Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 85/
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de ROMTELECOM, cu sediul în,-, sector 1 și sediul procesual ales în B,-, județul B, cp.-, împotriva Sentinței comerciale nr.914 din 23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 2275/2006, în urma rejudecării ca efect al Deciziei de casare nr. 812 din 11 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, împotriva Sentinței comerciale nr.914 din 23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 2275/2006.
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din 09 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 16 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgu -M la data de 27 februarie 2004, reclamanta CEC - Sucursala T-M a chemat în judecată pe pârâta ROMTELECOM B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unui număr de 32 încăperi în suprafață totală de 900,89 mp dispuse la subsolul, parterul, mezaninul și etajul 1 al clădirii situate în T-M, nr.17, Județul M precum și asupra cotei de teren aferente; rectificarea înscrisurilor efectuate în cartea funciară nr.4671 ITM nr. 1260/1/1 și 1087/1 în sensul evidențierii în foaia Aar espectivelor spații și în foaia B de proprietate a dreptului său de proprietate asupra acestora și a terenului aferent, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.559 din 3 februarie 2005, Judecătoria Târgu Ma declinat competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată a reclamantei, considerând că obiectul acțiunii reclamantei este anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele pârâtei în temeiul nr.HG834/1991, natura juridică de act administrativ al acestuia determinând competența materială a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL TÂRGU MUREȘ la data de 25 aprilie 2005.
Reclamanta și-a precizat din nou cererea de chemare în judecată prin înscrisul de la filele 16-17 în care a menționat ca petit principal obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra unui număr de 32 de încăperi, petit calificat de reclamantă drept acțiune în revendicare imobiliară, iar în subsidiar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra cotei de teren în suprafață de 169,76 mp aferent spațiilor revendicate și rectificarea înscrisurilor din carte funciară.
Tot prin această precizare, reclamanta a mai invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu -
Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr.208 din 5 septembrie 2005 admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș și a reținut în esență că obiectul cererii de chemare în judecată precizat de reclamantă este revendicare imobiliară, iar valoarea imobilului revendicat atrage competența materială a Tribunalului Mureș.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Mureș la data de 26 octombrie 2005, iar la termenul din data de 11 ianuarie 2006 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, reținând cauza în sub acest aspect.
Prin sentința civilă nr.33 din 11 ianuarie 2006, Tribunalul Mureș TMa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta CEC Sucursala T M în contradictoriu cu pârâta Romtelecom T M în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, ca urmare a calității de comerciant a părților litigante.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Comercial Mureș la data de 12 iunie 2006.
Prin înscrisul aflat la filele 57-58 de la dosar intitulat "precizare" reclamanta a solicitat în principal obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra unui număr de 32 de încăperi precum și a căilor de acces în suprafață utilă de 895,19 mp dispuse la subsolul, parterul, mezaninul și etajul I al clădirii situate în T M, nr.17 și rectificarea înscrisurilor din Cartea Funciară nr.4671/I/T M nr. 1260/1/1 și 1087/1 în sensul evidențierii în foaia Aaa cestor spații și în foaia Bad reptului său de proprietate asupra acestora.
Reclamanta a mai solicitat în subsidiar și recunoașterea de către pârâtă a dreptului său de proprietate asupra cotei-părți de teren în suprafață de 169,76 mp aferentă acestor spații și rectificarea corespunzătoare a înscrisurilor din carte funciară.
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.20 din Legea 15/1990 menționând că spațiile pe care le revendică au intrat în administrarea sa în baza ordinului nr.180 din 26 martie 1970.
Pârâta prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei filele 9-14 arată că în cazul în care acțiunea reclamantei este o acțiune în constatare invocă excepția inadmisibilității acțiunii iar în ipoteza în care acțiunea reclamantei este calificată drept o acțiune în realizare, sub forma acțiunii în revendicare, susține excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
În urma precizării reclamantei, pârâta a invocat prin notele de ședință de la filele 53-54 excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Mureș.
Prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureșa dispus unirea excepției lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei, iar prin încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureșa respins excepția necompetenței materiale pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.
Prin sentința comercială nr.914 din 23 mai 2007 Tribunalul Comercial Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta ROMTELECOM
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta CEC Sucursala T M în contradictoriu cu pârâta ROMTELECOM
A obligat pârâta să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra spațiilor și căilor de acces pe care le ocupă în imobilul situat în TMi dentificate în raportul de expertiză tehnică (filele nr.101-148, 151-155) întocmit de expert, ce face parte integrantă din hotărâre.
A respins petitele referitoare la obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei-părți de teren aferentă spațiilor respective și la rectificarea înscrierilor în cartea funciară nr. 4671/1 T
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 17.711,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că reclamanta a făcut dovada că folosește respectivele spații în mod neîntrerupt, depunând la dosar acte doveditoare ale faptului că a achitat în toată această perioadă impozitul pentru aceste spații.
Pârâta nu a negat faptul că reclamanta folosește spațiile respective, recunoscând această stare de fapt atât prin actele depuse la dosar în apărare cât și prin semnarea protocolului și a proceselor verbale de vecinătate (filele 7-9 dosar).
Starea de fapt a fost recunoscută de ambele părți și a fost confirmată și de raportul de expertiză tehnică administrat în fața Judecătoriei.
Părțile au confirmat în scris (prin adresele de la filele 106-108) că situația de fapt redată în raportul de expertiză tehnică este neschimbată.
Legea nr. 15/1990 privind organizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale prevede la art.20 alin.2 că "bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu".
deținute de reclamantă în imobilul din T M, nr. 17 erau incluse în patrimoniul ei, aceasta exercitând dreptul de administrare operativă asupra acestora, fiind înscrise în evidențele ei contabile, reclamanta plătind impozitul la stat pentru respectivele spații.
In temeiul art.20 alin.2 din Legea 15/1990, aceste spații asupra cărora reclamanta avea doar un drept de administrare au devenit proprietatea acesteia, legea fiind modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestora.
Pârâta nu are nici un titlu valabil asupra spațiilor din litigiu.
Ceea ce a dobândit pârâta în temeiul dispozițiilor nr.HG 834/1991 prin certificatul de atestare - nr.0063 din 17 septembrie 1998 este dreptul de proprietate asupra terenului înscris în Cartea Funciară nr. 4671/I/ al localității T M la nr.. 1260/1/1 și 1087/1.
In privința dreptului său de proprietate asupra construcțiilor edificate pe respectivul teren, pârâta nu a indicat modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestora, ci tot împrejurarea că în cartea funciară este înscrisă ca proprietar asupra acestor construcții.
In ceea ce privește cel de-al doilea petit, referitor la recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent spațiilor respective, instanța de fond a respins acest petit întrucât deși reclamanta era îndreptățită în temeiul dispozițiilor nr.HG 834/1991 să dobândească și dreptul de proprietate asupra terenului aferent spațiilor respective, pârâta a efectuat toate demersurile și i s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent întregului imobil.
Reclamanta nu a atacat certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat pentru pârâtă în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, astfel încât acesta a întrat în circuitul civil și produce efecte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta ROMTELECOM B, solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active și a capacității procesuale a reclamantei CEC Sucursala T
Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr.2/A din 7 ianuarie 2008, admis apelul declarat de pârâta Romtelecom B împotriva sentinței comerciale nr. 914 din 23 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 2275/2006 al Tribunalului Comercial Mureș.
A schimbat în tot hotărârea apelată.
A admis excepția lipsei capacității procesuale și a calității procesuale active a reclamantei CEC B - Sucursala M, excepție invocată de pârâta ROMTELECOM
A respins acțiunea formulată de reclamanta SUCURSALA CEC T M în contradictoriu cu pârâta ROMTELECOM având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în T M, județul M, teren și construcții și modificarea înregistrărilor de carte funciară.
A obligat intimata-reclamantă să-i plătească pârâtei apelante suma de 7823,10 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că acțiunea a fost formulată de CEC Sucursala T M care nu are nici capacitate procesuală de folosință/exercițiu întrucât nu are personalitate juridică, patrimoniu propriu, singurul scop fiind acela de a promova și vinde în plan teritorial întreaga ofertă de produse a băncii și nici calitate procesuală activă pentru a formula acțiune de recunoaștere a unui drept de proprietate asupra unui bun.
Instanța de apel a mai reținut că mandatul dat de persoana juridică sucursalei sale, pentru promovarea acțiunii nu prezintă relevanță în speță deoarece înlocuirea persoanei lipsită de calitate procesuală cu o altă persoană (care are atât capacitate, cât și calitate) este permisă numai în cazul arătării titularului dreptului conform dispozițiilor art.66 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta CEC B - Sucursala M a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicia, susținând în esență că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.41 și art.161 Cod procedură civilă atunci când a reținut că nu are calitate procesuală activă.
S-a invocat că instanța de apel a soluționat greșit excepțiile lipsei capacității procesuale și a calității procesuale active a băncii, cererea de chemare în judecată fiind formulată de însăși persoana juridică prin reprezentanți legali ai acesteia care în cazul dedus judecății au fost directorul și directorul economic al CEC SA - Sucursala T M, salariați care au contract individual de muncă încheiat cu persoana juridică și își desfășoară activitatea în cadrul unei entități a băncii.
Instanța de apel în mod greșit a reținut că banca nu a putut prezenta acte din care să rezulte că în patrimoniul său ar figura imobilul în litigiu deoarece la dosarul cauzei a fost depus Ordinul nr. 180 din 26 martie 1970 al Ministerului și emis în baza decretului nr. 409/1995, prin care s-a dispus transmiterea din administrarea Direcției Județene de Poștă și Telecomunicații în administrarea Direcției Județene a Casei de Economii și Consemnațiuni M a spațiilor ocupate de CEC în clădirea T
S-a depus la dosarul cauzei dovada achitării impozitului pentru aceste spații, ca urmare a înscrierii lor în evidențele contabile, iar acestea au intrat în proprietatea băncii, în temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr. 15/1990 așa cum a reținut instanța de fond.
Reclamanta CEC B - Sucursala TMa solicitat în baza art.304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 914 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Prin Decizia nr. 812/11 martie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamanta Casa de Economii și Consemnațiuni B împotriva Deciziei nr. 2/A/7 ianuarie 2008 Curții de APEL TÂRGU MUREȘ - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a casat decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre judecarea în fond a apelului, instanța supremă apreciind că în mod nelegal instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei capacității procesuale a reclamantei, în raport de dispozițiile art. 41 alin.1, 161 alin.1 Cod procedură civilă și ale cap. 5 lit. g din Regulamentul de funcționare al /Sucursala municipiului B; cu atât mai mult cu cât Societatea Bancară "Casa de Economii și Consemnațiuni CEC " și-a însușit cererea de chemare în judecată formulată de CEC - Sucursala T
În aceste condiții, s-a dispus ca urmare a admiterii recursului și a casării hotărârii atacate, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, trimiterea spre judecare în fond a apelului.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, având în vedere și motivele de apel așa cum au fost formulate prin cererea de apel, precum și susținerile intimatei din întâmpinare, Curtea constată următoarele:
Întrucât excepția vizând lipsa calității procesuale active și a capacității procesuale a reclamantei a fost însușită irevocabil de către instanța supremă, Curtea este ținută de această soluție împărtășită de Înalta Curte, astfel că urmează să cerceteze pe calea prezentului apel hotărârea atacată, prin raportare la motivele de apel.
Potrivit ultimii precizări de acțiune ( filele 55 și 56 din dosarul nr. 2275/2006 al Tribunalului Comercial Mureș ) reclamanta a solicitat instanței să recunoască dreptul de proprietate al acesteia, asupra unui număr de 32 încăperi, precum și asupra căilor de acces, în suprafață utilă totală de 895,19. dispuse la subsolul, parterul, mezaninul și etajul I al clădirii situate în T M, nr. 17, precum și rectificarea înscrierilor efectuate în nr. 4671/I T M, nr.. 1260/1/1 și 1087/1, în sensul evidențierii în foaia Aaa cestor spații și în foaia Bad reptului de proprietate al reclamantei asupra acestora.
În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei părți de teren în suprafață de 167,76. aferentă spațiilor proprietatea CEC din clădirea situată administrativ la nr. de mai sus și înscrisă în aceeași carte funciară, în sensul evidențierii în foaia Aaa cestei cote părți de teren, și în foaia Bad reptului de proprietate asupra acestei cote părți de teren.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 și pe Ordinul Ministerului și nr.180/26.03.2006; respectiv art. 1895, 1073 și 480 Cod civil.
Față de această precizare, pârâta Romtelecom a învederat instanței că aceasta este proprietar tabular al întregului imobil ( și care cuprinde și spațiile ce formează obiectul judecății); că reclamanta CEC - Sucursala TMf olosește ca detentor precar o parte din imobil, și că expertiza tehnică efectuată în cauză cuprinde stări de fapt.
Referitor la starea de fapt, așa cum a reținut și prima instanță ( prin Sentința nr. 914/23.05.2007 a Tribunalului Comercial Mureș ) este de observat că imobilul situat în T M, nr. 17 trecut în proprietatea Statului Român la 10.12.1962, ca bun părăsit, potrivit dispozițiilor Sentinței nr. 3977/1962 a Tribunalului Popular al raionului T Ulterior, în 1992 s-a înscris dreptul de administrare al Direcției de Telecomunicații M, în baza Deciziei nr.57/1968 a Sfatului Popular al Regiunii M - Autonomă (fila 17 dosar 2275/2006 al Tribunalului Comercial Mureș ), temeiul juridic al acestei transmiteri în administrare fiind Decizia nr. 409/1955 ( art. 1 lit. b - transmiterea bunurilor între un sfat popular și o unitate tutelată de o instituție centrală de stat se face prin ordinul conducătorului instituției centrale de stat sau prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional care deține bunurile, după cum este cazul în speță).
Potrivit acestei decizii, nr. 57/1968, s-a transmis cu data de 01.01.1968 în administrarea Direcției Regionale M - Autonomă atât imobilul ce cuprinde spațiile revendicate, cât și alt imobil, situat în T M, teren în suprafață de 1007. de pe nr.. 1260/1.
Ulterior, prin Ordinul nr. 180/26.03.1970 al Ministerului și, s-a dispus transmiterea, în baza aceluiași act normativ - Decretul nr. 409/1955 - a dreptului de administrare a spațiilor ocupate de CEC în clădirea T M, către Direcția Județeană a CEC
Pe de altă parte, în anul 1998, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria -/0063/17.09.1998, s-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea Societății Naționale de telecomunicații ROMTELECOM
În raport de această stare de fapt, necontestată de altfel de către apelantă ( între părți fiind încheiat atât un protocol cât și un proces verbal de vecinătate ), este de observat că imobilul ce cuprinde spațiile revendicate de reclamantă a fost transmis în administrarea apelantei - ROMTELECOM - de către sfatul popular, căruia la rândul său, i-a fost atribuit bunul în virtutea legii - art. 8 din Decretul nr. 409/1955.
În aceste condiții, în opinia Curții, întregul imobil s-a aflat în administrarea strictă a ROMTELECOM ( în vechea denumire Direcția Regională M - Regiunea Autonomă), acest drept de administrare fiind transmis în virtutea prerogativelor legale ale sfatului popular, așa cum acestea au fost instituite prin art. 8 din Decretul nr. 409/1955.
Din interpretarea aceluiași act normativ, ce a stat la baza și a transmiterii ulterioare, cea dispusă prin Ordinul nr. 180/16.03.1970, rezultă că Ministerul și nu putea să transmită la rândul său, din administrarea Direcției județene de poștă și telecomunicații M, în administrare Direcției Județene a CEC Mas pațiilor în cauză, decât în condițiile în care acestui minister ( instituție centrală, în înțelesul art. 8 din Decretul nr. 409/1955 ) i-ar fi fost atribuit bunul de către Ministerul Finanțelor.
În consecință, transmiterea în administrare a spațiilor în cauză nu a avut drept consecință nici înscrierea în patrimoniul CEC a acestora, dat fiind că titlul cu care a fost dobândită administrarea nu a fost valabil. Pe de altă parte nici protocolul privind stabilirea cotelor indivize și a terenului, referitor la imobilul în cauză, și nici procesul verbal privind limitele de hotar ( filele 7 - 9 din dosar nr. 1726/2004) nu sunt datate, neputându-se determina data încheierii acestora.
Nu sunt relevante așadar în cauză nici împrejurarea că spațiile în cauză au fost înregistrate în patrimoniu ( în înțelesul art. 19 din Legea nr. 15/1990) nici faptul că impozitul ar fi fost achitat de către reclamanta - intimată, acestea întrucât CEC - Sucursala T M nu putea să se prevaleze de transcrierea în favoarea sa a administrării acestor spații.
Pe de altă parte, apelanta a dobândit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria -/0063/1998, dreptul de proprietate asupra bunului înscris în nr. 4671/I T M, după ce anterior a evidențiat "Palatul Poștei" - potrivit adresei nr. 469/1993.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, Curtea apreciază acțiunea promovată în cauză ca nefondată, reclamanta neputând așadar dobândi proprietatea asupra spațiilor alegate, pentru simplul motiv reținut de prima instanță, că pârâta ROMTELECOM ar deține imobilul în cauză doar în virtutea prezumției prevăzute de art. 492 Cod civil, prezumție relativă ce poate fi răsturnată prin orice alt mijloc de probă. De altfel nici reclamanta nu a justificat în vreun fel proprietatea asupra acestor spații, decât prin faptul transmiterii administrării acestora în favoarea sa ( după ce anterior acestea au fost transmise pârâtei ) și prin faptul că a achitat impozitul aferent acestora.
Și nu în ultimul rând, reclamanta este ținută de dispozițiile art. 1169 Cod civil, respectiv să dovedească propunerea făcută înaintea judecății. Având în vedere natura juridică a prezentei acțiuni, Curtea va proceda și la cercetarea titlurilor exhibate de părți, așa cum au fost prezentate în cele de mai sus, și în aceste condiții, este de observat anterioritatea dobândirii imobilului în întregime de către pârâtă. De asemenea, trebuie apreciată împrejurarea că posesia reclamantei a fost dobândită de la pârâtă, care de altfel a dobândit și proprietatea terenului, ceea ce a dat astfel eficiență prezumției înscrise în art. 492 Cod civil.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază apelul fondat în cauză, urmând ca potrivit art. 297 Cod procedură civilă, să-l admită ca atare, și în consecință să schimbe în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de ROMTELECOM, cu sediul în,-, sector 1 și sediul procesual ales în B,-, județul B, împotriva Sentinței nr. 914 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș la data de 23 mai 2007, în dosarul nr. 2275/2006, și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată și precizată de CEC - Sucursala T M, cu sediul în T M, B-dul 1 - 2. nr. 1, județul M și însușită de CEC B împotriva pârâtei Romtelecom
Obligă intimata la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.823,50 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./22.01.2010
Jud.fond. R
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
