Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.69
Ședința publică din 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, apelul declarat de reclamanta apelantă - SRL împotriva sentinței civile nr.1164/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta apelantă, avocat, iar pentru pârâta intimată avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că reprezentantul pârâtei intimate, av. a depus la dosar, prin fax, o cerere de lăsare a cauzei pentru ultima strigare, având în vedere că se deplasează de la
Reprezentantul reclamantei apelante depune la dosar minuta timbrării, taxa judiciară de timbru în sumă de 203 lei, chitanța nr.8/20.03.2009 reprezentând onorariu de avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra apelului, solicitând reprezentanților părților să se pronunțe și cu privire la natura civilă sau comercială a cauzei, care atrage competența diferită de soluționare a cauzei.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, arătând că între părți s-au încheiat două promisiuni de vânzare-cumpărare, respectiv două adeverințe, având ca obiect vânzarea a două terenuri arabile extravilan, unul în localitatea, iar celălalt în localitatea, prin care pârâta intimată s-a obligat ca imediat ce terenul pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate va fi individualizat să transmită posesia și proprietatea asupra terenului reclamantei recurente, fapt care nu s-a realizat până în prezent. Se mai arată că, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine Tribunalului Timiș, secția comercială, având în vedere obiectul cauzei.
Reprezentantul pârâtei intimate pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, arătând că reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtei s-a făcut asupra unui alt teren decât cel care făcea obiectul promisiunilor de vânzare-cumpărare și astfel, pârâta se află în imposibilitatea absolută de executare a prestației pe care și-a asumat-o, din cauză de forță majoră. De asemenea, se arată că pârâta a primit prețul celor două promisiuni de vânzare-cumpărare și se obligă să restituie acest preț reclamantei pentru a se repune părțile în situația anterioară încheierii contractului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1164/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin promisiunile de vânzare - cumpărare, încheiate la data de 14.05.2002 și 03.12.2002, reclamanta și pârâta s-au înțeles să cumpere, respectiv să vândă terenul extravilan situat in raza comunei în suprafață de 1,35 ha, respectiv de 3,65 ha, terenuri în privința cărora pârâta demarase formalitățile în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
La încheierea cestor promisiuni, părțile au avut in vedere adeverințele eliberate de Primăria Comunei, Comisia Locală de fond funciar, adeverințe prin care se solicită înscrierea pârâtei in tabelul persoanelor cărora urmau să li se reconstituie dreptul de proprietate pe raza localității.
Pârâtei i s-a reconstituit insă dreptul de proprietate pe raza orașului Sânnicolau M, iar nu pe raza localității, astfel încât s-a reținut că nu există identitate intre obiectul promisiunilor de vânzare - cumpărare și terenul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Prin urmare, tribunalul a considerat că nu poate fi constatată incidența in cauză a dispozițiilor art 1326 Cod Civil, potrivit cărora vânzătorul este obligat să predea lucrul vândut în măsura determinată prin contract chiar dacă acest articol privește contractul de vânzare cumpărare iar nu promisiunea bilaterală, apreciind că și in cazul promisiunii subzistă obligația de a da exact obiectul convenției.
În speța de față, acest lucru s-a evidențiat și de martorii audiați in cauză, inclusiv martorul propus de reclamantă, care nu a putut afirma că părțile au avut in vedere vânzarea unui teren aflat in raza unui oraș.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât, dacă reclamanta ar fi avut reprezentarea reconstituirii dreptului de proprietate in raza unui oraș, iar nu a unei comune, probabil nu ar fi fost de acord cu vânzarea terenului sau ar fi solicitat un preț mai
Considerând prin urmare, că cele două promisiuni de vânzare-cumpărare au avut în vedere situația redobândirii celor două terenuri in raza comunei, instanța de fond a apreciat că neexistând identitate intre terenurile menționate in cele două promisiuni și terenul situat in orașul Sânnicolau M, pârâta nu poate fi obligată la încheierea contractului autentic ori la predarea titlului de proprietate.
Pe cale de consecință, constatând neîntemeiată acțiunea cu privire la aceste capete de cerere, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiat și capătul de cerere privind intabularea dreptului de proprietate al reclamantei, acțiunea fiind astfel respinsă in totalitate.
Totodată, in conformitate cu dispozițiile art 274.c Cod Penal, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă in cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta - SRL solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii sale și constatarea încheierii între părți a promisiunilor de vânzare-cumpărare a imobilelor pentru care au fost emise adeverințe de reconstituire a dreptului de proprietate pe raza localităților, respectiv, în suprafață de 3,65 ha, respectiv 1,35 ha, obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul aflat în localitatea Sânnicolau M, în suprafață de 5 ha, în caz contrar, hotărârea ce se ca pronunța să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și obligarea pârâtei la remiterea titlului de proprietate a imobilului în cauză și intabularea dreptului de proprietate pe numele reclamantei.
În motivarea apelului, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta la data de14.05.2002 a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare cu pârâta, pentru o suprafață de 3,65 ha constând în teren arabil extravilan, situat în comuna, teren pentru care pârâta poseda adeverința nr.196/14.05.2002, eliberată de către Comisia Locală de Fond Funciar. Ulterior, la data de 03.12.2002, între părți s-a încheiat oad oua promisiune de vânzare-cumpărare, prin care pârâta s-a obligat să vândă suprafața de 1,35 ha, constând în teren arabil în extravilan, situat pe raza localității, după obținerea titlului de proprietate, teren pentru care pârâta poseda adeverința eliberată de către Comisia de Fond Funciar, jud.
Reclamanta apelantă arată, de asemenea, că prețul pentru ambele terenuri a fost achitat integral la data încheierii celor două promisiuni, pârâta declarând că a primit prețul integral și că nu mai are nici o pretenție, obligându-se ca imediat ce terenul pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate va fi individualizat, în sensul că va obține punerea în posesie, va transmite posesia și proprietatea terenului către promitenta cumpărătoare.
Apelanta susține că în temeiul art.6 lit.e din Regulamentul de aplicare a Legii nr.247/2005 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005 completate și modificate prin nr.HG1832/2005, cât și a art.3 alin.3 din Legea nr.1/2000 actualizată, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Tap rocedat la includerea pârâtei, care a formulat notificare prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în anexele localităților limitrofe vechiului amplasament al terenului, dat fiind lipsa terenului în localitățile, respectiv, corelativ cu excedentul de teren în alte localități.
Mai mult, arată apelanta, potrivit documentației emisă de către Comisia Locală de Fond Funciar Sânnicolau M, în temeiul căreia a fost emis titlul de proprietate nr.2/36 cod - la data de 10.11.2003, Comisia Locală de Fond Funciar a arătat în repetate rânduri faptul că pe raza localităților și nu mai există teren disponibil.
Reclamanta apelantă arată că, chiar pe coperta documentației înaintată de către Comisia Locală de Fond Funciar Sânnicolau M se menționează "numele și prenumele proprietar, suprafața atribuită: 5 ha, localitatea /poziția din anexa 50:71", iar în urma studierii adeverinței care a stat la baza încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare se poate constata faptul că tocmai acestea sunt datele prin care este identificat terenul asupra căruia au convenit părțile să transmită dreptul de proprietate, acestea fiind de altfel singurele date prin care acest teren este identificat.
Apelanta consideră că în speță nu este incidentă instituția riscului contractual, așa cum a susținut pârâta, deoarece faptul că pârâtei i s-a emis titlul de proprietate pentru suprafața de 5 ha pe raza localității Sânnicolau M, tocmai în temeiul celor două adeverințe ce formează obiectul promisiunilor de vânzare-cumpărare, nu o exonerează pe pârâtă de îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, ci mai mult, acesta a fost pusă în posesie cu teren echivalent ca valoare, pe terenul localității limitrofe, acesta fiind și criteriul care a stat la baza luării acestei decizii de către Comisia de aplicare a Legii nr.1/2000.
Un alt aspect menționat de apelantă este faptul că a primit procură specială de la pârâtă tocmai în vederea îndeplinirii tuturor formalităților necesare reconstituirii dreptului de proprietate al acesteia.
Reclamanta apelantă arată și faptul că în momentul în care pârâta a fost pusă în posesie cu terenul ce formează obiectul celor două promisiuni de vânzare-cumpărare, ca efecta al reconstituirii dreptului de proprietate, a ridicat personal titlul de proprietate și a refuzat să-și onoreze obligațiile asumate prin cele două convenții.
Pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că prin titlul de proprietate nr.2/36 emis la data de 10.11.2003 de Comisia Județeană Tis -a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui alt imobil teren situat în loc. Sânnicolau M, în suprafață de 5 ha.
Pârâta intimată arată că obiectul celor două promisiuni de vânzare-cumpărare l-a constituit cele două suprafețe de teren precis individualizate, situate pe za aloc., respectiv și nicidecum suprafața de teren în sine ce urma să fie reconstituită, privită în mod abstract. Mai mult, acest fapt rezultă din cuprinsul adeverinței nr.196/2002 care a stat la baza încheierii unui antecontract și care se referă la terenul situat pe raza loc., iar din declarația martorei, audiată la cererea reclamantei, rezultă că și cea de-a doua adeverință avea un conținut identic, referindu-se de această dată la loc..
De asemenea, intimata arată că și declarația martorei, prezentă la încheierea primului antecontract, este în același sens și anume că toate discuțiile s-au purtat între părți doar cu privire la terenul de pe raza com. și, prin urmare, obiectul celor două promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare este unul precis, determinat, individualizat, neputându-se adăuga peste voința părților exprimată la încheierea actului juridic.
Pârâta susține că, față de faptul că reconstituirea dreptului său de proprietate s-a făcut asupra unui alt teren decât cel care făcea obiectul promisiunilor de vânzare-cumpărare, se află în imposibilitatea absolută de executare a prestației pe care și-a asumat-o, din cauză de forță majoră.
În final, pârâta intimată arată că a primit prețul celor două promisiuni de vânzare-cumpărare și se obligă să restituie acest preț reclamantei pentru a se repune părțile în situația anterioară încheierii contractului.
Analizând apelul formulat, raportat la disp. art. 297 Cpc, raportat la art. 282/1 Cpc, Curtea constată că:
Prin două promisiuni de vânzare cumpărare, pârâta s-a obligat să vândă reclamantei - SRL două suprafețe de teren, pentru prețul achitat la data încheierii actelor, de 94.525.000 lei vechi, respectiv 9452,5 lei RON.
Atât încheierea celor două acte - promisiunile de vânzare - cât și terenurile în litigiu sunt situate în raza teritorială a Judecătoriei Sânnicolau M, iar după materie, acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a litigiului, având în vedere că privește un bun evaluabil, care, conform sumelor trecute în actele încheiate de părți, este inferior sumei de 100.000 lei.
Față de aceste aspecte, raportat la disp. art. 1 Cpc, cu aplicarea prevederilor mai sus menționate, Curtea constată că greșit a fost soluționat prezentul litigiu de Tribunal în primă instanță, astfel că se va admite apelul reclamantei - SRL, declarat împotriva sentinței civile nr.1164/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, se va anula sentința apelată și se va trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Sânnicolau
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul reclamantei - SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat, în T,-,.15, jud. T, declarat împotriva sentinței civile nr.1164/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Sânnicolau
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./27.04.09
tehn./ 4 ex./27.04.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu
