Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 85/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1978/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 85
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Maria Cristina Scheaua
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul împotriva încheierii de ședință din data de 05.02.2009, a încheierii de ședință din data de 09.03.2009 și împotriva sentinței comerciale nr. 6781 din data de 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC CONSTRUCȚII SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10.02.2010, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 17.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 6781 din 30 aprilie 20009 judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul pârât, a admis, totodată, în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC CONSTRUCȚII SRL; a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 18 din 10.03.2005 din culpa reclamantului pârât; a dispus lichidarea asocierii și restituirea către pârâta reclamantă a terenului în suprafață de 4.285,77 mp înscris în CF nr. 1111 și 1113 com., jud. I; a constatat că pârâta reclamantă a dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra vilelor nr. 1-6, aflate în diverse stadii de execuție, situate în-, 5A, 5B, 5C, 5E, com., jud. I; a obligat pârâta reclamantă la plata către reclamantul pârât a sumei de 157.665 Euro în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății; a respins celelalte cereri ale reclamantului pârât ca neîntemeiate.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a III-a Civilă sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra cotei de 60 % asupra terenului situat în com., jud. și în aceeași cotă asupra construcțiilor edificate pe acesta, precum și partajul bunurilor.
În același dosar, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune ca urmare a imposibilității realizării obiectului acestuia; lichidarea asocierii și restituirea către ea a terenului adus ca aport în asociere, constatarea dreptului de accesiune imobiliară asupra construcțiilor realizate pe teren, cu obligarea sa la restituirea sumei achitată de reclamant în cursul asocierii.
Aceste prim dosar, inițial înregistrat pe rolul Secției a III-a Civile, a fost trimis Secției VI-a Comerciale, fiind reținut caracterul comercial al cauzei, primind un nou număr în sistem ECRIS - -
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a VI-a Comercială sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune, din culpa pârâtei.
Prin încheierea de ședință din data de 05.06.2008 s-a dispus conexarea dosarului - la dosarul nr-.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a VI-a Comercială sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 157.665 Euro reprezentând debit neachitat; 8690 Euro reprezentând dobândă de la data efectuării plății; 660.000 Euro reprezentând beneficiu nerealizat ca urmare a nerealizării din culpa pârâtei a contractului de asociere în participațiune. Pe parcursul soluționării acestei cereri, reclamantul a formulat mai întâi o cerere de micșorare a cuantumului pretențiilor, pentru ca apoi să solicite aceleași valori ca în cererea introductivă.
Prin încheierea de ședință din data de 25.09.2008 s-a dispus conexarea dosarului - la dosarul nr-.
La data de 05.06.2008 reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecata cererii înregistrată inițial sub nr- pe rolul Secției a III-a Civile și reînregistrată pe rolul Secției a VI-a Comerciale sub nr- (cerere ce viza constatarea dreptului său de proprietate supra unei cote de 60 % din teren și construcțiile edificate pe acesta și partajul bunurilor).
Judecătorul a luat act de această renunțare prin încheierea de ședință din data de 06.11.2008.
Analizând materialul probator administrat (înscrisuri, interogatorii și expertiză tehnică în construcții și expertiză contabilă), judecătorul fondului a reținut că între părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune, obiectul asocierii constituindu-l construirea și vânzarea în comun a unui complex de 6 vile rezidențiale în com., jud. La asocierea pârâta a participat cu terenul, prevăzut cu alei, drum betonat, borduri stradale, canalizare menajeră, iluminat exterior, racordat la rețeaua de apă potabilă, energie electrică și de gaze naturale, reclamantul urmând să participe în asociere cu sume de 200.000 Euro, depus în contul asocierii la data înregistrării acesteia, contul fiind administrat sub dublă semnătură. Construcțiile trebuiau finalizate, conform contractului în termen de 6 luni. Prin cat adițional. Părțile au convenit ulterior cu privire la schimbarea amplasamentului vilelor.
Ca urmare a neînțelegerilor intervenite între părți cu privire la modul de executare a obligațiilor reciproce, pârâta a notificat reclamantul în vederea discutării dizolvării asocierii, în replică reclamantul comunicând stoparea finanțării.
Prin cererea reconvențională, pârâta a susținut că reclamantul nu și-a îndeplinit decât parțial obligația asumată, acesta aportând doar suma de 158.009,75 Euro, din care a fost folosită în asociere doar suma de 129.773,85 Euro. Această susținere nu a fost contestată de reclamant, chiar el indicând în cererea înregistrată sub nr- că a avansat asocierii suma de 157.665 Euro.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză au fost identificate un număr de 6 vile aflate în diverse stadii de execuție și au fost evidențiate stadiul utilităților și al îmbunătățirilor aduse terenului.
Judecătorul a apreciat, față de cele două cereri de reziliere a contractului de asociere în participațiune că reclamantului îi aparține culpa în neîndeplinirea obligațiilor asumate, apreciind, deci, temeinicia cererii reconvenționale formulată de pârâtă.
S-a avut în vedere faptul că potrivit contractului reclamantul avea obligația de a aduce integrala aportul său la asociere încă de la momentul înregistrării acesteia; prin faptul că în mod culpabil reclamantul a pus pârâta în imposibilitatea de a-și asigura finanțarea, față de suma care nu a mai fost depusă în contul asocierii, acesta se face vinovat de culpa în desființarea contractului.
Judecătorul nu a reținut ca fiind întemeiate motivele invocate de reclamant care au condus la stoparea finanțării, față de faptul că avea obligația depunerii integrale a sumei cu care a avenit ca aport în asociere.
Au fost înlăturate și susținerile reclamantului vizând culpa pârâtei în desființarea contractului de asociere, fiind reținut că: nu s-a stabilit în contract un termen pentru dotarea terenului cu diverse utilități și îmbunătățiri, iar reclamantul a sistat finanțarea anterior expirării termenului de 6 luni calculat de la data la care s-a hotărât modificarea amplasamentului vilelor; reclamantul își invocă propria turpitudine prin stoparea finanțării construcțiilor, determinând astfel nefinalizarea acestora; nu s-a dovedit încălcarea majoră de către pârâtă a clauzei referitoare la suprafața construcțiilor, expertize relevând depășiri fără importanță, care nu afectează îndeplinirea obligației pârâtei care s-a obligat să respecte un cost total ferm de 195 Euro/mp, urmând să suporte eventualele costuri suplimentare.
Ca urmare a constatării rezilierii contractului de asociere în participațiune, judecătorul a dispus restituirea terenului către pârâtă, având în vedere că aceasta a rămas proprietar și în cursul asocierii. Pe cale de consecință, a constatat și dreptul de accesiune imobiliară al pârâtei asupra construcțiilor edificate, în conformitate cu prevederile art. 493.civ.
În ce privește obligația de restituire, judecătorul a apreciat că se impune obligarea pârâtei la plata sumei astfel cum a fost arătată de reclamant, reținând că pârâta nu a dovedit susținerile referitoare la blocarea de către pârât a unei sume din cont și la stoparea livrării unei cantități de beton, cu privire la suma față de care pârâta susține că ar fi fost folosită de reclamant în interes personal, s-a avut în vedere răspunsul acestuia la interogatoriu în sensul că a folosit câteva zeci de RON, susținere care acoperă exact diferența dintre suma arătată de pârâtă ca vărsată în asociere și cea indicată de reclamant.
Au fost respinse solicitările reclamantul cu privire la dobândă, pârâta neavând obligația de plată a acesteia de la data efectuării plății în contul asocierii, iar beneficiul nerealizat nu se poate acorda în condițiile în care s-a reținut culpa reclamantului în desființarea contractului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, constatarea nulității sentinței, iar în subsidiar constatarea netemeiniciei și nelegalității acesteia, arătând că criticile sale vizează suma care reprezintă dobânda legală și neacordarea beneficiului nerealizat.
În motivare, după o prezentare a situației de fapt, apelantul a arătat, în esență, următoarele:
- nelegala respingere a probei cu expertiză în construcții, prin raportare la expertiza efectuată în procedura asigurării de dovezi, judecătorul neobservând că nu toate obiectivele se suprapun celei avute în vedere în acea expertiză; se arată că el a solicitat stabilirea cantitativă și valorică a întregului aport adus de intimată (teren și utilități); că expertiza nu menționează dacă îmbunătățirile realizate respectă sau nu contractului, precum și gradul de neîmbunătățire; că expertiza menționează lucrări ce nu au fost executate; apelantul a continuat să dezvolte aceste critici, reluând caracterul incomplet și parțial neutil cauzei al expertizei realizate în procedura asigurării de dovezi.
- greșita reținere de către judecătorul fondului a stabilirii unui preț fix pentru vânzarea vilelor după finalizare, aspect reținut pentru respingerea probei solicitate, din această perspectivă, greșita interpretare dată de judecătorul fondului a actului adițional;
- greșita respingere a probei cu expertiză contabilă, pe baza presupusei sale culpe în derularea contractului
- greșita admitere a cererii reconvenționale, raportat la nevărsarea integrală a sumei la care s-a obligat ca aport în asociere, suma rămasă de plată fiind redusă
- greșita respingere a cererii de recuzare, deși a arătat că prin respingerea probelor judecătorul fondului s-a antepronunțat.
Apelantul a completat motivele de apel inițiale, invocând și:
- încălcarea prevederilor art. 105 alin. 2.pr.civ. prin încălcarea dreptului la apărare, ca urmare a respingerii probei cu expertiză contabilă cu un nou obiectiv, pe considerentul că probele fuseseră deja discutate
- nemotivarea sentinței, fără a arăta ce anume critică prin acest motiv
- greșita reținere a culpei cale în desființarea contractului, fără a lua în considerare aspectele care au condus la stoparea finanțării la un nivel de 85 %.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând, după prezentarea istoricului dosarelor constituite pentru diversele cereri de chemare în judecată ale apelantului reclamant, următoarele:
- apelantul s-a obligat să depună integral aportul său la asociere la data constituirii acesteia, aspect reținut corect de judecătorul fondului ca motiv al desființări contractului din culpa acestuia;
- prin actul adițional s-a stabilit, cum a reținut și judecătorul fondului, un preț ferm de 195 Euro/mp, care se referă la prețul construcției, iar nu la cel de vânzare:
- și-a îndeplinit toate obligațiile decurgând din contractul de asociere în participațiune
- corect a apreciat judecătorul fondului inutilitatea probelor cu expertiză în construcții și expertiză contabilă.
Apelantul a solicitat probele cu expertiză tehnică în construcții și expertiză contabilă.
În ședința publică din data de 10 februarie 2010, completul de judecată a respins probele ca neutile cauzei, reținând că anterior, apelantul a mai promovat un litigiu în cadrul căruia au fost administrate aceste probe, cu aceleași obiective, litigiu la judecata căruia apelantul a renunțat. S-a mai avut în vedere faptul că lucrările au fost sistate la nivelul anului 2005, astfel încât noi expertize, cu aceleași obiective, nu ar putea releva ceva în plus, în condițiile în care expertizele efectuate în litigiul anterior au fost efectuate la scurt timp după sistarea lucrărilor.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Înainte de analiza cererii de apel, se cuvine menționat atitudinea apelantului, exprimată prin apărătorul ales în sensul renunțării la unele din criticile formulate împotriva sentinței de fond, fiind indicate motivele de nulitate. La solicitarea completului de a preciza concret care sunt criticile la care se renunță, apărătorul nu a dat un răspuns concret, neputând preciza, din volumul amestecat al criticilor formulate la care anume se renunță. În consecință, vor fi analizate toate criticile, pentru a nu fi în situația de a se da naștere unor noi critici în recurs cu privire la greșita reținere a aspectelor la care s-a renunțat.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că apelul nu este fondat.
Apelantul susține nulitatea sentinței prin încălcarea dreptului său la apărare și prin nelegala respingere a unor probatorii. Critica nu este reținută. În primul rând, nu există dovezi concrete a unei încălcări a dreptului la apărare, general analizat, apelantul putând să își asigure apărarea astfel cum a înțeles, fără a exista restricții din partea judecătorului. Toate cererile sale formulate pe parcursul procedurii au fost analizate, au fost puse în dezbatere, apelantul având posibilitatea să își susțină în mod public, în ședința de judecată cele invocate.
În măsura în care încălcarea dreptului la apărare este invocată în raport de respingerea probelor cu expertiză în construcții și contabilă (cererea fiind neclară sub acest aspect), se reține că ar fi existat o asemenea încălcare a dreptului la apărare, dacă nu ar fi existat egalitatea de tratament și a armelor uzitate de părțile procesului, prin prisma probelor administrate. Concret, ar fi putut fi primită această critică în condițiile în care intimatei i s-ar fi încuviințat o probă, fiindu-i refuzat accesul apelatului la o probă similară (relevantă sub acest aspect este practica Curții Europene a Drepturilor Omului în interpretarea dată egalității de arme și de tratament pentru toate părțile implicate în proces). Or, în speță părțile au avut acces egal la probele încuviințate de către judecătorul fondului.
În ce privește pretinsa nelegalitate a respingerii probelor cu expertiză, se reține atât corecta analiză a judecătorului fondului a relevanței probelor în raport cu expertiza efectuată în procedura asigurării de dovezi, dar și existența acestor probe într-un litigiu asemănător celui de față. Din această perspectivă se au în vedere și considerentele care au condus la respingerea probatoriului solicitat de apelant în calea de atac, cu privire la efectuarea acelorași expertize.
Pe de altă parte, se reține și aspectul legat de executarea silită a acestor construcții de către apelant, pentru acoperirea sumei la care a fost obligată intimata prin sentința de fond. În aceste condiții, expertiza a devenit, cel puțin parțial, imposibil de realizat, câtă vreme intimata nu mai este proprietar.
Este adevărat că la momentul respingerii probei, judecătorul a consemnat în considerente că ar fi fost stabilit un preț ferm de vânzare, aspect nereal. Dar, această constatare nu are relevanță asupra pertinenței probei, în condițiile prezentate anterior, referitoare la existența unei alte expertize prin care s-a analizat și acest aspect. În consecință, se constată că această eroare de apreciere a judecătorului fondului nu are efectul dorit de apelant, acela al desființării sentinței, or al constatări nulității sale
Cu privire la expertiza contabilă solicitată în cauză, se reține că judecătorul fondului a apreciat asupra caracterului neutil al probei, cu privire la cele două din obiectivele solicitate. Deși apelantul invocă faptul că respingerea probei ar fi avut la baza reținere culpei sale în desființarea contractului, din analiza încheierii prin care judecătorul s-a pronunțat asupra probatoriului nu rezultă o asemenea apreciere, judecătorul analizând proba din perspectiva utilității și pertinenței ei în cadrul cauzei.
Apelantul invocă încălcarea dreptului său la apărare și raportat la solicitarea ulterioară de efectuare a unei expertize contabile. Or, dreptul la apărare, prin prisma dreptului la un proces echitabil, nu este unul absolut. El cunoaște anumite limitări, impuse, printre altele, de buna desfășurare a procedurii de judecată, aspect evidențiat, de altfel, și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Asemenea limitări sunt considerate acceptabile de către Curtea Europeană. În speță, formularea probatoriilor cunoaște anumite limitări, impuse prin dispoziții ale Codului d e procedură civilă. Se menționează prevederea art. 167.pr.civ. care consacră principiul de bază al administrării probelor. De asemenea, art. 168.pr.civ. menționează încheierea prin care au fost discutate și prin care au fost încuviințate probele. Din interpretarea acestor texte legale, se reține că probele trebuie propuse toate la același termen, în vederea asigurării celerității procedurii. Mai mult, art. 112 și 115.pr.civ. stabilesc obligația reclamantului, respectiv a pârâtului de a indica probele de care înțeleg să se folosească în cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare. Art. 132.pr.civ. menționează posibilitatea de acordare a unui termen pentru a putea fi propuse noi probe.
Pe cale de consecință, art. 138 stabilește limita rezonabilă a propunerea probelor, prevăzând că dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112, 115 și 132 nu mai pot fi invocate în cursul instanței, cu unele excepții.
Se constată că cererea apelantului nu se încadrează în nici una din aceste excepții: astfel, dovada nu a reieșit din dezbateri și nu putea fi prevăzută, obiectivul nou solicitat vizând aceleași aspecte invocate în cererea de chemare în judecată, iar apelantul putea prevede necesitatea acesteia; fiind vorba de efectuarea unei expertize, nu este îndeplinită nici cerința celei de-a doua excepții, care vizează o administrate a dovezii ce nu ar pricinui amânarea judecății; în sfârșit, nu poate fi vorba de neștiința sau lipsa de pregătire a părții, apelantul fiind asistat pe parcursul judecății în fond de apărătorul său ales.
În consecință, se reține netemeinicia acestei critici a apelantului.
Deși invocă o nulitate a hotărârii prin prisma nemotivării sentinței, apelantul nu a indicat care sunt aspectele vizate. Se reține, totuși, că judecătorul fondului a analizat toate cererile formulate de apelant, a prezentat pe larg apărările acestuia, chiar și a celor la care s-a renunțat și a motivat fiecare capăt din cererile conexate ale apelantului, atât ele admise, cât și cele respinse, cu trimiteri la textele legale aplicabile și la probele administrate.
Deci, nu este reținută nici această critică.
În ce privește cererea de recuzare, se apreciază corecta sa soluționare, prin raportare la prevederile art. 27 pct. 7.pr.civ. faptul respingerii unor probe de către judecător neechivalând cu o antepronunțare asupra fondului cauzei.
Apelantul mai critică greșita reținere a culpei sale în desființarea contractului. Acest motiv apare atât în cererea inițială cât și în completarea depusă procedural la primul termen de judecată, chiar dacă încearcă să inducă ideea unor motive diferite. Concret critica apelantului vizează greșita reținere a obligației sale de aportare integrală a sumei la care s-a obligat. Or, din această perspectivă, prevederile contactului de asociere sunt clare și precise: apelantul avea obligația de a vărsa integrala suma de 200.000 lei la data constituirii asocierii, obligație pe care nu a respecta- În consecință, nu poate avea relevanță aspectul cuantumului sumei nedepuse de apelant, câtă vreme obligația sa clară era în sensul depunerii direct și total a întregii sume. Se reține, totodată, că în contract nu sunt cuprinse prevederi care să inducă ideea asigurării sumei de către apelant gradual, pe stadii de execuție. În concluzie corect a reținut judecătorul fondului culpa apelantului sub forma neîndeplinirii obligației asumate prin contractul de asociere în participațiune, prin nedepunerea integrală a sumei la care s-a obligat.
, se apreciază că apelantul nu poate invoca o presupusă nerespectare a obligației asumate de intimată. Pe de o parte, el însuși nu și-a îndeplinit obligația asumată. Pe de altă parte, contractul a prevăzut doar termenul de finalizare a obligației asumate de intimată, fără a preciza etape și termene în realizare. Se reține totodată, că lipsa de finanțare care a determinat stoparea construcțiilor a fost determinată atât prin neîndeplinirea de către apelant a obligației de vărsare integrală a aportului la care s-a obligat, cât și prin adresele prin care comunică faptul că nu mai înțelege să achite sumele restante, adrese expediate anterior împlinirii termenului pe care era obligată să-l respecte intimata.
În concluzie, nu se poate reține, așa cum susține apelantul o culpă a intimatei în desființarea contractului. O asemenea culpă ar fi putut fi reținută doar în condițiile în care apelantul ar fi respectat integral obligația sa, coroborat cu faptul nefinalizării construcțiilor la expirarea termenului convenit contractual. Or, în condițiile nerespectări de către apelant a propriei obligații, și sistării sumelor anterior termenului de finalizare al construcțiilor, este exclusă culpa intimatei, fiind incidentă doar cea a apelantului.
Din această perspectivă nu au relevanță aspectele invocate de apelant care au determinat stoparea finanțării, câtă vreme, așa cum s-a menționat, contractul nu prevedere o finanțare graduală, ci una integrală la momentul constituirii asocierii.
Pentru toate considerentele reținute, fiind constatat că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274.pr.civ. apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de intimată, constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul, domiciliat în comuna,-, jud. I în contradictoriu cu intimata SC CONSTRUCȚII SRL, cu sediul în B, sector 4, bd. - nr. 35 împotriva sentinței comerciale nr. 6781 din 30 aprilie 2009 pronunțată de judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/15.03.2010
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Maria Cristina Scheaua
