Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 85 /Ap DOSAR nr-
Ședința publică din 9 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta " MANAGEMENT & " Tg. S împotriva sentinței civile nr.424 din 5 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 1 octombrie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul prevederilor art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 8 și respectiv 9 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Tg. S și apoi, ca urmare a declinării de competență, la Tribunalul Covasna, reclamanta Management & a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să se constate că: a deținut un drept de management la societatea pârâtă, pe baza contractului de management cu nr. 1654/ 7.04.2005, începând cu data de 1.04.2005 până în data de 31.12.2006; acest drept de management există și în prezent, prelungit prin acordul tacit al părților contractante; reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de management mai sus indicat; funcția de director de vânzări interne de la nu a fost desființată sau restructurată.
Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr.424/5.05.2009 a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
La data de 7 aprilie 2005 s-a perfectat contractul de management între Tg. S și Management & Tg. S, înregistrat la sub nr.1654 și având ca obiect organizarea, conducerea și gestionarea activității de vânzări pe piața internă, în conformitate cu art.152 din Legea nr.31/1990 republicată.
Termenul de derulare a contractului a fost stipulat pentru durata dintre 1 aprilie 2005 - 31 decembrie 2006. La art.3 din contract a fost inserată clauza unei ipotetice prelungiri a termenului sub condiția îndeplinirii de către reclamantă a sarcinilor asumate.
Dreptul de apreciere a modului în care s-au realizat obligațiile contractuale de către reclamantă aparține în exclusivitate societății pârâte, aceasta având dreptul de a decide exclusiv asupra prelungirii sau nu a contractului.
În conținutul actului s-a prevăzut explicit numai posibilitatea de a se prelungi contractul, nefiind stabilită o obligație imperativă în acest sens pentru pârâtă și nici nu s-au precizat elementele care vor fi luate în calcul pentru stabilirea unui nou termen de derulare a contractului.
Caracteristic pentru contractele sinalagmatice, potrivit art.942 Cod civil, este acordul de voință al părților, în lipsa consimțământului uneia dintre ele actul juridic neputând produce efecte juridice. Manifestarea de voință trebuie făcută în mod expres, fără echivoc, de către fiecare parte contractantă, consimțământul neputând fi complinit printr-o hotărâre judecătorească.
În speță nu s-a demonstrat cu probe că ar fi existat un acord reciproc privind prelungirea contractului de management, cu toate că prin art.3 s-a prevăzut posibilitatea prelungirii prin act adițional.
Adevărat că, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante nu după sensul literal al termenilor, potrivit art.977 Cod civil, în situația unor clauze susceptibile de înțelesuri diferite, or în speță nu este cazul, termenul contractual nu ridică nicio problemă.
Apărările reclamantei vizând executarea contractului o anumită perioadă și după împlinirea termenului contractual, plata prestațiilor efectuate, raportul de gestiune pe anul 2006, notificarea pârâtei de încetare a raporturilor comerciale în anul 2007 nu pot duce spre concluzia unei prelungiri tacite, nelimitate în timp a contractului.
Acceptarea prelungirii tacite a contractului de management, constatarea existenței acestui drept al reclamantei la societatea pârâtă, pe temeiul dispozițiilor privitoare la locațiune, arendare, ar constitui o nesocotire a regulilor de principiu în materie contractuală prezentate anterior, iar pe de altă parte, o substituire a acordului de voință al pârâtei, contrar principiului consacrat de art.969 Cod civil, în raport de care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând, în principal, modificarea în tot a sentinței atacate pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul admiterii in integrum a acțiunii și, în subsidiar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza prevederilor art. 297 Cod de procedură civilă, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului se susține că respingerea acțiunii este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în constatare formulată de reclamantă este pe deplin admisibilă, fiind îndeplinite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă.
Raportul juridic izvorât din încheierea și executarea contractului de management există și în prezent, acesta fiind prelungit și după data de 31.12.2006. Acest fapt este dovedit, conform art.36 Cod comercial, prin acceptarea și achitarea facturilor emise de societate pentru serviciile prestate. Acceptarea la plată a acestor facturi constituie contract comercial în formă simplificată.
Totodată, înscrisurile în formă electronică au forța probantă a unor înscrisuri sub semnătură privată, în conformitate cu dispozițiile art. 4 - 5 din Legea nr. 455/2001 iar înscrisul recunoscut de cel căruia i se opune are valoare de act autentic.
Art. 46 Cod comercial prevede și admisibilitatea probei testimoniale chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 Cod civil, precum și admisibilitatea oricăror alte mijloace de probă admise de legea civilă. Instanța de fond, în mod cu totul eronat a respins cererea de încuviințare a probei testimoniale, cu care reclamanta dorea să dovedească împrejurări de fapt: executarea de către societate a tuturor obligațiilor contractuale, pe care nu le putea dovedi în alt mod.
Se mai susține că instanța a încălcat dispozițiile art. 67 alin. 2 Cod procedură civilă, prin aceea că a acordat cuvântul reprezentanților pârâtei, av. și av., deși niciunul din cei doi mandatari nu au exhibat contracte valabile. Astfel, împuternicirea avocațială a av. nu este dată pentru reprezentarea pârâtei în cauza pendinte în fața instanței, ea fiind dată pentru conciliere prealabilă. Cum această împuternicire nu este valabilă pentru reprezentarea în instanță în cauzele de față, nu este valabilă nici împuternicirea de substituire acordată de acest avocat avocatei, împuternicire care nu invocă de altfel nici numărul dosarului.
O altă critică vizează motivarea sentinței, apelanta susținând că aceasta cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Se invocă și nelegalitatea sentinței, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 969 și 977 Cod civil. Se susține totodată că în speță s-ar putea aplica dispozițiile art. 1437 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 - 298, 304 pct. 5,7,8,9, 3041Cod de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Teoria expusă de reclamantă referitoare la admisibilitatea acțiunii în constatare nu are nicio relevanță în cauză, întrucât acțiunea sa nu a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 111 Cod de procedură civilă, ci ca neîntemeiată.
În privința interpretării probelor, se constată că înscrisurile depuse la dosar fac dovada prelungirii contractului de management încheiat între părți până la sfârșitul lunii aprilie 2007. Nu numai că nu există probe care să dovedească îndeplinirea atribuțiilor de manager după această dată, dar chiar prin acțiune reclamanta afirmă că și-a exercitat dreptul de management până în luna aprilie 2007. Față de această afirmație a reclamantei, proba testimonială apare ca neconcludentă în cauză, întrucât pârâta nu a contestat exercitarea atribuțiilor de manager până la data notificării de încetare a contractului de management.
Referitor la valabilitatea mandatelor, se constată că excepția lipsei calității de reprezentant este una relativă, care nu poate fi ridicată pentru prima dată în apel. Trecând peste acest aspect, în împuternicirea avocațială de la fila 23 din dosarul Tribunalului Covasna se consemnează că av. a fost împuternicit de către pârâtă să exercite activități de redactare, reprezentare și asistare în fața Tribunalului Covasna, astfel că afirmația apelantei că împuternicirea a fost dată numai pentru concilierea directă este eronată.
Criticile legate de motivarea sentinței sunt neîntemeiate, considerentele sentinței răspunzând în mod clar și logic, cu referire la probele existente la dosar, argumentelor aduse de reclamantă prin acțiune.
Cu privire la temeinicia și legalitatea sentinței, se constată că starea de fapt reținută de prima instanță este în concordanță cu probele administrate.
Referitor la dispozițiile legale aplicabile în cauză, este adevărat că în lipsa unor dispoziții speciale, art. 1437, care prevede prelungirea tacită a contractului de locațiune, s-ar putea aplica oricărui contract cu executare succesivă. Dar, potrivit aceluiași text de lege, în acest caz contractul se consideră încheiat fără termen, astfel că oricare din părți îl poate denunța unilateral.
În speță, pârâta a procedat la denunțarea unilaterală a contractului prin notificarea adresată reclamantei la data de 24 aprilie 2007.
Obligarea pârâtei să continue acest contract pe o perioadă nelimitată în timp, împotriva voinței sale, ar însemna o gravă încălcare a principiului libertății contractuale.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, urmează a se respinge apelul și a se păstra hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Management & împotriva sentinței civile nr.424/5.05.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.10.2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - -
Grefier
-
Red.GC/ 13.10.2009
Dact.LD/ 16.10.2009/ 4 ex.
Jud.fond
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Liliana
