. Astfel clauza cuprinsă în art. 13, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 444/2004 (fila 45 dosar) prevede în mod explicit și neinterpretabil că actul părților încetează de drept în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către chiriaș. Corect a apreciat judecătorul fondului și cu privire la alineatul 1 al art. 13 din contract în sensul că acesta reprezintă doar o atenționare pentru plata restanțelor bănești, prevederea trebuind a fi interpretată în raport de alineatul 3 aceluiași articol care instituie dreptul de retenție al intimatei - proprietare de retenție asupra bunurilor chiriașului până la îndeplinirea obligației de plată.

În consecință, chiar dacă s-ar aprecia cu privire la plata chiriei, întrucât această plată a fost efectuată după notificarea rezilierii, precum și raportat la prevederile contractuale care statuează asupra încetării contractului deplin drept ca urmare a neplății chiriei, plata făcută în acest condiții nu poate avea efectul invocat de apelantă, acela de a paraliza acțiunea în constatarea rezilierii promovată de intimata reclamantă.

Nu se poate reține critica apelantei referitoare la îndeplinirea obligațiilor de plată anterior notificării rezilierii, cu aprecierea lipsei de efecte a rezilierii din data de 17.01.2007. Nu se poate aprecia că această notificare nu ar avea efecte juridice raportat la împrejurarea că sediul social al apelantei era schimbat din anul 2005, schimbarea fiind înregistrată la oficiul registrului comerțului. este adevărat că înregistrările din registrul comerțului sunt opozabile terților, dar în speță, intimata nu este un terț care ar fi trebui să se intereseze de datele de identificare ale apelantei la registrul comerțului. Apelanta se afla într-o relație comercială cu intimata - ȘI SA și în consecință, era obligată să aducă la cunoștința partenerului contractual orice modificare acre ar fi adus atingere celor înscrise în contract. Se cuvine subliniat că apelanta a menținut starea de eroare în care se afla intimata - partener contractual prin aceea că deși părțile au încheiat acte adiționale la contractele inițiale, apelanta nu a atras atenția asupra schimbării sediului său social, lăsând ca în acest acte adiționale să fie înscrisă adresa de sediu acre nu mai corespundea realității. În consecință, în mod corect a reținut judecătorul fondului că a admite cele susținute de apelanta pârâtă ar echivala cu permisiunea acordată acestei părți de a se prevala de propria culpă.

În ce privește critica referitoare la neplata culpabilă a facturilor de energie electrică, se reține că potrivit uzanței comerciale dintre părți, aceste facturi, fiind recepționate pe adresa spațiului închiriat, erau achitate de apelantă în numele intimatei reclamante, ulterior efectuându-se regularizarea acestor plăți și emiterea facturii. Or, câtă vreme în relația părților s-a stabilit, cu titlu de obișnuință (uzanță) o asemenea procedură de plată a facturilor de energie electrică, nu poate fi acceptată apărarea apelantei referitoare la culpa intimatei reclamante în neefectuare acestei plăți. Se cuvine subliniat că facturile erau expediate pe adresa spațiului închiriat de apelantă și, deci, nu puteau fi cunoscute de intimata reclamantă, nefiind cea care primea aceste facturi.

Probele administrate în cauză, coroborate cu prezumțiile simple aflate la dispoziția judecătorului au statuat că cel puțin o modificare a fost adusă spațiului închiriat de către apelantă, respectiv închiderea ușii practicate de - SRL, cu acordul intimatei - reclamante. În consecință, și această apărare a apelantei va fi înlăturată.

Nu se poate reține nici apărarea apelantei în sensul îngrădirii dreptului său la apărare prin neadministrarea probei testimoniale, această probă neprezentând caracter util în soluționare cauzei, apelanta administrând înscrisuri pa aspectul ce se încerca a fi dovedit prin proba respinsă.

Raportat la considerentele care au condus la constatarea rezilierii contractelor dintre părți, se reține că în mod corect a apreciat judecătorul fondului cu privire la netemeinicia cererii reconvenționale și a celei conexe formulate de apelanta pârâtă, care vizau obligarea intimatei reclamante la respectarea contractelor și reluarea furnizării energiei electrice. În condițiile în care s-a constatat rezilierea de drept a contractelor ca urmare a neplății chiriei, apelanta nu mai este în drept să solicite atât obligarea intimatei reclamante la executarea contractelor, cât și obligarea acestei la reluarea furnizării energiei electrice.

În concluzie, pentru considerentele reținute și constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

Se va lua act că intimata reclamantă nu a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - SRL, cu sediul ales pentru comunicare actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocatură, din B,-, sector 2 în contradictoriu cu intimatele - ȘI SA, cu sediul în B, Calea nr. 16-20, sector 3 și - MUNTENIA SUD SA - SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE B, cu sediul în B, bd. - - nr. 41-43, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 6006/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.

Ia act că intimata - ȘI SA nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red. RP/5ex.

15.01.2009.

Jud. fond

Tribunalul București Secția a VI-a Comercială

Președinte:Roxana Popa
Judecători:Roxana Popa, Eugenia Alina Sekely Popa

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 618/2008. Curtea de Apel Bucuresti