Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 8
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel comercial formulată de pârâta " POST" B împotriva sentinței comerciale nr. 1454/COM/ 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - secția comercială și contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu de a domnului avocat, apărătorul apelantei SC Post SA și avocat, apărătorul intimaților și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, apelul este la al 2-lea termen de judecată.
Avocat, apărătorul apelantei învederează instanței că societatea înțelege să nu mai susțină excepția neconstituționalității articolelor 6 și 7 din partea finală a Legii nr. 193/2000 așa cum au fost dezvoltate în motivele de apel depuse la dosar. De asemenea precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, apărătorul intimaților, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărătorul apelantei, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, desființarea în tot a sentinței comerciale nr. 1454/COM/ 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, susține apărătorul apelantei că la data de 30 iulie 2008 între societatea apelantă și intimații-reclamanți au intervenit un contract de credit de consum în valoare de 27.250 Euro, pe un termen de 120 luni, cu o dobândă de 8,95% pe an variabilă.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a constatat că dispozițiile art. 4 pct. 3 din contractul de credit de consum conține o clauză abuzivă, s-a dispus derularea în continuare a efectelor contractului cu eliminarea acestei clauze, aceasta încălcând art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Apreciază apărătorul apelantei, că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor Legii 193/2000, motivând că susținerile reclamanților-intimați sunt total nefondate, banca putând să majoreze nivelul comisioanelor și dobânzilor, dar cu recunoașterea dreptului împrumutatului de a rezilia contractul unilateral. Consideră că intimații au avut și au în continuare acest drept, de a rezilia unilateral contractul, prin rambursarea anticipată a creditului, așa cum prevede dispozițiile art. 5.3 din contractul perfectat de părți, fapt ce a fost adus la cunoștința acestora prin adresa nr. 1354 din 14 aprilie 2009.
Arată apărătorul apelantei că tot în susținerea dreptului băncii de a modifica unilateral clauzele unui contract de credit vin și dispozițiile cuprinse în paragraful 3, articolul 1 litera "a" din anexa privind clauzele abuzive la Legea nr. 193/2000, în care se menționează că furnizorul poate modifica clauzele contractuale.
Avocat, arată că intimații-reclamanți au cunoscut încă de la semnarea contractului, faptul că după 3 luni se va majora dobânda promoțională și se va trece la o dobândă variabilă, asumându-și acest risc asupra oportunității semnării acestui contract de credit.
Referitor la motivele creșterii nivelului dobânzii pe parcursul derulării contractului, arată că aspectele de natură economică și juridică au dus la majorarea acestora, la baza calcului nivelului dobânzii stând în principal indicatorii de risc și costurile financiare.
Apreciază că intervenția instanței de fond modifică în mod esențial contractul, transformând contractul de credit dintr-unul cu dobândă variabilă într-un contract cu dobândă fixă, obligând banca să continue o relație contractuală în pierdere.
În situația rezilierii contractului intimații-reclamanți plăteau doar valoarea creditului, fără dobânda majorată.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței de fond, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, apărătorul intimaților-reclamanți, solicită respingerea apelului conform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința comercială nr. 1454/COM din 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, motivând că așa cum a reținut și instanța de fond dispozițiile art. 4 punctul 3 din contractul încheiat de părți constituie o clauză abuzivă, banca încălcând în acest fel prevederile contractuale. Mai mult, se poate observa că într-adevăr a fost majorată dobânda, dar comisionul de administrare a crescut semnificativ, dublându-se sau chiar triplându-se într-un interval scurt de timp.
Dacă la prima majorare intimații-reclamanți au fost notificați și chemați să li se înmâneze un nou grafic de rambursare, ulterior, majorările nu le-au fost aduse la cunoștință prin nici o modalitate din cele menționate la art. 4 punctul 3 din contractul de creditare.
Apreciază că, consumatorul trebuie să fie informat, în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul unui extras de cont ce se furnizează consumatorului în mod gratuit, despre orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra tuturor costurilor intervenite ulterior semnării contractului.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită respingerea apelului ca nefondat, motivând că banca a fost de rea-credință, în prezent intimații nu vor să rezilieze contractul de credit. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta "" - Agenția M I și au solicitat să se constate că art. 4 pct. 3 din contractul de credit nr. 244CS/6082/4001/30.07.2008 conține o clauză abuzivă în sensul dispozițiilor Legii nr. 193/2000 și eliminarea acestei clauze. Cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că, încă de la semnarea contractului, reclamanții au cunoscut faptul că se va percepe dobânda variabilă, asumându-și acest risc.
Prin sentința nr. 1454/Com/07 octombrie 2009 Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, Bloc 77,. A,. 2,. 5, județul I, în contradictoriu cu pârâta "" prin AGENȚIA M cu sediul în I, B-dul - cel M, nr. 5, - 1-2, parter, județul
A constatat că dispozițiile art. 4 pct. 3 din contractul de credit de consum nr. 244CSI-/30.07.2008 conțin o clauză abuzivă.
A dispus derularea în continuare efectelor contractului cu eliminarea acestei clauze.
A obligat pârâta la plata către reclamanți sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În fapt la data de 30.07.2008 s-a încheiat între reclamantul și pârâtă, contractul de credit nr. 244CSI-, reclamanta având calitatea de codebitor.
Dobânda convenită de către părți, fost în valoare de 8,95% pentru primele 90 de zile conform dispozițiilor art. 4 pct. 1 din convenție, stabilindu-se de asemenea că la încetarea acestei perioade se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în EURO în vigoare la acel moment.
Potrivit disp. art. 4 pct. 3 din contract, "Pe parcursul derulării contractului, Banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și/sau comisioanele bancare.
Modificarea dobânzii și/sau a comisioanelor bancare va fi comunicată împrumutatului până cel mai târziu data aplicării ei prin oricare dintre următoarele modalități la libera alegere Băncii".
Acest contract de credit bancar intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant. Aceste prevederi legale sunt conforme cu Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementare și administrative ale membre în materie de credit destinat consumului, art. 1 pct. 2 lit. și
Instanța constată că, fără putință de tăgadă, clauza inserată la articolul 4 pct. 3 din contract constituie o clauză abuzivă în sensul legii, aceasta încălcând prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
În momentul în care fost încheiat acest contract, consumatorul a acționat de pe o poziție inegală, în raport cu banca. Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără da posibilitatea cocontractantului de modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Consumatorul nu avut posibilitatea să negocieze nici o clauză din contract, întregul act juridic fiindu- impus, în forma respectivă, de către bancă. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, băncii îi revenea obligația de a dovedi că negociat în mod direct această clauză cu împrumutatul, ceea ce nu s- întâmplat în cauză.
Prin necircumstanțierea în nici un mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, această clauză încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îi prejudicieze pe consumator. Această clauză care dă dreptul împrumutătorului de modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă era necesară și proporțională scopului urmărit.
Această clauză contravine și legislației comunitare, încălcând prevederile art. 3 și 4 din Directiva 87/102/CEE Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementare și administrative ale membre în materie de credit destinat consumului.
Instanța are, de asemenea, în vedere și faptul că dobânda este un element esențial într-un contract de credit bancar, orice clauză nelegală cu incidența asupra dobânzii, afectând însăși normala derulare a raporturilor contractuale. În raport de prevederile contractuale, instanța reține că, în ipoteza în care acest contract s-ar derula în continuare, în aceeași formă s-ar menține pericolul lezării drepturilor și intereselor consumatorului prin majorarea indirectă a dobânzii anuale efective, potrivit art. 4 pct. 3 din contract.
Prin urmare făcând aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 și constatând caracterul abuziv al clauzei prevăzute de dispozițiile art. 4 pct. 3 din convenția părților instanța urmează să dispună derularea în continuare a contractului cu excluderea efectelor produse de reglementarea abuzivă.
Pârâta "" a declarat apel împotriva sentinței nr. 1454/Com/07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași invocând faptul că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr. 193/2000.
Se susține că potrivit dispozițiilor paragrafului 2 și 3 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, banca putea să majoreze nivelul comisioanelor și dobânzilor, dar cu recunoașterea dreptului împrumutatului de a rezilia contractul unilateral și rambursarea anticipată a creditorului.
Mai susține apelanta că a oferit reclamanților mai multe variante privind derularea în continuare a contractului de credit, după majorarea dobânzii, respectiv:
- reeșalonarea soldului prin extinderea perioadei de plată până la zece ani cu respectarea limitei maxime de vârstă admise;
- modificarea datei scadente fără comision până la data de 30 iunie 2009;
- rambursarea integrală a soldului prin refinanțare sau surse proprii, beneficiind de comision de rambursare anticipată zero, până la data de 30 iunie 2009.
Cu privire la posibilitatea reclamanților de a înțelege clauzele contractului de credit pârâta a susținut că aceștia se încadrează în categoria "consumatorului mediu" așa cum este definit de prev. art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007, astfel că au semnat contractul în cunoștință de cauză.
În esență, pârâta consideră nelegală hotărârea instanței de fond deoarece modifică contractul transformând contractul de credit dintr-unul cu dobândă variabilă într-un contract cu dobândă fixă.
Se solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin motivele de apel pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 partea finală și art. 7 din Legea nr. 193/2000 precizând că dezvoltarea motivelor excepției va fi făcută printr-o cerere separată.
La termenul din 25 ianuarie 2010 apărătorul ales al apelantei a precizat că nu mai invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 6 și 7 din Legea nr. 193/2000.
Prin întâmpinare, reclamanții-intimați au susținut că la momentul încheierii contractului consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, contractul încheiat fiind unul de adeziune, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din clauze.
Prin necircumstanțierea în niciun mod a elementelor care îi permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, această clauză încalcă prevederile legale incidente în materie. Clauza care dă dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menționat generic drept "situația financiară la nivel național și internațional", fiind de netăgăduit că piața financiară evoluează diferit în funcție de indicele de raportare.
Clauza contravine și legislației comunitare, încălcând prev. art. 3 și 4 din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22.12.1986 cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementare administrative ale statelor membre în materia de credit destinat consumului.
Reclamanții au solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței apelate.
În apel nu s-a nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând motivele de apel raportat la actele și lucrările dosarului și hotărârea pronunțată, instanța constată că apelul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 133/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiat între comercianți și consumatori - "Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii", iar dispozițiile art. 4 și 5 din același act normativ definesc clauza contractuală abuzivă, inclusiv în cazul contractelor standard preformulate.
Cu privire la caracterul clauzei prevăzută de dispozițiile art. 4 pct. 3 din contractul încheiat între părți, în mod corect tribunalul a considerat-o ca fiind abuzivă în sensul că aceasta dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda și/sau comisioanele bancare fără a se raporta la vreun indicator.
Apelanta invocă în apărare adresa nr. 1354/14.10.2009 (fila 37 dosar fond) prin care a notificat intimaților modificarea dobânzii/comisioanelor prin raportarea la situația financiară națională și internațională, dar și acest indicator este generic și nu precis, individualizat.
Cu privire la oferta făcută împrumutaților, prin aceeași adresă, curtea constată că aceasta este în legătură cu derularea contractului de credit, dar în condițiile prestabilite anterior.
În ceea ce privește critica apelanților referitoare la rezilierea contractului, curtea constată că este nefondată.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 193/2000 rep. cumpărătorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului (eventual și daune-interese) numai dacă contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive.
Constatându-se caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 4 pct. 3 din contractul de credit, acesta urmând să-și producă celelalte efecte ce decurg din clauzele sale, cu dobânda/comisioanele stabilite inițial de părți până la o nouă renegociere, curtea apreciază că nu sunt întrunite condițiile legale pentru rezilierea întregului contract.
Cu privire la disp. art. 1 lit. a din anexă, la care face referire apelanta în motivele de apel, curtea constată că potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 137/2000 rep. lista are caracter exemplificativ și că prevederile fac referire la posibilitatea împrumutatului de a solicita rezilierea contractului, ceea ce în cauză nu este cazul.
Mai reține curtea că în cauză nu au relevanță disp. art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, referitoare la definirea "consumatorului mediu" deoarece clauza abuzivă face referire, în principal, la caracterul prestabilit al acesteia și nicidecum la o neinformare corespunzătoare asupra respectivei clauze.
Raportat acestor considerente, curtea constată că apelul este nefondat și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta " POST" B împotriva sentinței comerciale nr. 1454/COM/ 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta "". să achite intimatului suma de 2100 lei reprezentând onorariu apărător.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
10.02.2010
2 ex.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană
