Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 66/A/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamanta - SRL A împotriva sentinței nr.298/COM/2008 pronunțată la data de 17 martie 2009 de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru apelantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Mandatarul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.298/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Albaa fost respinsă acțiunea comercială formulată de către reclamanta - SRL împotriva pârâtelor - SRL P, reprezentată prin administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania și - BANK SA - Sucursala Sibiu, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut:
În speță, este vorba de biletul la ordin #AF - emis de către reclamantă la data de 30.10.2008 cu scadență la data de 22.01.2009 în favoarea pârâtei - SRL în valoare de 249.900 lei.
Potrivit mențiunii ce apare pe acest bilet la ordin, la data de 31.10.2008 - SRL a girat biletul la ordin în favoarea pârâtei Bank SA.
Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a girului astfel efectuat pentru cauză ilicită și fraudă la lege.
În ce privește primul motiv de nulitate, se invocă faptul că prin emiterea biletelor la ordin, inclusiv a biletului la ordin care ulterior a fost girat în favoarea Bank SA, nu a avut intenția de a plăti pârâtei - SRL o anumită sumă de bani, ci de a garanta executarea obligației de plată a bunurilor pe care aceasta s-a obligat să le livreze, în urma emiterii unei comenzi din partea sa.
Susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece biletul la ordin este un titlu comercial d e valoare care conferă posesorului legitim al înscrisului un drept autonom ce face ca, pe de-o parte, posesorul legitim al titlului să își exercite dreptul, iar emitentul să își execute obligația în temeiul titlului și nu în baza raportului juridic, care a ocazionat emiterea titlului, iar pe de altă parte, în cazul transmiterii titlului, în speță al girării biletului la ordin, dobânditorul devine titularul unui drept propriu, care este un drept nou și care este independent de dreptul transmițătorului.
De asemenea, biletul la ordin este un titlu abstract în care cauza obligației încorporate în scris este un element extern și prin urmare ea nu are nicio influență asupra titlului. Acesta înseamnă că deși raportul juridic fundamental determină semnarea biletului la ordin și constituie cauza obligației, aceasta nu ia naștere din raportul fundamental, ci din semnarea biletului la ordin de către emitent.
În ceea ce privește al doilea motiv de nulitate, se invocă dispozițiile art.103 ale Legii nr.58/1934, potrivit cărora există posibilitatea emiterii unei cambii numai pentru situația în care este vorba de o creanță ce derivă din vânzarea unor mărfuri și care sancționează penal pe posesorul titlului care cesionează creanța în favoarea unei bănci știind că în momentul cesiunii nu există în tot sau în parte creanța cedată, instanța a constatat că numai faptul că reclamanta a invocat propria culpă în emiterea biletului la ordin, dar și faptul că dispozițiile invocate nu sunt aplicabile biletului la ordin. Acesta deoarece dispozițiile art.106 din Legea nr.58/1934 prevăd în mod expres dispozițiile relative la cambie care se aplică și biletului la ordin. Cum dispozițiile art.100 - 103 nu se regăsesc printre enumerate în mod expres, este în mod evident că acesta nu sunt aplicabile biletului la ordin.
Referitor la cele afirmate de către reclamantă, în sensul că pârâta Bank SA nu și-a îndeplinit obligația de a acționa cu maximă prudență și de a lua toate măsurile necesare pentru a verifica realitatea raporturilor fundamentale, respectiv dacă s-ar fi verificat dacă factura în baza căreia s-a emis biletul la ordin a fost acceptată de către emitentul biletului sau dacă ar fi fost notificat emitentul biletului la ordin, iar acesta ar fi recunoscut datoria, nesocotind astfel dispozițiile pct.489 din Norma nr.6/1994, instanța a observat că nici aceste dispoziții nu sunt aplicabile biletului la ordin, ele nefiind regăsite printre dispozitivele prevăzute de către pct.510 din Normă ca fiind aplicabile și biletului la ordin. Dispozițiile pct.489 din Norma nr.6/1994 sunt situate în capitolul XV - Cesiunea creanței derivând din vânzarea de mărfuri față de tras și se aplică numai cambiei. Prin urmare, pârâta Bank SA nu avea obligația de a verifica dacă factura în baza căreia s-a emis biletul la ordin a fost acceptată de către emitentul biletului și pe aceea de a notifica pe emitentul biletului la ordin pentru ca acesta să recunoască datoria față de beneficiarul acestuia, așa încât nu se poate considera că acesta a fost de rea-credință la dobândirea biletului la ordin.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând soluția pronunțată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că biletul la ordin în litigiu a fost completat de către pârâta - SRL cu suma de 249.900 lei și scadența la 22.01.2009 și a fost girat în baza unui contract de credit bancar prin scont în data de 30.- către Bank SA - Sucursala Sibiu. Suma cu care a fost completat biletul la ordin coincide cu cea menționată în factura fiscală nr.-/29.10.2008, în valoare de 249.900 lei, factură neacceptată la plată de reclamantă, creându-se aparența că biletul la ordin ar fi fost emis de apelantă pentru plata livrării bunurilor menționate în factură.
Ca efect al acestei operațiuni de scontare, pârâta - SRL a fost creditată de către pârâta Bank SA - Sucursala Sibiu, care urma să se îndrepte împotriva reclamantei pentru decontarea biletului la ordin la scadența menționată pe acesta.
Potrivit art.13 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin " cambia, chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin, este transmisibilă prin gir", iar conform art.16 din același act normativ, " girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie". Totodată, art.106 din lege dispune că " sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispozițiile relative la cambie.
Prima instanță în mod greșit a considerat că raportul juridic fundamental în baza căruia a fost emis biletul la ordin nu are nici efect asupra dobânditorului prin gir al acestuia, întrucât acesta ar dobândi un drept nou și independent de dreptul transmițătorului.
Operațiunea de scontare în speță a fost efectuată de pârâta - SRL în frauda legii, în vederea atingerii unui scop ilicit, așa încât este lovită de nulitate absolută pentru cauză ilicită.
Este evident că reclamanta, prin emiterea biletelor la ordin, nu a avut intenția de a achita contravaloarea vreunei sume de bani în baza unei obligații certe și lichide născute deja în momentul emiterii și nici nu a acceptat vreo factură care să fi avut la bază vreo livrare de bunuri făcută acesteia, acceptare care să dea naștere vreunei obligații în sarcina sa.
În aceste condiții, în pofida faptului că nu a existat nicio creanță a pârâtei - SRL asupra reclamantei, biletul la ordin a fost completat în mod abuziv de către aceasta și folosit ca instrument de plată în cadrul unei operațiuni de scont.
Frauda la lege comisă de pârâta - SRL rezultă și din aplicarea la biletul la ordin în litigiu, pentru identitate de rațiune, a regulii prevăzute de art.103 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin în materia cambiei care cuprinde o creanță derivând din vânzarea de mărfuri, text potrivit căruia este prohibită de lege și sancționată penal cesiunea unei creanțe de către posesorul titlului în favoarea unei bănci, știind că în momentul cesiunii nu există, în tot sau în parte, creanța cedată.
Într-adevăr, în cauză pârâta - SRL a girat un titlu în cadrul unei operațiuni de scont, în scopul obținerii în mod fraudulos a unei sume de bani, știind că în momentul transmiterii titlului prin gir nu exista creanța cedată.
Pârâta - SRL a profitat de faptul că deținea un bilet la ordin emis în alb de către reclamantă și, în condițiile în care reclamanta nu mai avea niciun control asupra modului de completare și utilizare a titlului, l-a completat în mod abuziv, l-a scontat la pârâta Bank SA - Sucursala Sibiu și a obținut o sumă de bani în mod fraudulos, sumă pe care teoretic nu va trebui să o ramburseze băncii cât timp girul prin care s-a realizat scontul este considerat ca valabil.
Nici pârâta Bank SA - Sucursala Sibiu nu este dobânditor de bună - credință al titlului, în sensul dreptului cambial, împotriva acesteia reclamanta putând să invoce excepțiile bazate pe raportul cu pârâta - SRL.
În cauza dedusă judecății, obiectul litigiului constă în constatarea nulității absolute a girului unui bilet la ordin, emis în alb de către reclamantă și completat de beneficiar fără a se ține seama de înțelegerea părților, respectiv cu încălcarea înțelegerii dintre reclamantă și pârâta - SRL.
Față de cele arătate, este evident că în speța dedusă judecății, reclamanta putea invoca excepția lipsei cauzei și față de pârâta Bank SA - Sucursala Sibiu, care a primit titlul prin gir.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond trebuia să facă aplicarea prevederilor art.12 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și să verifice dacă a existat rea - credință sau s-a săvârșit o greșeală gravă în ceea ce privește dobândirea prin gir a biletului la ordin, mai ales că din dosarul cauzei rezultă fără dubiu că biletul la ordin a fost completat abuziv de pârâta - SRL.
Așa cum s-a arătat, greșeala gravă a pârâtei Bank SA - Sucursala Sibiu, care determină opozabilitatea față de aceasta a excepțiilor personale din raporturile dintre reclamantă și pârâta - SRL constă în modul în care banca a acceptat să crediteze pârâta - SRL, deși printr-o minimă cercetare a situației de fapt ar fi aflat că factura pentru plata căreia a fost emis biletul la ordin de către reclamantă era stornată.
Analizând apelul declarat sub aspectul motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Sentința civilă nr.298/COM/2009 este temeinică și legală. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect încadrarea în fapt și în drept a cauzei deduse judecății și a pronunțat sentința sus-menționată.
În ceea ce privește primul motiv de nulitate se invocă faptul că prin emiterea biletelor la ordin, inclusiv a biletului la ordin care ulterior a fost girat în favoarea BANK SA ( reclamanta) nu a avut intenția de a plăti pârâtei - SRL o anumită sumă de bani, ci de a garanta executarea obligației de plată a bunurilor pe care aceasta s-a obligat să le livreze, în urma emiterii unei comenzi din partea sa.
Susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece biletul la ordin este un titlu comercial d e valoare care conferă posesorului legitim al înscrisului un drept autonom ce face ca, pe de o parte, posesorul legitim al titlului să își exercite dreptul, iar emitentul să-și execute obligația în temeiul titlului și nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului, iar, pe de altă parte, în cazul transmiterii titlului, în speță al girării biletului la ordin dobânditorul devine titularul unui drept propriu, care este un drept nou și care este independent de dreptul transmițătorului.
De asemenea, biletul la ordin este un titlu abstract în care cauza obligației incorporate în înscris este un element extern și prin urmare ea nu are nicio influență asupra titlului. Aceasta înseamnă că deși raportul juridic fundamental determină semnarea biletului la ordin și constituie cauza obligației, aceasta nu ia naștere din raportul fundamental, ci din semnarea biletului la ordin de către emitent.
În consecință, din moment ce biletul la ordin a fost emis, drepturile și obligațiile ce rezultă din titlu au o existență de sine stătătoare, iar fiecare semnătură pusă pe titlu creează un raport juridic distinct cu un regim propriu.
Având în vedere cele reținute mai sus, în ceea ce privește valabilitatea biletului la ordin, precum și în ceea ce privește valabilitatea girului, nu prezintă relevanță nici motivul pentru care reclamanta a emis biletul la ordin, nici faptul că părțile din raportul fundamental au înțeles să desființeze contractul de vânzare - cumpărare și nici faptul că reclamanta nu a avut intenția de a plăti pârâtei o anumită sumă de bani, ci de a garanta executarea obligației de plata bunurilor pe care aceasta urma să le livreze. Pentru aceleași rațiuni, valabilitatea biletului la ordin și respectiv a actului de transmitere a acestuia nu depinde de valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare, ci îndeplinirea condițiilor de validitate specifice actelor juridice se analizează prin raportare la actul juridic al emiterii și cel al transmiterii biletului la ordin, care, dat fiind particularității titlurilor comerciale de valoare, prezintă anumite particularități, între care și aceea privind abstractizarea cauzei.
Astfel, Legea nr.58/1934 arată în mod clar că prin semnarea biletului la ordin emitentul își asumă obligația necondiționată de a plăti la scadență suma înscrisă pe acesta ( art.104 pct.2). În același sens, punctul 499 din Norma BNR nr.6/1994 arată că emitentul debitor se obligă în mod necondiționat să plătească o sumă de bani. În concluzie, apărările apelantei - reclamante conform cărora intenția sa, la emiterea biletului la ordin nu a fost aceea de a plăti la scadență, în mod necondiționat, o sumă de bani, ci de a garanta o eventuală obligație de plată viitoare, sunt complet neîntemeiate.
Caracterul autonom al transmiterii biletului la ordin prin gir, reținut de instanță, este consacrat de punctul 106 din Norma nr.6/1994. Același text normativ arată în mod clar că debitorul cambial nu îi va putea opune girantului ( în speță BANK SA) excepțiile personale pe care le-ar putea ridica împotriva girantului. Punctul 107 din aceeași normă arată că transmiterea biletului la ordin prin gir nu implică și transmiterea raporturilor materiale care au dat naștere raporturilor cambiale, deoarece documentul care constată obligațiile cambiale nu cuprinde și aceste raporturi.
Caracterul abstract, reținut de instanță în analiza citată mai sus, este ilustrat în punctul 93 din Norma nr.6/1994. Astfel, instanța de fond, în mod corect, a arătat faptul că obligația cambială ia naștere din semnarea biletului la ordin de către emitent.
Instanța de fond, de asemenea, în mod corect, a arătat că art.103 din Legea nr.58/1934 și punctul 489 din Norma nr.6/1994 nu își au aplicabilitate în materia biletului la ordin. Într-adevăr, art.106 din lege prevede în mod expres care sunt dispozițiile din Legea nr.58/1934 privitoare la cambie ce se aplică și biletului la ordin. În acest sens, art.100 - 103 din Legea nr.58/1934 nu își au aplicabilitate în materia biletului la ordin. În același sens, prevederile pct.489 din Normă nu sunt aplicabile biletului la ordin conform art.510 din aceeași normă. Dacă s-ar aplica ipoteza prezentată de apelantă, respectiv de a aplica toate reglementările privitoare la cambie și biletului la ordin, Legea nr.58/1934 nu ar face distincția între aceste două instrumente ( cambia și biletul la ordin) și în concluzie coexistența acestora ar fi inutilă, ele fiind incidente.
Al doilea aspect privitor la culpa apelantei - reclamante este neînscrierea pe biletul la ordin a unei expresii prin care să se interzică girul, posibilitate oferită de art.13 alin.2) din Legea nr.58/1934. Acest aspect întărește concluzia instanței privind afirmațiile apelantei în sensul că pârâta BANK SA nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de prudență. Astfel, biletul la ordin a fost emis cu respectarea condițiilor impuse de lege.
Apelanta a susținut că biletul la ordin nu a fost completat conform înțelegerii părților, dar nu a făcut dovezi care să ateste care a fost înțelegerea părților, pe care a susținut-o, cu privire la completarea biletului la ordin. În ipoteza prezentată de apelantă. Conform prevederilor art.106 coroborat cu art.12 alin.1 și 3 din Legea nr.58/1934, completarea biletului la ordin ulterior emiterii acestuia, nu îi poate fi opusă posesorului de bună credință. Afirmațiile apelante conform cărora pârâta BANK SA ar fi de rea credință, sunt simple afirmații, nesusținute de nicio probă și de niciun argument, în același stil tendențios, iar art.1169 cod civil își găsește aplicare. Mai mult, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între pârâta - SRL și - SRL nu prevede, în niciuna dintre clauzele sale, obligația apelantei de a emite " în garanție" bilete la ordin, ci doar precizează că prin aceste instrumente se vor putea efectua plățile pentru produsele comandate.
Față de considerentele de mai sus arătate, în baza art.296 Cod pr.civilă, urmează să fie respins apelul declarat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta - IN DUSTRIAL SRL A împotriva sentinței civile nr.298/COM/2009 pronunțată la data de 17 martie 2009 de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. ex.5/3.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu
