Acțiune în daune contractuale. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/MF
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul maritim fluvial promovat de pârâta - ROMÂNEASCĂ INSURANCE SA, cu sediul în B, sector 2,--33 prin - ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA - Sucursala, cu sediul pe-, -, parter, împotriva Sentinței civile nr.40/MF din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în C, Port 45, etaj 1, județ C, având ca obiect acțiune în daune contractuale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, pentru apelanta pârâtă - Românească Vienna Insurance SA, în baza delegației nr.2143/29.09.2009 și avocat, pentru intimata reclamantă - SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.86191.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este motivat și timbrat cu 2.872 lei taxă judiciară de timbru, conform ordinului de plată nr.482 din 07.09.2009, cu 341 lei, conform ordinului de plată nr.542 din 06.10.2009 și cu 5 lei timbru judiciar.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă - Românească Vienna Insurance SA, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă - SRL, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă - Românească Vienna Insurance SA, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă - SRL, solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că singura sumă rămasă în discuție este cea de 12.158 lei, pe care apelanta o consideră inclusă în factură. Solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă - Românească Vienna Insurance SA, în replică, precizează că toate probele au fost administrate și rezultă susținerile formulate de apelantă.
CURTEA:
Asupra apelului maritim fluvial de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția maritimă și fluvială, și înregistrată sub nr.67/118/07.01.2009, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - ROMÂNEASCĂ SA prin Sucursala C, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 323.705,52 lei cu titlu de despăgubiri; cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, a încheiat cu pârâta contractul de asigurare, dovedit cu polița seria - nr. 22352/13.12.2007, având ca obiect asigurarea facultativă CASCO a barjei nr. 1880 ce îi aparține, perioada asigurării fiind 14.12.2007-13.12.2008, iar valoarea asigurată, de 100.000 euro.
Reclamanta menționează că, la data de 02.01.2008, în Portul C-Sud, a survenit un eveniment de navigație soldat cu scufundarea barjei încărcată cu 1237,604 tone porumb vrac, risc acoperit de polița de asigurare, astfel că, după ranfluarea navei, reclamanta susține că a efectuat lucrări de reparații, valoarea totală a acestora fiind de 323.705,52 lei.
Se arată că, deși reclamanta a comunicat asigurătorului toate documentele justificative, acesta nu a răspuns cererii de dezdăunare, fapt urmare căruia pârâta a fost convocată la o conciliere directă, însă nu s-a prezentat.
Prin întâmpinare, pârâta - Românească SA prin Sucursala Cas olicitat respingerea acțiunii, cu motivația în esență că, a plătit reclamantei despăgubiri în valoare de 255.669 lei, astfel că, a închis dosarul de daune nr. 801/J//4001/2008.
De asemenea, susține că, datorită unei erori a unei angajate din serviciul de contabilitate, plata a fost efectuată către societatea care a efectuat lucrările de ranfluare și reparații, respectiv către - SRL, care nu a restituit suma încasată în mod necuvenit.
În completarea întâmpinării formulate la data de 30.04.2009, pârâta arată că a diminuat despăgubirile solicitate de reclamantă cu suma de 57.205 lei, reprezentând TVA-ul deductibil aferent facturilor - 1005/06.02.2008, nr - 1006/29.02.2208, - 911/04.11.2008, - 618/31.03.2008, CZ CT 4063/15.04.2008, 10469/31.03.2008, precum și valoarea lucrărilor de măsurători grosimi, reducerea numărului de capace mari confecționate la 7 bucăți cuprinse în ultima factură. Pârâta mai susține că reclamanta nu a avut în vedere franșiza prevăzută în contract, în sumă de 1000 euro, și nici materialele recuperabile de 2000 euro.
La termenul de judecată din data de 30.04.2009, pârâta a chemat în garanție Banca Comercială Română SA și Banca Transilvania pentru a fi obligate, în solidar, la plata sumei de 255.669 lei, cu motivarea că, băncile nu au sesizat eroarea privind contul societății înscrisă în ordinul de plată, astfel că, în opinia pârâtei, nu au protejat părțile participante la operațiunea bancară.
Mai mult, pârâta susține că și raporturile interbancare au fost defectuoase, cât timp nu a fost sesizată asupra faptului că reclamanta nu are cont deschis la Banca Transilvania.
La termenul de judecată din data de 11.06.2009, reclamanta și-a diminuat pretențiile la valoarea de 267.827 lei, acceptând argumentele pârâtei în ceea ce privește reducerea despăgubirilor cu valoarea expertizei efectuate, a franșizei conform poliței de asigurare, precum și a TVA-ului aferent facturilor menționate de pârâtă, dar nu și în ceea ce privește scăderea valorii deșeurilor rezultate din reparații și facturii 10469/31.03.2008 emisă de în valoare de 17.097,22 lei.
Prin Sentința civilă nr. 40/MF din 18 iunie 2009, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, dispunând obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei de 267.827 lei cu titlu de indemnizație de asigurare.
Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a respins ca nefondate cererile de chemare în garanție a Băncii Comerciale Române SA și Băncii Transilvania SA, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 5.869,79 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanța -Secția maritimă și fluvială a reținut în esență că, reclamanta - SRL, în calitate de asigurat, a încheiat cu pârâta - Românească SA prin Sucursala C, în calitate de asigurător, contractul de asigurare dovedit cu polița seria - nr 22352, ce avea ca obiect asigurarea facultativă a barjei 1880, suma asigurată fiind de 100.000 euro, perioada asigurată fiind 14.12.2007-13.12.2008.
La data de 02.01.2008, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile, barja 1880, încărcată cu cantitatea de 1237,604 tone porumb vrac, s-a scufundat în Portul C Sud, în, aspect care rezultă din raportul de avarie al armatorului, înregistrat la Căpitănia C sub nr. 22/03.01.2008 (fila 61), din procesul-verbal de constatare întocmit de Căpitănia Zonală C (fila 71) și din raportul de inspecție subacvatică nr 6/16.01.2008 întocmit de - SRL (filele 88-93).
Ulterior ranfluării barjei 1880 de către - SRL, s-au constatat avariile suferite de navă, acestea fiind prezentate în raportul nr. 3090.1 întocmit de Inspectoratul tehnic (fila 109).
Valoarea serviciilor de inspecție și de supraveghere a lucrărilor de reparații prestate de Căpitănia Zonală Caf ost de 902,82 lei, conform facturii nr. 4063/15.04.2008 (fila 155).
Totodată, părțile au constatat împreună avariile navei în procesul-verbal înregistrat la societatea pârâtă sub nr.5000/08.03.2008 (fila 110).
Pentru operațiunile de ranfluare a navei, - SRL a întocmit factura seria - 10006/29.02.2008 în sumă de 63.579,5 lei (fila 18) și factura nr. - 10005/06.02.2008 în cuantum de 62.547,65 lei (fila 19).
Lucrările de reparații ale barjei au fost efectuate de - SRL și sunt cuprinse în următoarele facturi: factura seria - nr. 618/ 31.03.2008 în valoare de 113.259,13 lei (fila 17), la care sunt atașate calculații de preț pentru fiecare lucrare în parte (filele 126-135), factura - 911/ 04.11.2008 în sumă de 66.319,20 lei, factura 10469/31.03.2008 în cuantum de 17.097,22 lei (fila 16).
Suma totală a celor 6 facturi menționate este de 323.712,52 lei, valoare pe care reclamanta a pretins-o de la pârâtă cu titlu de daune, în temeiul contractului de asigurare, fără a fi avut în vedere franșiza deductibilă de 1.000 euro.
Reține instanța de fond că, pârâta a acceptat parțial la plată respectivele facturi, respingând TVA-ul deductibil aferent facturilor, susținere în raport de care reclamanta și-a diminuat pretențiile, deducând totodată și franșiza prevăzută în polița de asigurare, precum și lucrările cuprinse în factura 10469/31.03.2008 referitoare la măsurătorile grosimilor de tablă și a planului de măsurători.
Referitor la această din urmă apărare, instanța de fond a reținut că, respectivele prestări de servicii erau justificate de necesitatea verificării reparațiilor și autorizării lor de către Autoritatea Navală Română, astfel că, în mod neîntemeiat pârâta a redus despăgubirile pretinse de reclamantă cu suma de 17.097,22 lei.
De asemenea, pârâta, prin completarea la întâmpinare a diminuat daunele cuvenite asiguratului cu suma de 2000 euro, reprezentând valoarea deșeurilor recuperabile, fără a prezenta argumentele de fapt și de drept în acest sens.
Prin urmare, având în vedere pretențiile reclamantei astfel cum au fost precizate la termenul de judecată din data de 11.06.2009 și înlăturând apărările pârâtei referitoare la micșorarea despăgubirilor cu sumele de 17.097,22 lei și de 2000 euro (echivalentul a 7.220 lei), instanța de fond a apreciat ca fondată acțiunea reclamantei.
În temeiul dispozițiilor art.969, în conformitate cu care "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", principiu care exprimă obligativitatea contractului, de la care părțile nu se pot sustrage, s-a reținut că, reclamanta, în calitate de asigurat, este îndreptățită a pretinde pârâtei executarea plății despăgubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a producerii riscului asigurat.
De altfel, reține instanța de fond, că pârâta nu a contestat obligația contractuală care îi incumba, efectuând o plată în sumă de 255.669 lei, dar către o altă societate comercială, culpă care îi aparține, după cum a recunoscut chiar în cuprinsul întâmpinării, atunci când a susținut că o eroare a unei persoane de la contabilitate a generat situația creată.
În ceea ce privește cererile de chemare în garanție a Băncii Comerciale Române SA și a Băncii Transilvania SA, formulate de pârâtă, instanța de fond a apreciat că nu sunt fondate, pentru următoarele considerente, în esență:
Potrivit art. 60 alin 1, "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire".
Or, reține instanța de fond, pârâta nu ar putea să se îndrepte cu o acțiune în despăgubire împotriva băncilor menționate pentru virarea sumei de 255.669 lei în contul unei alte societăți și nu al reclamantei, întrucât culpa aparține chiar pârâtei, prin completarea eronată a ordinului de plată de către un funcționar al ei.
Mai mult, potrivit art. 24 din Regulamentul BNR nr. 4/2002 privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții, " emitentul este răspunzător față de deținătorul unui instrument de plată de tip monedă electronică pentru valoarea pierdută și pentru neexecutarea necorespunzătoare a tranzacțiilor deținătorului, în cazul în care pierderea sau executarea necorespunzătoare este atribuită unei disfuncționalități a instrumentului, a dispozititvului, a terminalului sau a oricărui alt echipament autorizat să fie folosit de deținător, cu condiția să se facă dovada că disfuncționalitatea nu a fost cauzată cu bună știință de deținător".
Cât timp în speță nu s-a regăsit nici una din situațiile reglementate de norma legală enunțată pentru atragerea răspunderii băncilor, pierderea fiind datorată completării eronate de către un funcționar al societății pârâte a ordinului de plată, cererile de chemare în garanție au fost respinse de către Tribunalul Constanța.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta - ROMÂNEASCĂ INSURANCE SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra cuantumului prejudiciului la care a fost obligată deoarece, la dosar a fost depusă factura nr.918/2008 și astfel reclamanta și-a micșorat pretențiile la suma de 267.827 lei, reieșind o diferență nedatorată în favoarea reclamantei în sumă de 12.158 lei.
Se arată că, reclamanta refuză scăderea valorii deșeurilor și readuce la baza acestora factura nr.911/2008 care a fost calculată, astfel că, cuantumul corect al despăgubirilor cu care este de acord apelanta este în sumă totală de 255.669 lei.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă solicită a se dispune respingerea apelului ca nefundat.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.296 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Intimata reclamantă - SRL a chemat în judecată pe apelanta pârâtă - ROMÂNEASCĂ INSURANCE SA - Sucursala C, în temeiul poliței de asigurare seria - nr.22352/13.12.2007, în vederea obligării apelantei la plata despăgubirii convenționale, ca urmare a împlinirii unui risc asigurat - scufundarea barjei 1880, proprietatea intimatei, la data de 02.01.2008 în Portul C Sud -, datorită unei puternice furtuni.
Inițial intimata a pretins obligarea apelantei la plata sumei totale de 323.705,52 RON în baza probelor în posesia cărora se afla și anume facturi însoțite de dovada plății, emise de către cei ce au concurat la ranfularea barjei, la reparația acesteia și la reautorizarea sa în vederea reluării navigației.
Față de pasivitatea apelantei privind plata pretențiilor intimatei, cea din urmă a inițiat procedura concilierii prev.de art.7201Cod pr.civilă.
Pe parcursul desfășurării fondului litigiului în fața Tribunalului Constanța, apelanta pârâtă a susținut că, este de acord cu plata sumei totale de 255.669 RON, pe care, de altfel i-a și achitat însă în contul unei alte societăți și nicidecum în contul intimatei, împrejurare de fapt urmare căreia nu se poate aprecia că, a efectuat plata în contul păgubitului.
Ulterior, prin întâmpinare apelanta a arătat că, înțelege a accepta parțial pretențiile intimatei neputând accepta la plată suma despăgubirilor TVA-ului aferent facturilor prezentate de intimată, precum și a unor lucrări "nejustificate" exprimate valoric în factura nr.10.469/31.03.2008 emisă de șantierul naval ce a efectuat reparația barjei, a valorii deșeurilor rezultate în urma reparațiilor și a franșizei contractuale, precum și a costului expertizei tehnice privind evenimentul.
În condițiile date, intimata a înțeles a-și diminua parțial pretențiile de la suma de 323.705,52 RON la suma de 267.827 RON,acceptând astfel înlăturarea din calcul a TVA-ului aferent facturilor - TVA în valoare de 51.539,93 RON, - a franșizei prevăzută în polița de asigurare, în sumă de 3.610 RON, precum și a costului expertizei tehnice în sumă de 728 RON.
În mod inexplicabil apelanta refuză a include în suma despăgubirilor contravaloarea tuturor lucrărilor cuprinse în factura BNR 10.469/31.03.2009, ce au fost necesare performării reparațiilor barjei, în vederea repunerii sale în starea tehnică anterioară și reautorizării pentru navigație de către Autoritatea Navală Română, ce se circumscriu sumei de 17.097,22 RON, ca de altfel și contravaloarea "deșeurilor" metalice în sumă totală de 7220 RON, echivalente a cantității de cca.200 tone, fără a prezenta argumente de fapt și de drept în acest sens.
În atare situație, văzând disp. art.969 Cod civil, în conformitate cu care "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, părțile nu se pot sustrage de la obligațiile asumate, iar intimata reclamantă în calitate de asigurat, era îndreptățită a pretinde pârâtei executarea plății despăgubirilor pentru prejudiciile suferite urmare a producerii riscului asigurat.
Cum nici prin motivele de apel și probatoriul administrat, apelanta nu a produs dovezi în sensul art.1169 Cod civil, care să fie de natură a accepta punctul său de vedere conform căruia, din cuantumul total al despăgubirilor trebuie exclusă suma necesară reparațiilor barjei în cuantum de 17.097,22 RON ca de altfel și suma de 7220 RON reprezentând contravaloare deșeuri metalice, Curtea văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, Curtea dispune obligarea apelantei - ROMÂNEASCĂ INSURANCE SA prin INSURANCE SA - Sucursala, la plata sumei de 1.785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea - SRL, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul maritim fluvial promovat de pârâta - ROMÂNEASCĂ INSURANCE SA, cu sediul în B, sector 2,--33 prin - ROMÂNEASCĂ - INSURANCE SA - Sucursala, cu sediul pe-, -, parter, împotriva Sentinței civile nr.40/MF din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în C, Port 45, etaj 1, județ
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 1785 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--
Dact.DS- 5 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu
