Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 93
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta SC SA, prin CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, împotriva sentinței nr.853 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă SC SA, prin CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, reprezentată de avocat, și intimatele reclamante, reprezentate de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru intimatele reclamante, depune răspuns întocmit de SC SRL Dr.Tr.S privind prețul real al terenului.
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apelanta pârâtă SC SA, prin avocat, pentru CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei judecătoriei.
Apreciază că acțiunea reclamantelor este inadmisibilă, atât doctrina, cât și practica fiind unanime în a considera ca inadmisibilă acțiunea în constatare atâta timp cât se poate introduce o acțiunea în realizarea dreptului, în cazul de față fiind vorba despre o acțiune în revendicare.
Pe fond, arată că a fost invocată inopozabilitatea titlului de proprietate, motivând în acest sens că data emiterii titlului reclamantelor a fost 7 iunie 2006, data deschiderii procedurii insolvenței de către Curtea de Apel Craiova față de debitoarea SC SA a fost 4 mai 2006, iar întabularea în cartea funciară s-a realizat la data de 27 martie 2008. Așadar, titlul reclamantelor a fost supus procedurii de publicitate după momentul deschiderii procedurii de insolvență, astfel că, potrivit art.50 din Legea 85/2006, actele ce nu au devenit opozabile terților înainte de deschiderea procedurii, nu produc efecte nici față de masa creditorilor.
Avocat, pentru intimatele reclamante, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Apreciază că este competent tribunalul să soluționeze acțiunea, întrucât valoarea imobilului este mai mare de 2 miliarde lei.
Susține că acțiunea este admisibilă și că nu poate fi promovată o acțiune în revendicare, atâta vreme cât reclamantele au avut posesia terenului. Apreciază că temeiul juridic nu poate fi altul decât art.111 pr.civ.
Mai arată că titlul de proprietate a fost eliberat în anul 2006, acestuia neopunându-i-se niciun alt titlu, terenul fiind obținut în baza Legii 18/1991. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocatul intimatelor a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinți la data de 19.11.2007, reclamantele și au solicitat scoaterea din patrimoniul a terenului situat în intravilanul municipiului Dr. Tr. S, în suprafață de 11.000, având următoarele vecinătăți: - DN 70, - 11 - arabil rest proprietate; - Drum acces (fostă ), - SC SRL ( fost și 11 - arabil, cu motivarea că, acest teren se află în proprietatea lor, conform titlului de proprietate nr. 6203/07.06.2006 și că nu trebuie executat silit în procedura de lichidare în care societatea pârâtă se află în prezent.
S-a mai arătat că pârâta nu posedă certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra acestui teren, conform HG 834/1991, dar încearcă să-l valorifice în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, prejudiciindu-i grav dreptul de proprietate, deși, prin adresa ADS nr. 6275/20.12.2005, s-a menționat în mod expres că acest teren nu poate fi scos la licitație, deoarece nu s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Prin încheierea de ședință din 06.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței față de debitorul, s-a dispus disjungerea acestei cereri, întrucât, în raport de dispozițiile art. 11 și 138 din Legea nr. 85/2006, competența nu revine judecătorului sindic, litigiul fiind de natură comercială, iar valoarea este de peste 1 miliard lei (ROL).
La această încheiere s-au atașat cererea reclamanților, întâmpinarea A, întâmpinarea DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, răspuns la întâmpinare, adresa nr. 32576/18.02.2008 a Primăriei Tr. S, Hotărârea Consiliului Local nr. 96/2000 și anexa la HCL nr. 164/2007.
Urmare a solicitării instanței, la termenul din 30.04.2008, reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune, prin care au solicitat ca prin hotărâre judecătorească și în contradictoriu cu pârâta A, să se constate că sunt proprietari ai terenului în suprafață de 11.000. cu vecinătățile: - DN 70, - 11 - arabil rest proprietate; - Drum acces (fostă ), - SC SRL ( fost ) și 11 - arabil, cu motivarea că, sunt proprietarii acestei suprafețe conform titlului de proprietate cu tricolor nr. 6203/07.06.2006 și că acest teren nu poate fi executat silit de către, în cadrul procedurii de lichidare judiciară în care se află această societate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 civ.
Cod PenalPrin sentința nr. 853/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile invocate de către pârâta A, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâta SC SA - prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență și s-a constatat că reclamantele sunt proprietarele terenului în suprafață de 11.000 mp. situat în intravilanul municipiului DTS, UP - V, UA 116A, cu vecinătățile: - DN 70, - 11 - arabil, - Drum acces, -11 A - arabil.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor suma de 58,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin titlul de proprietate definitiv nr. 6203/07.06.2006, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Județului M, reclamantelor și li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legii nr. 18/1991, Lg. 169/1997 și Lg. 1/2000, pentru o suprafață totală de 2 ha. și 5.000. printre aceste suprafețe regăsindu-se și terenul în litigiu, de 1 ha. și 1.000. (11.000.), situat în UP - V, UA 116A, cu vecinătățile: - DN 70, - 11 - arabil, - Drum acces, -11 A - arabil, suprafață cu care reclamantele, prin procurator, au fost puse în posesie, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 3274 din data de 26.05.2006.
Motivând că actele depuse de către reclamante confirmă că acestea se află în posesia terenului, nu a fost reținută apărarea formulată de pârâtă în sensul că acțiunea este inadmisibilă. S-a reținut că părțile nu au deschisă calea revendicării, a cărei exercitare presupune ca reclamantul, proprietar al terenului, să nu aibă posesia bunului.
S-a avut în vedere că în practică s-a făcut constant aplicarea dispozițiilor art.111C.pr.civ, apreciindu-se că acțiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găsește în posesia bunului atunci când acestuia îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască dreptul său, dacă dovedește că acest drept îi este contestat de pârât, deoarece nu are la îndemână calea unei acțiuni în realizare, respectiv a acțiunii în revendicare, aceasta din urmă presupunând existența unui proprietar neposesor și a unui posesor neproprietar.
Că pârâta le contestă reclamantelor dreptul de proprietate, s-a reținut că rezultă atât din întâmpinarea depusă, cât și din răspunsurile la interogatoriu, susținându-se că s-au început chiar și demersurile pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform HG 834/1991, fiind necontestată susținerea reclamantelor că aceasta intenționează să valorifice terenul în cadrul procedurii de faliment.
Tribunalul nu a reținut ca având relevanță juridică apărarea pârâtei că terenul în litigiu este proprietatea sa, deoarece din Decizia nr. 162/31.05.1989 a fostului Consiliu Popular al jud. M rezultă că pârâtei (fostă Întreprinderea Avicolă de Stat DTS ) i s-a transmis în administrare suprafața de 11.248. în vederea amplasării unui abator de păsări, scop care nu s-a realizat, iar potrivit art. 5 din HG 834/1991, pentru terenurile pe care societățile comerciale le-ar deține în patrimoniu, în vederea atestării dreptului de proprietate, trebuie emis un înscris, respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate, act pe care pârâta nu îl deține.
În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat că reclamantele au interes să promoveze o astfel de acțiune, pentru a preîntâmpina eventuala valorificare a bunului și că, în acest scop, nu au la îndemână o acțiune în realizare, devenind admisibilă acțiunea în constatare.
Instanța de fond a considerat că trebuie respinsă excepția lipsei capacității de folosință invocată de către pârâtă, întrucât, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, societatea pârâtă a fost reprezentată în cauză prin lichidatorul judiciar, care a fost conceptat, citat și a depus întâmpinare.
S-a apreciat fără relevanță juridică apărarea pârâtei prin care s-a invocat inopozabilitatea titlului de proprietate aparținând reclamantelor, în condițiile în care terenul în discuție a fost întabulat în cartea funciară, conform încheierii și a extrasului de carte funciară nr. 2500 cf. și, prin îndeplinirea acestei formalități, reclamantele și-au asigurat opozabilitatea față de orice persoană fizică sau juridică. Pe de altă parte, invocarea dispozițiilor art. 50 și art. 46 din Legea nr. 85/2006 nu a putut fi reținută, întrucât acestea se referă la inopozabilitate față de masa creditorilor și privesc actele efectuate de către debitor, iar pârâta în cauză este chiar debitorul.
Tribunalul a respins excepția necompetenței materiale, apreciind că, în raport de părțile implicate în litigiu, obiectul dedus judecății și valoarea bunului care depășește 1 miliard ROL, litigiul are un caracter comercial, iar competența în primă instanță aparține tribunalului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SA, prin CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, întemeiat pe art. 304 pct. 3,7 și 9 pr.civ.
Pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea acțiunii reclamantelor, astfel cum a fost precizată. Apelanta, prin lichidator judiciar, a susținut că titlul de proprietate al reclamantelor a fost emis la data de 07.06.2006, iar terenul a fost intabulat în Cartea Funciară la data de 27.03.2008, ulterior deschiderii procedurii de insolvență împotriva debitoarei SC SA. A arătat că debitoarea a avut posesia terenului în litigiu începând cu data de 31.05.1989, conform deciziei nr. 162/31.05.1989 a Consiliului Popular al județului
A invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți.
Examinând sentința criticată prin prisma motivelor de apel formulate și dispozițiilor legale invocate, Curtea reține că apelul este fondat.
Prima instanță a examinat cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, respectând principiul disponibilității și a calificat corect acțiunea ca fiind în constatare, astfel încât criticile recurentelor ce vizează acest aspect nu pot fi primite.
Dată fiind adresa nr. 7/03.03.2009 emisă de SC SRL din care rezultă că valoarea unui metru pătrat de teren este de 5 euro, excepția necompetenței materiale invocată de apelantă este neîntemeiată. În condițiile în care valoarea terenului depășește 1 miliard lei (ROL), Tribunalul Mehedinți, ca instanță competentă, conform dispoz. art 2 alin. 1 pr.civ. a procedat corect la soluționarea cauzei.
Se reține însă că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii în raport de următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 111 proc.civ. artea p. care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Deci, pentru exercitarea acțiunii în constatare este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes și să nu urmărească să se constate existența sau inexistența unei stări de fapt.
În privința îndeplinirii primei condiții, se reține că art. 111 Cod proc. civ. se referă la toate posibilitățile procedurale pe care le are o parte pentru a-și realiza dreptul său, inclusiv la contestația la executare.
Prin urmare, deși, așa cum a reținut instanța de fond, din moment ce se află în posesia terenului, intimatele reclamante nu au deschisă calea exercitării acțiunii în revendicare, acestea pot formula o contestație la executare în condițiile în care apelanta pârâtă va proceda la valorificarea terenului în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Astfel fiind, față de împrejurarea că acțiunea în constatare are un caracter subsidiar în raport cu toate posibilitățile procedurale pe care le are partea pentru a-și realiza dreptul său și cum reclamantele intimate au deschisă calea unei contestații la executare, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, să se admită apelul, să se schimbe sentința, în sensul de a se respinge acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta SC SA, prin CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul profesional în localitatea,-, M împotriva sentinței nr.853 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul în Dr.Tr.S, nr.1,.8,.3,.4,
Schimbă sentința, în sensul că respinge acțiunea precizată ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.DL/ex.4
Jud.fond
Tehnored.DM/27.05.2009
05 Mai 2009
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină, Doina Lupea
