Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.66/C/2008 -
Ședința publică din 20 mai 2008
PREȘEDINTE: - - - JUDECĂTOR 1: Tătar Ioana
- -- JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - grefier
********
Pe rol fiind pronunțarea apelului comercial formulat de reclamanta -""- cu sediul în S M,-, jud. S M în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN - prin MUNICIPIUL S M - reprezentat de primar cu sediul în S M, 25 Octombrie - intrarea M, jud. SMî mpotriva sentinței nr.52/LC din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -acțiune în constatare -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 13 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 20 mai 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.52/LC din 5 februarie 2008, Tribunalul Satu Marea admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitul doi din cererea reclamantei referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr.top.4885/2 din CF nr.12542 S M și a respins acțiunea reclamantei - -, cu sediul în S M,-, jud.S M, formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Municipiul S M, reprezentat prin Primar, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie Intrarea "M", jud.S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în încheierea ședinței publice din data de 20.12.2007, s-a invocat de către instanță excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitul doi din cererea reclamantei privitoare la constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr.top.4885/2 din CF nr.12542 S M, față de decizia nr.56/15.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr.-, astfel că în temeiul art.137 Cod de procedură civilă, instanța s- pronunțat cu prioritate asupra acestei excepții.
Examinând excepția invocată, instanța considerat că este întemeiată, astfel că a admis-o pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.56/C/15.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr.- a fost admis ca fondat apelul declarat de apelanta reclamantă - - S M în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Consiliul Local S M, și, împotriva sentinței nr.33/LC din 30.01.2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a modificat-o în totalitate în sensul că, a admis acțiunea precizată formulată de - - S M în contradictoriu cu pârâții și și Statul Român prin Consiliul Local S M și în consecință s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra cotei de în suprafață de 15.850. teren înscris în CF 3517 nr.top.4882 S M și asupra cotei de 8/32 în suprafață de 4355. teren înscris în CF 12542 S M nr.top.4885.
S-a constatat că reclamanta se afla în coproprietate cu Statul Român asupra acestor imobile, Statul Român deținând din CF 12542 nr.top.4885 cota de 24/32 părți și din CF 3517 nr.top.4882 cota de părți.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre cei doi coproprietari conform schiței de dezmembrare 2130/2006 întocmită de - SRL SMî nregistrată la ANCPI sub nr.1041/31.08.2006 în urma dezmembrării urmând a fi formate din nr.top.4882 două numere topo noi 4882/1 în suprafață de 5283. ce urmează a fi atribuit Statului Român și nr.top.4882/2 nou în suprafață de 15850. ce urmează a fi atribuit reclamantei, iar din nr.top.4885 urmând a se forma trei numere topografice noi, respectiv 4885/1 în suprafață de 4355. atribuit reclamantei și 4885/2 în suprafață de 6265. și 4885/3 în suprafață de 6800. ambele atribuite în favoarea Statului Român.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune în favoarea reclamantei asupra acestor topografice și efectuarea cuvenitelor modificări în CF conform schiței de dezmembrare ce face parte integrantă din hotărâre, nefiind acordate cheltuieli de judecată.
Astfel, instanța de apel, în dispozitivul deciziei susmenționate, după ce a constatat că reclamanta se află în coproprietate cu Statul Român în CF 12542 pe nr.top.4885, a dispus sistarea stării de indiviziune dintre cei doi coproprietari conform schiței de dezmembrare înregistrat la ANCPI sub nr.1041/31.08.2006, iar în urma dezmembrării nr.top.4885 s-au format trei numere topografice noi, respectiv 4885/1 în suprafață de 4355. atribuit reclamantei, 4885/2 în suprafață de 6265. și 4885/3 în suprafață de 6800."ambele atribuite în favoarea Statului Român".
Este recunoscut faptul că în puterea lucrului judecat intră dispozitivul unei hotărâri judecătorești și nu considerentele acelei hotărâri.
Asupra fondului cauzei, tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Având în vedere că reclamanta a solicitat dezmembrarea imobilelor din petitul 1, "în calitate de proprietară", astfel cum susține în înscrisul intitulat "RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE", tribunalul a analizat mai întâi capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
legii aplicabile în materie de uzucapiune, a fost tranșată în mod definitiv prin decizia XXI/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea unor dispoziții ale Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că acțiunile de carte funciară (în prestație tabulară și în rectificare tabulară), având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr.7/1996, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv Decretul Lege nr.115/1938.
Potrivit dispozițiilor art.27 și art.28 din Decretul Legii nr.115/1938, s-a apreciat că, reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dar nici sub aspectul condițiilor prevăzute de Codul civil, reclamanta nu le îndeplinește.
Uzucapiunea (sau prescripția achizitivă) este modul originar de dobândire a proprietății prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul și condițiile prevăzute de lege (art.645 și art.1837 Cod civil).
În ceea ce privește domeniul de aplicare, uzucapiunea se aplică numai în cazul bunurilor aflate în circuitul civil. Potrivit art.1844 cod civil nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, datorită naturii lor sau printr-o declarație a legii nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase din comerț. De asemenea, bunurile imobile, proprietate publică sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile atât extinctiv, cât și achizitiv, deci uzucapiunea nu poate opera. Astfel art.5 din Legea nr.18/1991, face vorbire despre acele lucruri care aparțin domeniului public iar art.11 alin.(1) lit.c) din Legea nr.213/1998 arată că bunurile care fac parte din domeniul public nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile, iar potrivit alin.(2) din același articol, "Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin.(1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută".
În anexa II, din Legea nr.213/1998 este prevăzut că din domeniul public al unității administrativ-teritoriale fac parte și terenurile și clădirile unde își desfășoară activitatea consiliul local. În speță reclamanta a arătat în succesiunea prezentată că aceste terenuriproprietate de stat, au fost rând pe rând în administrarea Întreprinderii Județene deGospodărire Comunală, Regia Autonomă aDomeniului Publicși - - S M, care inițial, prin Hotărârea Consiliului Local S M nr.10/1995 s-a înființat cu acționar unicConsiliul local al mun.S
Astfel, aceste terenuri au fost folosite în numele și pentru Statul Român și nicidecum sub nume de proprietar.
În întâmpinare, pârâta a făcut vorbire despre aceste terenuri ca făcând parte din domeniul privat al statului, condiții în care, potrivit art.36 alin.5 lit.b din Legea nr.215/2001 consiliul local hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea acestor bunuri, în condițiile legii.
În extrasul de CF nr.12542 S M, figurează ca și proprietar Statul Român, fără a se face distincția dacă terenul în cauză este în domeniul public sau privat al statului, fapt pentru care instanța a socotit că se poate face trimitere la anexa III a Legii nr.213/1998.
Apoi, potrivit dispozițiilor art.137 din nr.577/2002 "Terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, care nu sunt concesionate, se închiriază sau se vând societății comerciale care le deține, fără nici un fel de publicitate, prin negociere, la inițiativa societății comerciale sau a autorităților prevăzute la art.135".
Pe de altă parte, conform art.480 Cod civil, atributele esențiale ale dreptului de proprietate sunt: posesia, folosința și dispoziția.
În cazul uzucapiunii, pentru ca posesia să existe sunt necesare două elemente: unul material - corpus și altul psihologic, intențional - animus.
Ori, în speță Întreprinderea Județeană de Gospodărire Locativă nu putea transmite Regiei Autonome a Domeniului Public respectiv - -, mai mult decât avea, adicădreptul de administrare a unui teren proprietate de stat,deci reclamanta nu avea cum să se comporte ca un adevărat proprietar, știind că terenul este proprietate de stat și fie nu se găsește în circuitul civil, fiind în domeniul public al statului, fie este în domeniul privat al statului, și nu se poate obține decât prin închiriere, concesionare sau vânzare.
În art.1854 Cod civil este prevăzută o prezumție relativă de existență a elementului subiectiv dedusă din existența elementului material. Textul prevede că "personal este presupus că posedă pentru sine sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul", iar potrivit art.1851 Cod civil, ori de câte ori o persoană a început a deține un lucru nu ca posesor, ci ca detentor precar, se prezumă că a păstrat această calitate până la proba contrară, care a și fost făcută, mai sus.
Deci, ceea ce caracterizează situația detentorului precar este faptul că întotdeauna la originea stăpânirii bunului (de detentorul precar), se găsește un titlu care implică recunoașterea dreptului altuia.
În concluzie, precaritatea este deținerea unui lucru fără "animus possidendi", ci numai cu "animus detiendi".
Față de considerentele expuse, instanța a admis excepția invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamantei, conform dispozitivului prezentei hotărâri, fără a-i acorda cheltuieli de judecată în temeiul art.274 Cod de procedură civilă părții pârâte, acestea nefiind solicitate și nici justificate.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen apelanta -""- S M, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței, că excepția autorității lucrului judecat, cu privire la constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de sub top nr.4885/2, CF 12542- SMa fost greșit admisă, deoarece prin decizia nr.56/C/2007 a Curții de APEL ORADEA nu s-a constatat nici un drept de proprietate asupra acestui teren, în cauza respectivă societatea prin precizarea de acțiune a renunțat la judecată față de terenul deținut de Statul Român sub nr.top 4885/2.
După renunțarea la judecată cererea poate fi ulterior reiterată fără să se poată opune autoritatea lucrului judecat, utilizarea în cuprinsul deciziei a expresiei"4885/2 în suprafață de 6265 mp.atribuit în favoarea Statului Român" nu reprezintă constatarea dreptului de proprietate, ci descrierea sistării indiviziunii.
Soluționarea fondului cauzei prin respingerea acțiunii este netemeinică, deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil. După modificarea Legii nr.7/1996 prin OUG nr.41/2004 la art.60 alin.1, s-a dispus că, în vechile regiuni de carte funciară, înscrierile privitoare la imobilele cuprinse în cărțile funciare, vor continua să fie făcute în aceste cărți. Deoarece, în noua lege nu s-a prevăzut dispoziții tranzitorii privitoare la uzucapiune, sunt incidente dispozițiile Codului civil, în cauză posesia de 30 de ani invocată, începând să curgă în anul 1970 împlinindu-se în anul 2000 sub imperiul Legii nr.7/1996.
Apreciază că un alt motiv de nelegalitate este reținerea incidenței art.5 din Legea nr.18/1991 și art.11 lit."c" din Legea nr.213/1998 ce nu au incidență în cauză, atâta vreme cât din adresa nr.28243 din 7 august 2007 rezultă că imobilele sunt în domeniul privat.
În literatura de specialitate s-a statuat că în domeniul de aplicare a uzucapiunii intră bunurile imobile din proprietate privată indiferent de titularul dreptului de proprietate, neexistând vreo prevedere care să interzică societăților comerciale să uzucapeze bunurile imobile. Deoarece, societatea și antecesoarele ei au avut în posesie și au stăpânit bunurile sub nume de proprietar printr-o posesie continuă și publică, în cauză sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii invocate.
În drept au fost invocate prevederile art.282, 294 și următoarele Cod procedură civilă, art.1890, 1847 și următoarele Cod civil.
Intimatul Primarul Municipiului S prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței apelate, arătând că în mod corect a reținut instanța de fond că terenul în cauză nu putea fi folosit de apelantă, ca proprietar, ci ca detentor precar.
Instanța de apel analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu reține că acesta este fondat parțial, în partea privind excepția autorității lucrului judecat, urmând a se dispune admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii excepției autorității lucrului judecat și desființării cu trimitere spre o nouă judecată la aceeași instanță a capătului de cerere privitor la constatarea dreptului de proprietate asupra terenului înscris sub nr. top 4885/2 din Cf 12542 S M și menținerii restului dispozițiilor sentinței apelate pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.163 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.
Dispozițiile art.246 Cod procedură civilă arată că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, renunțarea la judecată producând doar efecte procedurale, drepturile părților rămânând neatinse, putându-se formula o nouă acțiune în condițiile legii, ca și cea la care s-a renunțat.
În speță, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr.- în care s-a pronunțat Decizia nr.56/C/15.05.2007 de Curtea de APEL ORADEA, apelanta reclamantă a renunțat la judecata capetelor de cerere privitoare la constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietatea tabulară a Statului Român, prin care se afla și cel înscris sub nr.4885/2 în suprafață de 6265 mp. înscris în CF 12542 S M, aspect care rezultă din considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel, reclamanta din acel dosar restrângându-și acțiunea doar față de pârâții, persoane fizice.
Față de aceste persoane fizice s-a dispus admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea reclamantei și deoarece în urma constatării dreptului de proprietate a intervenit starea de coproprietate a reclamantei cu Statul Român, s-a dispus sistarea indiviziunii, dezmembrarea terenurilor, formându-se în funcție de cotele de proprietate loturi cărora li s-au atribuit noi numere topografice pe seama fiecărui coproprietar.
Reținerea în dispozitivul deciziei a faptului că, terenul de sub nr.top 4885/2 în suprafață de 6265 mp se atribuie în favoarea Statului Român, a fost rezultatul sistării stării de indiviziune dintre Statul Român și reclamantă și atribuirea în concret către fiecare a unei suprafețe de teren conform proprietății deținute.
În consecință, deoarece ca urmare a restrângerii acțiunii, nu a făcut obiectul judecății constatarea dreptului de proprietate asupra acestui teren în dosarul soluționat prin decizia nr.56/2007 a Curții de APEL ORADEA, excepția autorității lucrului judecat reținută în raport de această hotărâre de către prima instanță este greșită, în cauză pentru noua acțiune introdusă neputându-se opune reclamantei excepția reținută.
Prin urmare, motivele de apel invocate sub acest aspect sunt fondate, urmând a se dispune desființarea sentinței apelate, respingerea excepției și trimiterea spre o nouă judecare la aceeași instanță a acestui capăt de cerere conform prevederilor art.297 Cod procedură civilă.
Motivele de apel invocate sub aspectul modului de soluționare a acțiunii privitoare la contestarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra restului suprafețelor de teren solicitate se reține că sunt nefondate, în mod corect reținând prima instanță că, reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru constatarea uzucapiunii.
supusă dezbaterilor în doctrină și jurisprudență în materie asupra dispozițiilor legale aplicabile cauzelor în care s-a solicitat constatarea uzucapiunilor în regim de carte funciară începute înainte de apariția Legii nr.7/1996 și împlinite după intrarea ei în vigoare a fost clarificată prin decizia în interesul legii, nr.86/10.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, decizie obligatorie, potrivit prevederilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, pentru instanțe.
Prin această decizie în interesul legii s-a statuat că, în situația prescripțiilor achizitive, începute sub imperiul Decretului Lege nr.115/1938 și împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr.7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului Lege nr.115/1938.
Prin urmare, deoarece obiectul cauzei din prezenta speță, vizează constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unor terenuri înscrise în regim de carte funciar, a cărui termen de începere (1968) a fost sub imperiul Decretului Lege nr.115/1938 și s-a împlinit, în opinia reclamantei, după intrarea în vigoare a Legii nr.7/1996, dispozițiile legale aplicabile cauzei sunt cele prevăzute la art.27-28 din Decretul Lege nr.115/1938 și nu cele prevăzute de Codul civil.
În consecință, motivele de apel invocate, în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute pentru prescripția achizitivă în Codul civil, nu pot fi reținute ca fondate.
Analizând aplicarea dispozițiilor legale raportat șa starea de fapt dedusă judecății de către prima instanță care a analizat în cauză și incidența prevederilor art.27-28 din Decretul Lege nr.115/1938, se reține că soluția pronunțată este legală și temeinică sub acest aspect, apelanta reclamantă neîndeplinind cerințele legale.
Astfel, cum a reținut și prima instanță reclamanta nu îndeplinește nici condițiile uzucapiunii de 10 ani reglementată de art.27 și nici a celei de 20 de ani, reglementată de art.28 din Decretul Lege nr.115/1938.
Pentru a îndeplini condițiile prevăzute la art.27 din decretul lege, reclamanta trebuia să facă dovada înscrierii dreptului său de proprietate în cartea funciară, în baza unui titlu translativ de proprietate anulabil și faptul posesiunii cu bună credință timp de 10 ani de la data înscrierii terenului, perioadă de timp în care legiuitorul a prevăzut că titlul anulabil se curăță de viciile pe care le-a avut.
În speță, reclamanta nu este în posesia unui asemenea titlu translativ de proprietate și nici nu a fost înscrisă în cartea funciară și în prezent, proprietar tabular asupra terenurilor figurând Statul Român prin înscrierile efectuate în anii 1958,1959,1979. În această situație, nefiind îndeplinită una din condițiile prevăzute de lege, chiar dacă s-a dovedit posesia terenului pentru perioada prevăzută, nu poate fi reținută prescripția achizitivă și dobândirea dreptului de proprietate.
Nici condițiile prevăzute la art.28 din decretul lege, nu pot fi reținute ca îndeplinite în cauză, deoarece legiuitorul a prevăzut posesia timp de 20 de ani a unui bun nemișcător, de la moartea titularului dreptului înscris în cartea funciară, ori în speță, proprietar tabular înscris este Statul Român, neputându-se pune problema incidenței acestor prevederi în contra sa.
Prin urmare, deoarece apelanta reclamantă nu îndeplinește condițiile legale pentru a putea invoca uzucapiunea pentru terenurile arătate în cuprinsul cererii, hotărârea pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică sub acest aspect, motivele de apel invocate fiind nefondate, această parte de hotărâre urmând a fi menținută.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art.295 - 297 Cod procedură civilă, apelul declarat urmează a fi admis conform dispozitivului prezentei decizii.
Instanța de apel nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondatapelul declarat de apelanta-""-cu sediul în S M,-, jud. S M în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN - prin MUNICIPIUL S M - reprezentat de primar cu sediul în S M, 25 Octombrie - intrarea M, jud. SMî mpotriva sentinței nr.52/LC din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o desființează în parte în sensul respinge excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitul doi din cererea reclamantei referitoare la constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr.top4885/2 din CF 12542 S M și trimite spre o nouă judecată acest capăt de cerere la aceeași instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 21.05.2008-
Jud. fond
Tehnoredact. --
21.05.2008/4 ex.
2 com./22.05.2008
1SC""-cu sediul în S M,-, jud. S M
2.STATUL ROMÂN - prin MUNICIPIUL S M - reprezentat de primarcu sediul în S M, 25 Octombrie - intrarea M, jud. S M
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Sabău Mirela
