Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de apel comercial formulate de și Banca Românească - Membru a Grupului Național Bank Of B împotriva sentinței comerciale nr. 832 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul apelantului-intimt și consilier juridic reprezentantul intimaților-apelanți Banca Românească SA, prin Sucursala
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, apelul este la al 3-lea termen de judecată.
Avocat apărătorul apelantului-intimat, susține că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat constatarea și înlăturarea clauzelor abuzive din contractele de credit încheiate cu intimații, precum și anularea comisionului lunar de administrare.
Față de decizia nr. 32 din 09 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - B, prin care s-a stabilit că "în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare". Văzând că, prin caracterul abuziv al celor două contracte apelantului-intimat i s-a încasat suma totală de 1556,66 euro, echivalentul în lei de 6.610,04 lei consideră, că litigiul de față este de competența Judecătoriei Iași.
Consilier juridic reprezentantul intimaților-apelanți este de acord cu declinarea cauzei la Judecătoria Iași.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința comercială nr. 832/com din 20.03.2009 Tribunalul Iași, Secția Comercial și contencios Administrativ a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Banca Românească
A constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 7.1 și 7.3 din contractul de credit bancar nr. -/15.08.2007 încheiat de către părți, doar în ceea ce privește modalitatea de determinare a nivelului dobânzii contractuale după primul an din perioada de creditare și, pe cale de consecință, a dispus înlăturarea acestora din contract.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 193/2000 a obligat pârâta să modifice art. 7 din contractul de credit bancar nr. -/15.08.2007 încheiat de către părți, în ceea ce privește modalitatea de determinare a nivelului dobânzii contractuale după primul an din perioada de creditare cu respectarea principiilor previzibilității, a bunei-credințe și a corectei informări ce guvernează raporturile contractuale dintre părți.
A respins celelalte pretenții formulate de reclamant ca neîntemeiate.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2031,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a încheiat cu banca pârâtă, prin sucursala I, 2 contracte de credit nr. - și nr. - la data de 15.08.2007, ambele contracte având ca obiect refinanțarea altor 2 credite( de natură diferită) contractate de reclamant la BCR și Post, iar ulterior încheierii acestora, după primul an contractual, pârâta a procedat la majorarea nivelului dobânzii contractuale stabilite fapt ce a generat prezentul litigiu.
Reclamantul consideră că prevederile art. 7.3 din cele 2 contracte de credit încheiate cu pârâtă au caracterul de clauză abuzivă însă stabilirea acestuia caracter nu se poate face făcând abstracție de prevederile art. 7.1 și 7.2 din aceleași contracte astfel încât tribunalul va proceda la analiza corelativă a acestora.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000:
"(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."
În consecință, având în vedere că cele 2 contracte de credit sunt contracte standard, de adeziune, tribunalul a verificat dacă clauza prevăzută la art. 7.3 din cele contracte, prin ea însăși, sau împreună cu alte clauze creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Din analiza clauzelor prevăzute la art. 7.1 și 7.3 din cele 2 contracte de credit bancar doar în cazul contractului nr. -/15.08.2007 s-a constatat că acestea au natura unor clauze abuzive, situație ce nu se regăsește în cazul contractului de credit bancar nr. -/15.08.2007 având în vedere următoarele argumente:
- în cazul contractului nr. -/15.08.2007 posibilitatea unilaterală a băncii pârâte de modificare a procentului de dobândă variabilă curentă contractuală nu are un fundament obiectiv și rezonabil și nu este argumentată/determinată pe baza unor criterii obiective de natură a da posibilitatea reclamantului-împrumutat de a previziona majorarea procentului de dobândă variabilă contractuală, aspect ce rezultă prin analiza corelativă și comparativă cu clauza prevăzută în art. 7.3 din celălalt contract de credit nr. -/15.08.2007, în cazul primului contract banca pârâtă putând în mod subiectiv și discreționar să procedeze la modificarea procentului de dobândă indiferent de modalitatea de evoluție a pieței monetar financiare.
Însăși legiuitorul consideră că are caracterul de clauză abuzivă acea prevedere contractuală care:
"a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul -"( pct. 1 lit. a din lista anexă la Legea nr. 193/2000).
În consecință, tribunalul a considerat că evoluția pieței monetar financiare (art. 7.3 din contract) și politica băncii (art. 7.1 din contract) nu întrunesc condițiile de motiv întemeiat, în lipsa unor criterii obiective și a unei fundamentări rezonabile astfel încât posibilitatea unilaterală și discreționară a băncii pârâte, care a procedat la majorarea procentului de dobândă variabilă contractuală, conferă clauzelor prevăzute la art. 7.1 și 7.3 din contractul de credit bancar nr. -/15.08.2007 natura unor clauze abuzive prin crearea, în detrimentul consumatorului-reclamant și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, dezechilibru reliefat de creșterea ratei împrumutului de rambursat.
De altfel, evoluția pieței monetar financiare este singurul criteriu prevăzut în art. 7.3 din contract în condițiile în care părțile au convenit la art. 7.1 ca după primul an contractual dobândă să fie variabilă în raport de politica băncii, fără a preciza structura acestei politici financiare.
Astfel, fără a explica pe baza unor criterii obiective modalitatea de creștere a dobânzii variabile după primul an contractual, pârâta a încunoștințat reclamantul de creșterea dobânzii de la 6,9% la 9,8080% pe an în ceea ce privește contractul de credit bancar nr. -/15.08.2007 încheiat de către părți, dezechilibrul economic semnificativ între drepturile și obligațiile părților fiind evident.
Apărarea pârâtei, arată tribunalul, privind posibilitatea reclamantului de reziliere a contractului de credit bancar cu restituirea anticipată a creditului este nefondată și nu poate fi primită atâta timp cât însăși comportamentul abuziv al acesteia nu poate genera o cauză de reziliere a contractului, în primul rând, iar în al doilea rând, convenția de împrumut dintre cele 2 părți a fost încheiat în scopul de a produce efecte și nu în vederea fraudării drepturilor consumatorului și rezilierea anticipată, în favoarea băncii, a contractelor de credit.
- în cazul contractului de credit bancar nr. -/15.08.2007 tribunalul a constatat că prevederea art. 7.3 din contract nu are natura unei clauze abuzive, chiar dacă nu a fost negociată cu reclamantul, atâta timp cât modalitatea de majorare a dobânzii variabile este justificată pe criterii obiective și independente de voința subiectivă a băncii pârâte.
Astfel, arată instanța de fond, dacă în cazul primului contract creșterea dobânzii variabile rămânea la latitudinea discreționară a băncii pârâte în raport de evoluția pieței monetar financiare (indiferent în ce modalitate), în cazul celui de al doilea contract dobânda variabilă are în vedere indicele de referință LIBOR//, revizuibilă la 3 luni, dobânda putând în sens pozitiv sau negativ în raport de acest indice a cărui stabilire este independent de voința băncii pârâte.
Față de cele anterior expuse tribunalul a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 7.1 și 7.3 din contractul de credit bancar nr. -/15.08.2007 încheiat de către părți, doar în ceea ce privește modalitatea de determinare a nivelului dobânzii contractuale după primul an din perioada de creditare și, pe cale de consecință, a dispus înlăturarea acestora din contract, iar în temeiul art. 13 din Legea nr. 193/2000 va obliga pârâta să modifice art. 7 din contractul de credit bancar nr. -/15.08.2007 încheiat de către părți, în ceea ce privește modalitatea de determinare a nivelului dobânzii contractuale după primul an din perioada de creditare cu respectarea principiilor previzibilității, a bunei-credințe și a corectei informări ce guvernează raporturile contractuale dintre părți.
În ceea ce privește comisionul de administrare cont instanța de fond arată următoarele:
Deși comisionul de administrare cont nu este prevăzut în cele 2 contracte de credit existența acestuia este anterioară perfectării celor 2 contracte, în speță, perceperea acestuia fiind prevăzută în mod expres în cererea de creditare formulată de reclamant, deschiderea unui cont curent fiind o condiție prealabilă acordării celor 2 împrumuturi.
Din analiza celor 2 cereri de împrumut formulate de reclamant corelativ cu "Condițiile generale de afaceri" ale băncii pârâte se constată că perceperea comisionului de administrare cont curent "este legală" în raport de convenția părților, obligația asumată de reclamant fiind previzibilă.
Faptul că ulterior încheierii contractelor de credit reclamantul se pretinde lezat din punct de vedere financiar prin perceperea acestui comision nu este de natură a conferi înțelegerii părților privind plata acestuia natura unei clauze abuzive.
În consecință, cererea reclamantului de anulare a acestuia este nefondată.
Împotriva acestei sentințe comerciale a declarat apel - care a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii capătului de cerere privind constatarea și înlăturarea clauzei abuzive prevăzute la art. 7.3 din contractul de credit bancar ipotecar nr. - din 15.08.2007, derularea contractului de credit bancar nr. - din 15.08.2007, derularea contractului de credit nr. - din 15.08.2007 cu dobânzile prevăzute inițial și scăderea din debit a sumelor achitate conform clauzelor declarate abuziv, eliminarea comisionului de administrare cont în valoare de 0,75 euro și scăderea acestor sume din debit precum și Banca Românească - Membră a Grupului Național Bank of "care a solicitat admiterea apelului, respingerea capătului de cerere privind constatarea clauzei abuzive prev. de art. 7.1 și art. 7.3 din contractul de credit bancar nr. -/15.08.2007 și menținerea valabilității clauzei contractuale prevăzute de art. 7.1 și art. 7.3 din contractul de credit bancar nr. -/15.08.2007.
Reclamantul a criticat sentința în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind anularea comisionului de administrare cont în sumă de 0,75 Euro și a respingerii capătului de cerere privind constatarea și anularea clauzei abuzive prevăzute de art. 7 pct. 3 din contractul de credit bancar nr. - din 15.08.2007.
Pârâta, prin motivele de apel, a invocat prematuritatea cererii de chemare în judecată în sensul nerespectării dispozițiilor art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, lipsa calității procesual-pasive a Sucursalei Ia B ăncii iar pe fond a precizat că reclamantul s-a obligat potrivit voinței sale exprimate prin cererea de creditare ca pentru împrumutul acordat de bancă să plătească o dobândă mixtă conform clauzei prev. la art. 7.6 din contractul de credit bancar nr. -/2007.
În cauză s-a depus întâmpinare de către - prin care s-a solicitat respingerea ca nefondat a apelului.
La termenul de judecată din data de 06 iulie 2009 apelantul-intimat - prin apărător a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, având în vedere prevederile deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În precizările pe care le-a depus la dosarul cauzei, apelantul-intimat arată că prin caracterul abuziv al celor două contracte i s-a încasat în plus suma de 1556,66 Euro egală cu 6.610,04 lei la cursul BNR de 4,2463 din 10.09.2009 și în aceste condiții soluționarea acestui litigiu este de competența materială a Judecătoriei Iași.
Excepția este întemeiată.
Prin decizia nr. 38/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. c și art. 281 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță, în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect anularea unui act juridic privind drepturi patrimoniale.
Față de obiectul acțiunii - anularea unor clauze a unor contracte bancare, valoarea obiectului acțiunii (sub 100.000 lei), dispozițiile deciziei nr. 38/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și art. 158 Cod procedură civilă, Curtea constată că aparține Judecătoriei Iași - Secția civilă, competentă de soluționare a cauzei în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de - împotriva sentinței comerciale nr. 832 din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o anulează.
Trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
08.10.2009
2 ex.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Liliana Palihovici
