Acțiune în daune contractuale. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.2/MF
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile formulate în comercial/ maritim și fluvial de reclamanta - - - cu sediul în C, Port, 34 și pârâta - SERVICII - - cu sediul în C, Port, 34 și cu sediul procesual ales în C, str. -. - nr.2. la, județul C, împotriva sentinței civile nr.66/MF/20.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția maritimă și fluvială, în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în daune contractuale.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 250 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2010; 25.01.2010, 28.01.2010, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - Servicii - solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 88.410 euro, în echivalent lei, reprezentând daune cauzate prin nerespectarea clauzelor contractuale referitoare la operațiunea de mutare a platformei, precum și a sumei de 240.640 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune cauzate prin nerespectarea clauzei nr. 2.2, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la primul capăt de cerere, reclamanta arată în motivarea cererii de chemare în judecată că, în temeiul art. 2.1, 4.4 și anexele 6A și 6B din contractul de prestări servicii nr. 169/01.07.2005, pârâta - avea obligația să efectueze mutarea platformelor de foraj marin cu echipaj pus la dispoziție de societatea reclamantă.
În luna iulie 2007, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, efectuând operațiunea de mutare a platformei cu un echipaj pus la dispoziție de o altă societate comercială.
Reclamanta apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, având în vedere că există fapta ilicită ce constă în nerespectarea obligații contractuale, există prejudiciu, constând în suma de bani pe care pârâta ar fi plătit-o reclamantei pentru prestațiile de mutare (4.210 euro/zi x 21 de zile), fapta ilicită a pârâtei a cauzat prejudiciul a cărui reparare îl solicită, iar neexecutarea contractului este imputabilă pârâtei, fiind îndeplinite condițiile art. 1082 Cod civil.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta învederează că, prin art. 2.2 din contractul menționat, pârâta s-a obligat să aibă la bordul fiecărei platforme cel puțin un post de radiotelegrafist asigurat de societatea reclamantă, ori renunțând la acest post, pârâta i-a provocat un prejudiciu evaluat la suma de 240.640 euro.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr. 66/MF/20.XI.2008, Tribunalul Constanța - Secția Martimă și Fluvială a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta Servicii; a fost obligată pârâta la plata a 88410 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune ca urmare a nerespectării clauzelor referitoare la operațiunea de mutare a platformei și 53.440 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune ca urmare a nerespectării clauzei 2.2 din contractul nr. 169/2005, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9941,13 lei (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert).
Pentru a dispune astfel a reținut, în esență, prima instanță că din interpretarea coroborată a clauzelor contractuale (art.2.2. anexa nr.34 și 6A) a rezultat că operațiunea de mutare a platformei constituie pentru reclamantă o obligație contractuală și nu un drept de opțiune.
A mai reținut prima instanță că obligația reclamantei referitoare la mutarea platformelor de foraj este cuprinsă în anexa 4 nefiind necesară o comandă scrisă, că reclamanta avea obligația de a asigura personal calificat pentru toate operațiunile ce fac obiectul anexei 1.
Referitor la postul de radiotelegrafist pârâta a desființat acest post, încălcând pct. 25 din anexa 4.
A reținut prima instanță ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile contractuale pentru a putea fi admisă acțiunea reclamantei.
3. Apelul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel ambele părți criticând-o sub aspectele:
Prin apelul formulat de - - s-a arătat faptul că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul neacordării întregii sume de 240.640 euro ci doar a sumei de 53.440 Euro precum și neacordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
A criticat această apelantă soluția primei instanțe, de acordare parțială a acestor sume prin prisma contextului în care s-a renunțat la postul de radiotelegrafist, deși reclamanta răspundea de legătura radio cu toate locurile cerute de beneficiar iar după renunțarea la aceste posturi a contractat respectiva operațiune cu, fără a se putea vorbi despre respectarea vreunei norme sau despre confidențialitate.
În ce privește cuantumul daunelor, a arătat apelanta că acesta este corect calculat dacă se pornește de la recunoașterea de către pârâta a datelor de debarcare a radiotelegrafiștilor de pe platforme, prejudiciul în cuantum de 240.640 lei fiind pe deplin confirmat de modul său de calcul al daunelor.
Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat s-a criticat de către apelantă faptul că deși a depus dovada efectuării acestora odată cu concluziile scrise, instanța nu le-a acordat.
În apelul său pârâta - Servicii - a criticat următoarele aspecte:
Reclamanta nu a dovedit încălcarea de către pârâtă a vreunei clauze contractuale; neexistând vreo faptă ilicită, nu există prejudiciu și nici legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
A susținut apelanta-pârâtă că serviciul de mutare a platformei se derula conform prevederilor Anexei 6A la contract, iar operațiunea de mutare se realiza numai la solicitarea scrisă a apelantei -pârâte,însă reclamanta nu solicitat trimiterea unei echipe în acest sens; potrivit contractului apelanta-pârâtă avea doar o opțiune și nu o obligație în legătură cu mutarea platformei; s-a recunoscut de apelanta-reclamantă faptul că operațiunea de mutare a platformei nu era acoperită din punct de vedere contractual în lipsa unei comenzi.
A arătat această apelantă că instanța a interpretat greșit clauzele contractuale și anexele acestuia; capătul de cerere referitor la obligarea la plata de daune provenite din desființarea posturilor de radiotelegrafiști a fost soluționat greșit.
Aceasta pentru că prin contract părțile au stabilit formațiile normate de personal ce urma a fi pus la dispoziție de reclamantă; în plus apelanta-pârâtă avea dreptul de a solicita reclamantei luarea de măsuri pentru reducerea sau reglementarea numărului de personal de pe platformă, ea notificând-o pe reclamantă pentru reducerea posturilor de radiotelegrafiști conform art.6.10 și 6.11 din contract.
Modul de calcul al daunelor acordate de prima instanță au la bază un algoritm greșit întemeiat pe elemente ce conduc la un cuantum nejustificat.
În susținerea apelurilor s-au anexat înscrisuri: facturi fiscale și extras de cont pentru dovedirea cheltuielilor de judecată făcute de - -, înscrisuri privind numărul de personal alocat prestării serviciilor, corespondența purtată de părți în legătură cu mutarea platformei.
Instanța încuviințat și proba cu expertiză contabilă având ca obiectiv evaluarea prejudiciului prin raportare la profitul nerealizat.
Lucrarea a fost efectuată de expert contabil.
Ambele părți au anexat la dosarul cauzei concluzii scrise.
4. Curtea
Analizând criticile aduse, prin raportare la actele și lucrările dosarului dar și la hotărârea pronunțată, Curtea va reține următoarele:
Referitor la apelul pârâtei:
Reclamanta a învestit prima instanță cu o acțiunea derivată din contractul de prestări servicii nr. 169 încheiat de părți la 01.07.2005, solicitând obligarea pârâtei la plata de daune reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a nerespectării acelor clauze contractuale referitoare la mutarea platformei precum și a celei privind reducerea posturilor de telegrafist.
Analizând conținutul contractului părților,instanța de apel reține următoarele:
Art.2.1. din convenția părților determină obiectul acesteia ca fiind prestarea de servicii mecano-energetice și automatizări, de către apelanta-reclamantă în calitate de prestator,pe platformele de foraj marin aflate în operarea beneficiarului -pârât, precum și la stația de fluide foraj Midia.
Serviciile mai sus enunțate urmau a se presta conform unui plan lunar de reparații și în conformitate cu anexa 4 - anexă ce cuprinde activitățile specifice asigurării întreținerii utilajelor și instalațiilor dar și a intervențiilor de întreținere curentă.
Potrivit contractului încheiat de părți, pentru realizarea acestor servicii, prestatorul se obliga să asigure personal necesar calificat, în condițiile stipulate în anexa 1.
Pe lângă serviciile individualizate de planul lunar și de anexa 4, prestatorul se obliga a efectua suplimentar alte servicii decât cele cuprinse în plan și anexă,însă numai în baza unei comenzi scrise a beneficiarului - servicii -.
Pornind de la aceste premise prima instanță a reținut nerespectarea de către pârâtă a obligației impusă de clauzele contractuale și asumată de reclamantă, privind mutarea platformei cu personalul pârâtei,concluzie rezultată din interpretarea coroborată a anexei nr. 6A cu pct. 34 din anexa 4.
Concluzia primei instanțe este împărtășită de instanța de apel, ea fiind susținută de o aplicare corectă a regulilor de interpretare a contractului părților și în egală măsură de ansamblul probatoriului administrat în speță.
Este îndeobște cunoscut că în situația existenței unor clauze echivoce, confuze sau contradictorii, este de atributul dar și în obligația instanței ce judecă fondul litigiului să dea o interpretare contractului, utilizând regulile consacrate de disp. art. 978-979,980 și art. 980-984 Cod civil.
Potrivit principiilor consacrate în această materie, judecătorul aplică clauzele clare și precise în litera lor, interpretează contractul dând contur acelor clauze tacite ce le completează pe cele stipulate expres de părți în convenția încheiată sau stabilește sensul și scopul urmărit de părți prin convenție atunci când clauzele sunt îndoielnice.
În cauza de față, judecătorul fondului respectând aceste principii, impuse de lege în materia interpretării convenției părților a apreciat judicios că operațiunea de mutare a platformei de către reclamantă, cu personalul său, reprezintă pentru aceasta o obligație contractuală, care deși a fost reglementată detaliat și separat printr-o anexa ( 6A -fila 27 fond), ea se circumscrie sferei obiectului contractului, așa cum a fost el identificat de părți în art.2.1. respectiv -" prestarea de servicii mecano-energetice la platformele de foraj aflate în operarea pârâtei".
dispozițiilor anexei nr. 4, la care face trimitere art.2.1. (ce prevede obiectul contractului) identifică toate activitățile presupuse de prestarea serviciilor de specialitate asigurate platformelor de foraj de către prestator și reglementează totodată modalitatea de desfășurare a acestor activități, fără a se putea conchide în sensul opinat de pârâtă, potrivit cu care mutarea platformei din Croația - în România-C, cu personalul reclamantei- prestatoare n-ar fi impusă de contract, ci ar reprezenta doar o opțiune a beneficiarului.
Pentru a susține caracterul opțional al operațiunii de mutare a platformei cu personalul reclamantei, intimata-pârâtă s-a apărat prevalându-se de modul de concepere al clauzei contractuale.
Potrivit pârâtei, trimiterea echipei de specialiști de către apelanta-reclamantă-prestator pentru executarea operațiunii de mutare a platformei, se realiza doar în urma unei comenzi scrise întocmită de ea și înaintată reclamantei; în lipsa formei scrise a acestei comenzi, nu se poate vorbi despre nașterea vreunei obligații în sarcina reclamantei.
Instanța de apel nu poate împărtăși maniera de interpretare afirmată de pârâtă întrucât o analiză coroborată, per ansamblu a clauzelor contractuale și nu în ultimul rând gramaticală și sistematică, a acelora ce reglementează obiectul contractului cu cele din anexa 6A confirmă concluzia instanței de fond potrivit cu care mutarea platformei cu personal propriu al prestatorului incumba acestuia, neputându-se vorbi despre o opțiune a beneficiarului.
Sintagma " va solicita în scris prestatorului trimiterea echipei de specialiști" nu denotă opțiunea beneficiarului în ceea ce privește folosirea serviciilor reclamantei pentru mutarea platformei, cu tot ceea ce presupun acestea: personal,utilaje,etc.
Este adevărat că trimiterea personalului se făcea avându-se în vedere de către prestator existența unei solicitări a beneficiarului fără echivoc, consemnată într-o formă scrisă -respectiv "comandă", însă nu trebuie ignorat contextul contractual, subînțelegându-se deci existența obligației asumată de reclamanta de a se ocupa și preocupa de această operațiune de mutare a platformei.
Această sintagmă apare ca fiind înserată cu scopul de preveni o mobilizare inutilă a echipelor de personal ale prestatorului, fiind deci necesar să existe exprimare expresă, fără echivoc a solicitării, eventual scrisă a beneficiarului, de realiza o asemenea activitate (cu caracter sporadic) extrem de complexă însă,cum este cea presupusă de mutarea unei platforme marine, pe distanță considerabilă ( în speță - C - - C).
Acest mod de concepere a clauzei poate conduce înspre maniera de interpretare acreditată de apelanta-beneficiar doar la o analiză trunchiată, izolată, scoasă din contextul obiectului contractului părților (din care anexa 6A face de altfel parte), însă privită per ansamblul drepturilor și obligațiilor cuprinse în convenția părților vine să confirme opinia primei instanțe.
Considerentele instanței de fond, referitoare la modul de interpretare a contractului, aplicat cu scopul de a se determina voința părților, conturând atunci când clauzele contractuale sunt neclare sau stabilind sensul acelora îndoielnice,vor fi completate și cu următoarele elemente ce reies chiar din contextul faptic al speței.
Astfel, a susținut pârâta că în anul 2007 hotărât ca platforma de foraj marin să fie inclusă într-un program de modernizare în scopul obținerii unei reclasificări,sens în care a devenit necesară realizarea operațiunilor de mutare a acesteia din portul C la și revenirea acesteia din Croația în
Ori în cauză, prima operațiune de mutare, respectiv de la C la s-a realizat la 16.03.2007, cu personalul reclamantei, neputându-se susține că reparația unei platforme marine întru-un port străin presupunea doar operațiunea de dus, nu și pe aceea de întors sau că pentru a doua parte a operațiunii de mutare a aceleiași platforme, de la la C, numai exista o obligație ci doar o opțiune celui ce beneficia de această operațiune.
Modul anevoios al prestării acestor servicii de către reclamanta la prima operațiune de mutare, invocat de pârâtă pentru explicarea renunțării. acesteia la serviciile reclamantei pentru întoarcerea platformei în țară nu poate justifica încălcarea obligațiilor contractuale asumate; el poate fi eventual o premisă pentru solicitarea de daune contractuale sau de aplicare a vreunei sancțiuni dintre cele prevăzute de lege sau de convenția părților.
Nu în ultimul rând este de observat preocuparea deosebită a contractanților pentru determinarea prețului serviciilor prestate pentru activitatea de mutare a platformelor în țară sau în străinătate. Această preocupare este reflectată de exprimarea detaliată, pe parcursul 10 clauze contractuale (art.4.4. din contract și art. 1 - 9 anexa 6A din același contract),a modului de determinare a prețului serviciilor, ea reprezentând un alt element ce vine în completarea celor deja exprimate mai sus pentru contura concluzia potrivit cu care reclamanta s-a obligat să presteze acest tip de serviciu, cu personalul său iar pârâta să-i plătească pentru el.
Nu se poate reține în speță că adresa nr. 3434/14.03.2008 (fila 59 dosar fond) reprezintă o achiesare a reclamantei la modul de interpretare a contractului, agreat de pârâtă, atâta vreme cât acest înscris nu are valoarea unei dovezi complete împotriva reclamantei întrucât vizează solicitarea doar pentru personalul de specialitate și nu întreaga echipă de personal necesară mutării, el reprezentând doar un început de dovadă ce nu se coroborează cu celelalte probatorii administrate.
Pe de altă parte, aplicarea principiilor referitoare la interpretare în materie contractuală, de către judecător, este imperativă.
În ceea ce privește concluziile experților tehnici, exprimate de aceștia în legătură cu drepturile și obligațiile asumate de părți, în mod corect prima instanță nu le-a dat eficiență, întrucât disp. art. 201 - 207 Cod procedură civilă consacră rolul expertizei ca fiind acela de lămuri instanța asupra unor împrejurări de fapt, neputând nicidecum să aibă ca obiect o problemă de drept- respectiv modul de interpretare convenției părților.
De altfel, aceasta a fost rațiunea pentru care, și în faza de judecată a apelului, instanța de apel a respins acel obiectiv propus de apelanta -pârâta prin care se tindea a se da în căderea expertului ceea ce este de atributul instanței de judecată,anume interpretarea contractului părților.
Referitor la critica privind modul de soluționare a capătului de cerere privind plata daunelor contractuale pentru nerespectarea clauzei contractuale 2.2. din contractul 169/2005 se reține de instanța de apel că nici aceasta nu este întemeiată.
Aceasta pentru că pârâta s- obligat ca la bordul fiecărei platforme să aibă cel puțin un post de telegrafist asigurat de societatea, în funcție de specificul fiecărei platforme în parte. Art. 2.2. prevede " prestatorul va pune la dispoziție personalul necesar calificat. Numărul de personal necesar pentru echipele deplasate de prestator, calificarea acestuia și programul de lucru precum și alte condiții specifice operațiunilor prestate vor face obiectul Anexei 1 la contract". În conformitate cu această anexă, postul de radiotelegrafist este prevăzut în mod expres în formațiile normate de personal pentru regimurile tipice de lucru, respectiv 1 post de radiotelegrafist.
Apărarea pârâtei conform căreia s-a procedat la renunțarea la posturile de radiotelegrafist pentru a se proteja informațiile confidențiale de la bordul platformelor marine, prin prisma codului, nu poate fi primită întrucât nu se poate vorbi despre informații noi, ce n-ar fi existat la data încheierii contractului părților și a căror apariție ulterioară ar fi impus desființarea posturilor de radiotelegrafiști.
De altfel articolul 2.2 din contract permite beneficiarului să reducă anumite operațiuni de executat în condițiile prevăzute de contract iar art. 4.5 stipulează un termen de notificare doar pentru modificările la anexa nr. 1 nu și la anexa 4.
În ceea ce privește invocarea faptului că a fost notificată această "dorință" a beneficiarului către prestator se reține că acest termen de notificare de 5 zile, prevăzut în art.4.5 vizează " reducerea sau suplimentarea numericului de personal", și în nici un caz renunțarea la posturile de radiotelegrafist așa cum s-a întâmplat în speță.
Nu poate fi primită această apărare și din perspectiva faptului că potrivit prevederilor pct. 25 din Anexa 4, reclamanta "răspunde permanent de legătura radio cu toate locurile cerute de beneficiar și transmite operativ toate datele solicitate de acesta; ea răspunde de buna funcționare a mijloacelor de comunicare radio cu respectarea regulamentelor în vigoare".
Totodată a susținut reclamanta că după renunțarea la posturile de radiotelegrafist, reclamanta a contractat desfășurarea operațiunii de comunicare radio cu un alt agent economic: SRL. Această susținere nu a fost contestată de către apelanta pârâtă.
De aceea,față de cele arătate mai sus,corect a reținut prima instanță că și în ceea ce privește aceste clauze contractuale, pârâta și-a încălcat obligațiile contractuale asumate, neputându-se vorbi despre așa-zisa nerespectare a normelor de confidențialitate.
Referitor la criticile privind modul de determinare a prejudiciului creat prin nerespectarea clauzelor contractuale, Curtea reține că, judicios prima instanță a apreciat cuantumul prejudiciului raportându-se la elemente conținute de convenția părților- numărul de zile necesar mutării platformei,formația normată de personal pentru operația de mutare și tariful zilnic conform anexei 6-, categorii de personal: personal de specialitate și personal obișnuit, întemeindu-și concluzia pe un mod calcul prezentat de expert, și nu prin raportare la elemente ce țin de arbitrariu.
În ceea ce privește determinarea prejudiciului (privită prin prisma componentelor acestuia:prejudiciu efectiv și beneficiu nerealizat ) se reține că expertul contabil ce a efectuat lucrarea în faza de judecată a apelului - - confirmă concluziile expertului contabil - parte al reclamantei, numita .
Expertul contabila participat la efectuarea lucrării în fața instanței de fond, stabilind că prejudiciul produs reclamantei prin lipsirea de posibilitatea de a-și îndeplini obligația contractuală de mutare a platformei precum și asigurarea posturilor de radiotelegrafiști este de: 88.410 europentru nerespectarea clauzelor referitoare la operațiunea de mutare -pagina 136 dosar-apel și de 53.440 euro pentru reducerea numărului de personal-fila 95 dosar -apel.
Reiese din lucrarea efectuată de acest expert că acest cuantum a rezultat ca urmare a adiționării sumei datorate pentru personalul permanent în număr de 18 persoane -62.850 euro și suma datorată pentru restul personalului reprezentând specialiști -25.830 euro -fila 105- dosar Tribunal.
Expertul contabil,ce a efectuat lucrarea în fața instanței de apel (probă propusă de apelanta-pârâtă ce a contestat în apelul său existența vreunui prejudiciu în patrimoniul reclamantei ) reține în concluziile salecă prejudiciul încercat de reclamantă, calculat însă în raport de profitul nerealizat de către reclamantă - ca diferență între veniturile neîncasate și cheltuielile efectiv realizate cu personalul angajat menținut - este în sumă de 53.883 euro.
Confirmă însă acest din urmă expert că" veniturile neîncasate" de către reclamantă sunt aceleași cu cele stabilite de expertul -parte în fața instanței de fond respectiv 88140 euro pentru mutarea platformei și 53.440 euro pentru desființarea posturilor de radiotelegrafiști.
Concluzionează însă, în raport de obiectivul propus și încuviințat de instanța de apel că ceea ce rămâne după scăderea cheltuielilor efective cu personalul angajat menținut sunt sumele de 53.883 euro pentru mutarea platformei și respectiv 45.793 euro pentru posturile de telegrafiști -filele 94 și 95 dosar apel.
În raport de toate cele arătate mai sus, instanța de apel reține ca fiind judicioasă soluția primei instanțe și în ceea ce privește cuantumul daunelor astfel cum a fost stabilit de exp. contabil.
Aceasta întrucât, acest cuantum, - deși întemeiat pe punctul de vedere al expertului - parte al reclamantei, confirmat ulterior de expertul desemnat de către instanța de apel -, este susținut de probatoriul administrat, bine documentat și argumentat.
Acest punct de vedere a fost cel care a ținut cont de cheltuielile necesare pentru cele două categorii de personal ce ar fi trebuit mobilizate pentru mutarea platformei: personal de specialitate și personal obișnuit specific activităților ce trebuia a se presta.
Față de cele arătate, Curtea arată că reținerea de către prima instanță a unui cuantum al daunelor ce conține atât prejudiciul efectiv cât și câștigul nerealizat,calculat pe o perioadă de 21 de zile, pentru cele 2 categorii de personal, superior celui determinat doar prin raportare la profitul nerealizat, este una judicioasă, de natură asigura o reparație patrimonială corespunzătoare reclamantei.
Este de menționat că în fața instanței de fond, expertul contabil desemnat de către instanță a concluzionat cu depășirea atribuțiilor sale că, din analiza dispozițiilor contractului părților nu reiese vreo încălcare a prevederilor acestuia din partea pârâtei, neexistând deci prejudiciu în patrimoniul reclamantei - fila 108 - dosar fond.
Referitor la apelul reclamantei:
Criticile acestei apelante referitoare la neacordarea întregii sume solicitată prin acțiune vor fi înlăturate pentru argumentele mai sus expuse.
Apelul reclamantei apare ca fondat din perspectiva neacordării cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului, în contextul în care acțiunea a fost admisă, pârâtul a căzut în pretenții iar dovada realizării acestor cheltuieli a fost făcută - filele 43-48 dosar apel.
Instanța, în temeiul disp. art. 296 din Codul d e procedură civilă va respinge apelul pârâtei și va admite apelul reclamantei schimbând soluția primei instanțe sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către reclamanta - - - cu sediul în C, Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr.66/MF/20.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția maritimă și fluvială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâta - SERVICII - - cu sediul în C, Port, 34 și cu sediul procesual ales în C, str. -. - nr.2. la, județul C, având ca obiect acțiune în daune contractuale.
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a onorariului avocatului - neacordat de prima instanță în sumă de 27109,02 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de către pârâta - SERVICII - - cu sediul în C, Port, 34 și cu sediul procesual ales în C, str. -. - nr.2. la, județul C, împotriva sentinței civile nr.66/MF/20.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția maritimă și fluvială.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
jud.fond.
red.dec.jud. - 17.03.2010
tehnored.Gref.- 18.03.2010
4ex/23.03.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea
