Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 95
Ședința publică de la 03 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
Grefier
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 796/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele PRIMARUL ORAȘULUI S și CONSILIUL LOCAL
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimatele pârâte, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se faptul că apelul este declarat și motivat în termen, că a fost depusă taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, precum și faptul că, prin serviciul arhivă, intimatele pârâte au depus întâmpinare, însoțite de exemplare pentru comunicare. Totodată, s-a învederat faptul că apelanta reclamantă solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 pr. civ.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru intimatele pârâte solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. Susține că în cauză există autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă soluționându-se cererea reclamantei privind instituirea unei servituți de trecere.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.796/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - S SRL în contradictoriu cu Primarul orașului S și Consiliul Local S pentru constatarea existenței servituții asupra terenului în suprafață de 290 mp, situat la est de terenul proprietatea - S SRL, în zona blocului A1 și obligarea pârâților la respectarea acestei servituți și asigurarea mijloacelor necesare pentru exercitarea drepturilor ce rezultă din această servitute.
În considerentele sentinței sus-menționate instanța de fond a reținut faptul că prin sentința nr.467/15.04.2005 a Judecătoriei Strehaia, irevocabilă prin neapelare, a fost admisă în parte acțiunea formulată de Primăria S împotriva pârâtei - S SRL și a fost obligată pârâta să redea domeniului public suprafața de 290 mp, situat în intravilanul localității S, și să desființeze gardul ce împrejmuiește această suprafață, cu motivarea că terenul aparține domeniului public, nu a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei și se impune redarea domeniului public acestui teren, iar cât privește cererea reconvențională având ca obiect instituirea unei servituți, aceasta a fost respinsă ca urmare a faptului că pârâta-reclamantă a refuzat efectuarea unei expertize agricole care să stabilească contravaloarea despăgubirilor, dat fiind că instituirea unei servituți se poate face doar în condițiile unei juste despăgubiri.
Instanța de fond reținut faptul că fiind vorba de o servitute pe domeniul public, incidente în cauză sunt și dispozițiile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică, care permit instituirea unor servituți numai în măsura în care sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.
Din prevederile mai sus citate rezultă că proprietarul unui imobil, loc înfundat, poate să ceară de la vecinul său un drept de trecere spre calea publică, dacă nu are nici o ieșire la calea publică sau dacă are o ieșire, însă inconvenientele sunt grave sau periculoase și fără ca prin această instituire să fie afectat uzul sau interesul public.
În speță însă, s-a constatat că nu se pune problema existenței unui imobil care să fie un loc înfundat și pentru care să se solicite accesul la calea publică, ci a accesului la niște conducte și la o gură de canal, situație în care nu ne aflăm în domeniul servituții de trecere.
Împotriva sentinței 796/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declarat apel reclamanta - SRL.
Într-o primă critică apelanta reclamantă a susținut faptul că în sentința apelată nu sunt expuse considerentele pentru care instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a Secției Comerciale a Tribunalului Mehedinți, natura juridică a raporturilor fiind civilă.
Pe fondul cauzei, apelanta reclamantă a susținut faptul că prin acțiunea formulată s-a solicitat instituirea unei servituți descrise de art. 621 civil, respectiv o servitute continuă și aparentă, prin calificarea dată instanța de fond încălcând dreptul reclamantei de a avea un proces corect și echitabil.
Împrejurarea că partea nu a precizat decât temeiul general prevăzut de art. 576 cod civil, fără a face referiri la alte temeiuri, deși a explicat cu claritate starea de fapt și a solicitat să se constate existența servituții, nu este de natură a concluziona de către instanță că nu se pune problema unei servituți.
Prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, intimatele Primăria S și Consiliul Local au susținut că în cauză există putere de lucru judecat constatată deja prin sentința nr. 1209/20.10.2006 a Judecătoriei Strehaia, părțile judecându-se anterior în dosarul nr. 2584/2004, fiind pronunțată sentința în considerentele căreia s-a reținut faptul că prin sentința nr. 467/15.04.2005, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă cererea reclamantei pentru instituirea unei servituți de trecere.
Analizând criticile de recurs, Curtea apreciază că sunt nefondate având în vedere următoarele considerente:
Astfel, referitor la critica apelantei reclamante referitoare la necompetența materială a Secției Comerciale a Tribunalului Mehedinți, Curtea constată că acest aspect a fost tranșat prin Decizia nr. 1/A/ 27 martie 2007, pronunțată în dosarul nr- pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Potrivit deciziei sus-menționate s-a statuat faptul că litigiul are natură comercială și dat fiind faptul că obiectul acțiunii îl constituie constatarea existenței unei servituți, s-a apreciat că acțiunea este nepatrimonială fiind neevaluabilă, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a pr. civ.
Curtea apreciază că în speța dedusă judecății operează autoritatea de lucru judecat deoarece anterior, prin sentința nr. 467/15.04.2005, pronunțată în dosarul nr. 2586/2004, rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria Strehaia a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă - SA privind instituirea servituții întrucât pe terenul respectiv se află conductele de alimentare cu apă tehnologică și carburant, precum și gura de canal care servește accesul la ceasurile apometrice. De asemenea, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Primăria Orașului și a fost obligată pârâta reclamantă - SA să predea domeniului public suprafața de 290 situată în intravilanul localității și să desființeze gardul ce împrejmuiește suprafața de teren.
Potrivit art. 1201C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.
În speță, există triplă identitate de elemente. Astfel, în legătură cu primul element- părțile- Curtea apreciază că acestea sunt identice în ambele cauze. Există identitate de părți chiar dacă în primul proces o parte a figurat ca reclamantă iar cealaltă ca pârâtă, iar în al doilea proces aceste calități sunt inversate. Nu are relevanță juridică faptul că pârâții sunt Primarul orașului și Consiliul Local al orașului deoarece, așa cum rezultă din prevederile Legii administrației publice locale ( Legea 215/2001) primarul reprezintă în justiție unitatea administrativ teritorială.
În privința obiectului, Curtea constată că în ambele cauze obiectul este același, respectiv dobândirea unui drept de servitute, indiferent că în prima cauză s-a solicitat instituirea unei servituți, iar în cea de-a doua s-a solicitat constatarea existenței servituții, scopul final urmărit fiind același.
În aceste condiții, reținând autoritatea de lucru judecat invocată de intimatele pârâte în întâmpinările formulate, Curtea găsește că nu mai este necesară examinarea celorlalte critici ale apelantei reclamante referitoare la fondul cauzei.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-menționate, Curtea, în temeiul art. 296 pr. civ. va respinge apelul declarat de reclamanta - SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în S,-, jud. M împotriva sentinței nr. 796/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele PRIMARUL ORAȘULUI S și CONSILIUL LOCAL S cu sediile în S,-, M.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2008
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
03 Aprilie 2008
Jud. red. AR/23.04.2008
Tehnored. VS/5 ex
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Carmen Popescu
