Actiune în daune contractuale. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 15/2009
Ședința publică de la data de 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol soluționarea apelului, după casare, formulat de apelanta-pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 42 R, împotriva sentinței civile nr. 217/COM din 30 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- (nr. în format vechi 2532/COM/2006), având ca obiect acțiune în daune contractuale.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat pentru apelanta- pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 42 R, iar pentru intimata-lichidator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE - LICHIDARE I al reclamantei, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul apelantei solicită a i se pune în vedere reprezentantului intimatei prevederile art. 1551Cod procedură civilă referitor la suspendare judecării cauzei, având în vedere că nu s-au depus de către acesta înscrisurile prevăzute în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la data când au fost dezafectate centralele termice.
Reprezentantul intimatei se opune suspendării cauzei potrivit dispozițiilor art.1551Cod procedură civilă, arătând că a depus precizări în scris și înscrisuri cu privire la data dezafectării centralelor la termenul din 15 ianuarie 2009.
Apărătorul apelantei insistă în depunerea la dosar a facturilor sau a actelor doveditoare cu privire la dezafectarea centralelor termice.
Reprezentantul intimatului-lichidator arată că nu are astfel de înscrisuri cu privire la dezafectarea centralelor.
Cu privire la cererea formulată de apărătorul apelantei de suspendare a judecării cauzei în temeiul art.1551Cod procedură civilă pentru nedepunerea dovezilor de către intimat cu privire la data dezafectării centralelor termice, având în vedere susținerile de la termenul de astăzi, precum și întregul ansamblu probatoriu al cauzei, instanța o respinge, urmând a fi analizate motivele de apel și apărările părților în funcție de celelalte probe administrate în cauză.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-pârâtă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, susținând aceleași concluzii puse în faza inițială a apelului, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând a fi obligată pârâta doar la plata facturilor, nu și a penalităților, având în vedere că acestea nu pot fi invocate unilateral. În concluzie, solicită în principal, modificarea sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar solicită a fi obligată pârâta doar la plata soldului, nu și a penalităților. Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru pe care a achitat-o în cauză.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-lichidator judiciar al reclamantei R, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate, prin care pârâta a fost obligată la plata soldului și a penalităților de întârziere,ca fiind legală și temeinică,
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, sub nr.2532/COM/8.05.2006 (în format ECRIS -) reclamanta R prin lichidatorul judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE - LICHIDARE Iac hemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari nr.42 din R pentru plata următoarelor sume: 53.128,42 lei, reprezentând contravaloare agent termic și apă caldă menajeră, 96.799,07 lei penalități de întârziere calculate până la data de 30.04.2006 pentru neplata la termen a debitelor și dobânda legală, calculată conform art.43 Cod Comercial.
În motivarea acțiunii s-a susținut că pârâta, deși a fost somată de mai multe ori, nu și-a achitat debitele, fiind calculate penalități.
Pentru susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri, a fost propusă proba cu expertiză contabilă, probă administrată în cauză.
Pârâta, legal citată, a fost reprezentată în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii arătând că suma de 379.620.653 lei ROL nu a fost vărsată în contul datoriilor, fiind însușită de administratorul asociației, fapta fiind obiectul unui dosar penal.
Pe de altă parte, a fost invocată excepția prescripției pentru datoriile calculate pentru perioada 1995-2001, iar pentru perioada decembrie 2002 - 15 ianuarie 2003 fost emisă factura nr.-/17.11.2003 pentru diferența de 151.663.529 lei ROL, sumă ce nu a putut fi repartizată, mulți proprietari vânzându-și imobilele, iar chiriașii au părăsit spațiile.
Pentru susținerea apărării au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.217/COM/30.03.2007 pronunțată în cauză a fost respinsă excepția privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, a fost admisă în parte acțiunea, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 52.231,82 lei cu titlu de preț, suma de 52.231,82 lei, penalități de întârziere și suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 04.10.2000, între - - (în prezent - -) și pârâtă s-a încheiat contractul nr.1348 având ca obiect furnizarea de servicii și utilități.
Întrucât reclamanta - - a preluat atât drepturile cât și obligațiile asumate prin respectivul contract de - -, a furnizat pârâtei în baza acestuia, apă potabilă și energie termică și a prestat servicii de salubrizare și canalizare.
Cum serviciile furnizate de - - și - - au fost evidențiate în facturile comunicate pârâtei și cum pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a plăti contravaloarea acestora în termenul prevăzut de art.13 alin.1 din contract, instanța a constatat că în baza art.998 și 1073 cod civil este întemeiată cererea în pretenții formulată de reclamantă, obligația de plată a pârâtei fiind confirmată și de raportul de expertiză contabilă.
Întrucât din concluziile raportului de expertiză rezultă că cererea în pretenții este întemeiată în limita sumei de 52.231,82 RON, instanța a admis în parte primul capăt de cerere, respectiv pentru această sumă, actele depuse la dosar de reclamantă făcând dovada certitudinii creanței pentru această sumă.
Cu privire la plata penalităților de întârziere, instanța a constatat următoarele:
La data la care s-a încheiat contractul dintre părți, penalitățile de întârziere în plată erau prevăzute de dispozițiile Legii gospodăririi comunale nr.4/1981, modificată de Legea nr.34/1990 (la care au făcut referire și părțile în art.13 din contract), potrivit cărora valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.25 alin.2 din Legea nr.326/2001, valoarea penalităților pentru întârzierea în achitarea sumelor datorate prestatorului de servicii publice de gospodărie comunală nu va depăși cuantumul debitului.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit în termen obligația de plată, datorează penalități de întârziere, penalități care, în baza dispozițiilor legale, sus-enunțate, nu pot depăși cuantumul sumei datorate cu titlu de preț (52.231,82 RON).
Deși clauza penală prevăzută în contract la art.13 alin.2 nu cuprinde valoarea maximă a penalităților datorate, ci numai cuantumul acestuia pe zi de întârziere, instanța a constatat că dispozițiile din contract se completează cu dispozițiile legale în vigoare la data încheierii acestuia. De asemenea, întrucât obiectul contractului a fost reglementat expres prin Legea nr.326/2001, cadrul juridic în care reclamanta își îndeplinește activitatea de prestator de servicii publice de gospodărie comunală, drepturile și obligațiile care-i revin se circumscriu acestui act normativ.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte capătul de cerere privind plata penalităților și a obligat pârâta la plata, cu acest titlu, a sumei de 52.231,82 RON.
Au fost înlăturate susținerile pârâtei cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, pârâta a efectuat plăți la diverse date (și anterior anului 2003) actele consecutive de plată fiind de natură să întrerupă cursul prescripției. Faptul că la achitarea sumelor nu s-a indicat categoria de creanță care se stinge, imputația plății urmează dispozițiile prevăzute de art.1113 Cod civil astfel încât, în cauză, nu operează prescripția nici pentru preț, nici pentru penalități.
În ceea ce privește susținerile pârâtei potrivit cărora lipsa în gestiune creată de fostul administrator cercetat penal nu poate fi imputabilă asociației, nu este de natură să ducă la respingerea acțiunii reclamantei.
Este adevărat că, așa cum rezultă și din susținerile expertului, fostul administrator este cercetat pentru infracțiunea de delapidare săvârșită împotriva pârâtei. Însă, în dosarul penal calitatea de parte vătămată, respectiv parte civilă aparține pârâtei și nu reclamantei care nu a stabilit nici un fel de raport juridic cu fostul administrator.
În consecință, pârâta este titulara obligației în raportul juridic stabilit cu reclamanta și titulara creanței în raportul juridic stabilit cu fostul administrator.
Instanța a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată cu titlu de preț, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere fiind de natură să acopere și să compenseze prejudiciul suportat de reclamantă urmare întârzierii în plată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, pârâta Asociația de proprietari nr.42 din R, legal timbrat cu timbru judiciar de 5 lei și taxă judiciară de timbru în sumă de 1668 lei, anulate la dosar.
În motivarea apelului s-a susținut că din fondurile asociației a fost delapidată o sumă de bani, nemaiputând fi achitate la timp datoriile asociației. Pe de altă parte, facturile emise pentru a fi luate în considerare, trebuiau acceptate la plată, condiție neîndeplinită în cauză. Referitor la suma din factura -/17.11.2003 s-a arătat că aceasta reprezintă o diferență calculată conform Legii nr.244/2003, între valoarea subvențiilor prevăzute de nr.OG6/2003 și prețul pe gigacalorie stipulat de nr.OG5/2003, sume ce nu au fost acordate din lipsa fondurilor la bugetul local.
Prin motivele depuse la prima zi de înfățișare a fost criticată hotărârea primei instanțe privind soluționarea excepției prescripției.
Pentru susținerea apelului au fost depuse înscrisuri.
Intimata - reclamantă, legal citată, a fost reprezentată în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea apelului având în vedere clauzele contractuale și debitul asociației preluat la data divizării, iar principiul penalul ține în loc civilul este inaplicabil în cauză.
Referitor la dispozițiile legale privind subvențiile s-a susținut că nr.OG6/2003 a fost abrogată de nr.OUG5/2003, iar Legea nr.244/2003 a respins nr.OG6/2003, nemaifiind luate în calcul subvențiile pentru luna decembrie 2002 și ianuarie 2003.
Prin decizia civilă nr.131/27.11.2007 pronunțată în cauză de Curtea de APEL BACĂUa fost respins, ca nefondat, apelul promovat, reținându-se că potrivit art.13 alin.1 din contractul încheiat între părți apelanta datorează suma de 52.231,82 lei RON, cu titlu de preț, iar în baza Legii nr.326/2001 datorând și penalitățile.
Împrejurarea că administratorul apelantei este cercetat penal este irelevantă în cauză, între intimată și acesta neexistând raporturi juridice. Prin efectuarea plăților cursul prescripției a fost întrerupt, conform dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1959, în mod corect fiind respinsă această excepție.
Prin decizia civilă nr.2796/09.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauză a fost admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei civile nr.131/27.11.2007 a Curții de APEL BACĂU, pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că nu a fost stabilită pe deplin situația de fapt, neluându-se în considerare faptul că centralele termice au fost dezafectate în cursul derulării contractului, iar, pe de altă parte, nu s-a ținut cont de influența dispozițiilor nr.OG5/2003 asupra cuantumului pretențiilor. Totodată instanța a ignorat incidența în cauză a dispozițiilor art.12 din Decretul nr.167/1958 pentru a stabili dacă, la data introducerii acțiunii termenul de prescripție era împlinit.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecarea apelului la Curtea de APEL BACĂU sub nr-.
Intimata - reclamantă, la solicitarea instanței a formulat precizări la cererea de chemare în judecată arătând că suma solicitată prin acțiune se referă la facturile emise în perioada ianuarie - iunie 2003, după această dată fiind sistată furnizarea apei calde menajere, iar în luna noiembrie 2003 fost emisă o factură ce cuprindea subvențiile anulate de Parlament și sumele ce trebuiau recuperate de la populație.
Pentru susținerea apărării au fost depuse înscrisuri.
Examinând apelul promovat pentru motivele arătate, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere dispozițiile art. 315 alin.1 Cod procedură civilă și ale art. 12 din Decretul nr.167/1958, instanța o apreciază ca fiind fondată după cum urmează.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă administrată în cauză pârâta datora o sumă totală de 522.318.249 lei Rol reprezentând contravaloare servicii din perioada aprilie 2000 - noiembrie 2003, fiind reținută suma de plată din delapidare la data de 30.04.2000 - 379.620.700 lei ROL și plățile efectuate până la data de 30.12.2003.
Având în vedere caracterul succesiv al prestațiilor efectuate de către reclamantă, pentru contravaloarea serviciilor înscrise în fiecare factură curge un termen de prescripție distinct, care, raportat la momentul introducerii acțiunii - 8.05.2006, privește sumele de bani înscrise în facturile aferente perioadei anterioare datei de 08.05.2003, cu trei ani anterior formulării acțiunii, conform dispozițiilor art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Împrejurarea că pârâta a efectuat plăți până la data de 30.12.2003 nu produce efectul întreruptiv al termenului de prescripție prevăzut de art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958, întrucât aceste plăți s-au imputat, în condițiile art.1113 al.2 teza I Cod civil, asupra datoriilor mai vechi, fără a putea fi considerate recunoscute datoriile rămase neachitate.
Relevanță sub acest aspect prezintă și împrejurarea că după ultima plată efectuată de către pârâtă la 30.12.2003, aceasta datora suma de 51.631.749 lei ROL, la care s-au adăugat cele rezultând din facturile emise în perioada 28.02.2003 - 30.04.2003, totalizând 295.190.217 lei ROL, pentru care a curs o prescripție deosebită, împlinindu-se la 28.02.2006, 31.03.2006, 30.04.2006, anterior formulării acțiunii la 08.05.2006.
În aceste împrejurări, se impune admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru sumele de bani reprezentând contravaloare servicii și penalități înscrise în facturile aferente perioadei anterioare datei de 08.05.2003 și respingerea, ca prescrisă a acțiunii pentru această perioadă.
Pentru diferența de 22.712,8 lei RON, aferentă facturilor emise la data de 30.05.2003, 30.06.2003, 17.11.2003, instanța apreciază că acțiunea este fondată.
Astfel, împrejurarea că în anul 1999 fost delapidată o sumă de bani din gestiunea asociației de administratorul acesteia este irelevantă în cauză având în vedere că pentru perioada anterioară datei de 08.05.2003 instanța a reținut că operează prescripția extinctivă, inclusiv pentru sumele ce au făcut obiectul delapidării.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că centralele termice care au furnizat agent termic și apă caldă menajeră au fost dezafectate la data de 15.01.2003, instanța constată că sarcina acestei împrejurări revenea pârâtei, având în vedere dispozițiile art.129 al.1 Cod procedură civilă și ale art.1169 Cod civil, ținând seama că reclamanta și-a probat prin facturile depuse pretențiile formulate, sarcina probei în combaterea acestor pretenții revenind pârâtei, care, de altfel, a și invocat această apărare.
Referitor la suma înscrisă în factura nr.-/17.11.2003 în cuantum de 208.952.029 lei ROL, reprezentând contravaloare energie termică furnizată în lunile decembrie 2002, ianuarie 2003, instanța apreciază că este datorată de către pârâtă după cum urmează:
Această sumă a fost pretinsă pârâtei în baza Legii nr.244/10.06.2003 prin care a fost respinsă nr.OG6/2003 privind acordarea unor facilități populației pentru plata energiei termice. În aceste condiții sumele ce au făcut obiectul ordonanței respinse, cu titlu de facilități recunoscute populației, urmau a fi recuperate de către prestatorul serviciului de furnizare a energiei termice de la beneficiarii serviciului, pârâta din prezenta cauză.
Apărările pârâtei privind vânzarea imobilelor de către proprietari sau părăsirea spațiilor de către chiriași nu pot fi reținute în cauză întrucât vizează raporturi juridice în care reclamanta nu este implicată, neproducând efecte juridice față de aceasta.
În ce privește incidența nr.OUG5/20.02.2003, invocată prin motivele de apel instanța apreciază că, față de data când a fost adoptată - 20.02.2003 și data publicării în Monitorul Oficial al României nr.119/25.02.2003 aceasta nu putea fi aplicată în ce privește serviciile prestate în perioada decembrie 2002 - ianuarie 2003, și facturate în luna noiembrie 2003, pentru respectarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile. De altfel, obiectul de reglementare al acestui act normativ este diferit de cel avut în vedere de nr.OG6/2003, reclamanta întemeindu-se la emiterea facturii pentru serviciile arătate pe dispozițiile Legii nr.244/2003 de respingere a nr.OG6/2003.
Pentru sumele apreciate de instanță ca fiind datorate de către pârâtă aceasta datorează penalități de întârziere calculate conform dispozițiilor art.13 din contractul părților, dar nu și dobânda legală solicitată de către reclamantă în temeiul dispozițiilor art.43 Cod Comercial, având în vedere că dobânda legală reprezintă evaluarea legală a daunelor - interese suferite de creditoare prin neexecutarea obligației.
Deoarece prin contract s-a convenit plata penalităților de întârziere pentru neexecutarea obligației această clauză contractuală reprezintă o clauză penală cu rolul de evaluare a daunelor - interese și, în consecință, fiind stabilită obligația de plată a penalităților de întârziere reclamanta a fost despăgubită potrivit clauzelor acceptate de părți la încheierea contractului, nejustificându-se aplicarea în cauză a mai multor forme de evaluare a despăgubirilor.
Față de aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va fi admis apelul, va fi schimbată în tot sentința apelată în sensul admiterii excepției prescripției pentru sumele de bani înscrise în facturile aferente perioadei anterioare datei de 08.05.2003 și respingerea acțiunii pentru această perioadă, ca prescrisă.
Totodată va fi admisă în parte acțiunea și va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 22.712,8 lei, reprezentând contravaloare servicii și penalitățile aferente calculate conform clauzelor contractuale, precum și suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecății în fond a cauzei.
Fiind parte căzută în pretenții în apel, în temeiul art.276 Cod procedură civilă va fi obligată intimata să plătească apelantei suma de 1219 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecății apelului, constând în onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar proporțional cu pretențiile înlăturate prin admiterea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite apelul, după casare, formulat de apelanta - pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.42 R, cu sediul în R, str.- -, Bl.4, Ap.1, județul N, împotriva sentinței civile nr.217/COM din 30 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.- în contradictoriu cu intimata - reclamantă - - R, cu sediul în R,-, județul N prin lichidator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE - LICHIDARE I, cu sediul în localitatea I,-, județul
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele de bani aferente perioadei anterioare datei de 8 mai 2003 și respinge, în consecință, acțiunea, ca prescrisă, pentru această perioadă.
Obligă pârâtă să plătească reclamantei suma de 22712,80 lei, reprezentând contravaloare servicii, precum și penalitățile aferente calculate conform clauzelor contractuale, precum și suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecății în fond a cauzei.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 1219 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecății apelului.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 Februarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.- -
Tenored.- - ex.6
18 martie 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor
