Actiune în daune contractuale. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 22/A-
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de chemata în garanție C INTERNATIONAL, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 1006/C din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - SA, cu sediul în,-, județul A și - INDUSTRIE SRL, cu sediul în,-, județul A, intimata-chemată în garanție SOCIETATEA DE ASIGURĂRE. SA, cu sediul în B, nr. 29, sector 1 și intimata-pârâtă - & RO SRL, cu sediul în,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra apelului s-a amânat la data de 04.03.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2007, reclamanta Aac hemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărârea ce pronunța să fie obligată la plata sumei de 68.913, 20 lei euro, din care 67.745, 20 euro reprezentând contravaloare marfă lipsă și 1166 euro reprezentând cheltuieli de transport, la plata dobânzii legale aferente acestor sume, calculate începând cu data producerii prejudiciului și până la achitarea efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului proces.
S-a arătat, în motivare că, în baza relațiilor comerciale existente între părți, pârâta în calitate de transportator, a efectuat un transport internațional de marfă cu autovehiculul nr.B-10287/-/3361, de la -Franța, de unde a preluat 22 colete cu piese auto pe care trebuia să le predea reclamantei, conform scrisorii de transport întocmită în acest sens de expeditor, însă la recepția mărfii, realizată la destinație, în prezența conducătorului auto, s- constatat lipsa coletelor predate, ambalajele și separatoarele fiind goale, făcându-se rezerve sub acest aspect pe documentul de transport, condiții în care, răspunderea pentru prejudiciul sufer, revine transportatorului pentru pierderea totală a mărfurilor.
La 21.09.2007, reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să se judece cu pârâta RO, dat fiind că aceasta este noua denumire a fostei ROMÂNIA
La aceeași dată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că între părți s-au derulat relații contractuale, primind dispoziție de a efectua un transport internațional de marfă pe Franța - România, transport realizat în fapt de către subcontractantul pârâtei, agreat de către destinatarul mărfii, respectiv " ", răspunderea pentru pierderea totală sau parțială a mărfii, în condițiile art.17 din Convenția revenind transportatorului, în speță,
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție, în contradictoriu cu subcontractantul său, " ", pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenții față de reclamanta - SA, chemata în garanție, să fie obligată la plata sumei de 68913,20 euro, reprezentând contravaloare marfă lipsă și cheltuielile de transport aferente mărfii pierdute, la plata dobânzii legale pentru suma de mai sus calculată de la producerea prejudiciului și până la recuperarea sumei datorate, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reluând, în esență, susținerile din întâmpinare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 23 și 25 din Convenția, disp. art.1082 cod civil și disp. art.60- 63 Cod pr.civilă.
La rândul său, la 26.10.2007, - SRL a chemat în garanție Societatea de asigurare Reasigurare SA, cu solicitarea ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată (aceasta din urmă) la plata sumei de 68913, 20 euro, reprezentând contravaloarea marfă lipsă și cheltuieli de transport aferente mărfii pierdute, motivat de faptul, că la momentul la care, în calitate de subcontractant, a efectuat transportul de mărfuri pentru reclamantă, exista contractul de asigurare, seria --nr--, încheiat cu Societatea de Asigurare SA-Agenția Pitești pentru semiremorca - 3361, în care la art.4 se precizează că, în cazul producerii evenimentului asigurat, respectiv pierderea mărfi, este angajată răspunderea societății de asigurare, în temeiul poliței de asigurare valabil încheiată.
A solicitat chemata în garanție ca, în cazul admiterii acțiunii și a cererii formulate de - " RO" SRL, să fie admisă și cererea de chemare în garanție a societății de asigurare, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.
Separat, pe rolul Judecătoriei Pitești, la 11.06.2007, s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamata - INDUSTRIE SRL în contradictoriu cu pârâta - ROMANIA SRL, (ulterior precizându-se că numele actual al acesteia este - RO SRL), solicitând ca aceasta să fie obligată, la plata sumei de 26.984, 20 euro, reprezentând contravaloare marfă lipsă și cheltuieli de transport aferente, la plata dobânzii legale pentru suma de mai sus, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
S-a susținut, că pârâta nu a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de transport internațional nr./472/01.07.2004, în sensul că la destinație nu a fost în măsură să predea reclamantei cele 10 colete cu marfă, pe care le preluase de la -Franța, conform scrisorii de transport, la recepția mărfii realizate la 15.06.2006, în prezența conducătorului auto, constatându-se că ambalajele și separatoarele erau goale, astfel că pârât, în calitate de transportator, trebuie să acopere prejudiciul suferit de reclamantă.
La data de 19.09.2007, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că transportul la care face referire reclamanta, a fost efectuat de către subcontractantul său - " ", astfel că pârâte, nu i se poate reține în sarcină producerea prejudiciului suferit de reclamantă.
La aceeași dată, 19.09.2007, pârâta a depus la dosar cerere, de chemare în garanție a - SRL pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 26.984, 20 euro,reprezentând contravaloare marfă lipsă și cheltuieli de transport aferente mărfii pierdute, la plata dobânzii legale aferente și la plata cheltuielilor de judecată, invocând împrejurarea potrivit căreia aceasta, prin prepusul său, conducătorul auto A, chemată în garanție, a efectuat transportul angajat pentru reclamantă, condiții în care, trebuie să răspundă pentru prejudiciul suferit în măsura admiterii acțiunii formulată de aceast, ca beneficiar al mărfii lipsă.
- " " SRL a formulat, la rândul său, în data de 10.10.2007, cerere de chemare în garanție a Societății de Asigurare Reasigurare SA pentru a se dispune, obligarea acesteia, la plata sumelor reprezentând pretențiile reclamantei, în situația admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtă, invocând existența contractului de asigurare seria - nr.-, încheiat cu Societatea de Asigurare SA- Agenția Pitești, în baza căruia, în situația producerii riscului asigurat, este angajată răspunderea asiguratorului.
Constatând că între cele două cauze există o strânsă legătură, în Ședința de judecată din 11.01.2008, s-a dispus conexarea acestora, la aceeași dată invocându-se de către chematele în garanție și excepția de necompeteneță materială a judecătoriei.
Prin Sentința civilă nr.164 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a admis excepția de necompeteneță materială a instanței și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.
Prin Sentința comercială nr.1006/C/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, au fost admise acțiunile completate și precizate, formulate de reclamantele - " " SA și - " INDUSTRIE " SRL și s-a dispus obligarea pârâtei - " & RO" SRL la plata sumelor de 225.518 lei, cu titlu de contravaloare prejudiciu și 16913,85 lei, dobândă legală (către reclamanta - " " SA) și 88.306 lei, prejudiciu, 6.622,95 lei dobândă legală și cheltuieli de judecată în sumă de 5442 lei ( celeilalte reclamante).
A fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și s-a dispus obligarea chematei în garanție - " " SRL, să-i plătească suma de 313.824 lei, contravaloare prejudicii, 23536,80 lei, dobândă legală și 5442 lei, cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de - "" " SRL împotriva Societății de Asigurare Reasigurare SA
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut, că la data de 06 mai 2008, reclamantele au depus la dosarul cauzei precizări la cererea de chemare în judecată, prin care - INDUSTRIE SRL, solicită obligarea pârâtei și la dobânzii legale calculată la suma de 88.306 lei, potrivit art.27 din Convenția, în sumă de 6.622, 95 lei, iar reclamanta - SA, în baza aceluiași articol, la plata dobânzii legale calculate la suma de 225,518 lei, în cuantum de 16.913, 85 lei.
La data de 22.05.2008, pârâta - " RO" SRL, depune la dosar precizare la cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea - " " SRL, la plata dobânzii legale, calculată la suma de 225.518 lei, în sumă de 16.913, 85 lei.
Ulterior, - " " SRL, prin precizarea depusă la cererea de chemare în garanție(fila 35), solicită obligarea chematei în garanție - SA -SUCURSALA MUNTENIA și la plata dobânzi legale calculate de către reclamantă, conform art.27 din Convenția, aferentă valorii de 225.518 lei, în sumă de 16.913, 85 lei și respectiv 6.62, 95 lei, aferentă valorii de 88.306 lei.
Între părți, s-a încheiat contractul de transport internațional nr./472/01.07.2004, conform căruia - " " RO SRL, în calitate de transportator, a efectuat un transport internațional de marfă cu autovehiculul nr.B - 10287/-/ 3361 de la -Franța, de unde a preluat 22 colete cu piese auto, pe care trebuia să le predea reclamantei, conform scrisorii de transport întocmită în acest sens de expeditor, însă la recepția mărfii, realizată la destinație, în prezența conducătorului auto, s-a constatat lipsa coletelor predate, ambalajele și separatoarele fiind goale, făcându-se rezerve sub acest aspect pe documentul de transport.
Astfel, transportatorul a primit marfa de la expeditor, scrisoarea de transport întocmită făcând dovada primiri mărfii pentru transport -art. 9 din Convenția, acesta având obligația, în conformitate cu art.8 pct.1 lit.a din aceeași convenție, să verifice exactitatea mențiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete.
Potrivit contractului de transport, ul are obligația de a conserva marfa și de a păstra intactă și în totalitate până la destinație, neputând invoca nicio cauză de exonerare de răspundere, în condițiile art.17 și 18 din Convenția.
La destinație, transportatorul nu a eliberat marfa, ci numai al doilea formular al scrisorii de transport și actele de însoțire a mărfii.
Dacă pierderea mărfii este stabilită, destinatarul mărfii, potrivit dispozițiilor art.13 din Convenția, este autorizat să pretindă în numele său de la transportator drepturile care rezultă din contractul de transport.
Pentru pierderea totală sau parțială a mărfii produsă între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, transportatorul este răspunzător, în conformitate cu prevederile art.17.1 din Convenția și art.14.1.1. din contractul părților.
nstanța a constatat, că pârâta se face răspunzătoare de pierderea mărfii, respectiv de producerea prejudiciului încercat de societate și pe cale de consecință, a dispus obligarea la plata sumelor de 225.518 lei, contravaloare prejudiciu, plus dobânda legală de 16.913, 85lei către reclamanta - SA, respectiv sumele de 88.306 lei, contravaloare prejudiciu, la care se adaugă dobânda legală de 6.622, 95 lei către reclamanta - INDUSTRIE SRL.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, a stabilit c[ nu este întemeiată pentru considerentele:
- " COMPAN" SRL, a efectuat transportul pe ruta Franța - România, încărcând de la un număr de 10 colete marfă piese auto pentru - INDUSTRIE SRL și un număr de 22 colete marfă piese auto pentru - SA la comanda pârâtei - " RO" SRL, în calitate de ordonator.
Întrucât transportul a fost efectuat sub prevederile Convenției, conform art.23 și 25, răspunderea transportului constă în obligația de a repara prejudiciul produs pârâtei, culpa debitorului fiind prezuma, potrivit art.1082 Cod civil, în condițiile în care obligația nu a fost executată.
Cât privește cererea de chemare în garanție a -. SA - SUCURSALA MUNTENIA formulată de - SRL, instanța a constatat că este neîntemeiată, deoarece, potrivit art.20 lit.g din Convențiile de asigurare privind răspunderea transportatorului, în calitate de pentru mărfurile transportate, asiguratul și prepusul acestuia are obligația ca, în caz de staționare a autovehiculului încărcat, să ia măsuri de securitate a autovehiculului și a mărfurilor, iar la art.22, se arată că, nu va acorda despăgubiri pentru partea de pagubă produsă sau asigurată, prin nerespectarea de către asigurat sau de către prepusul acestuia a obligațiilor de la art.20.
Împotriva acestei sentințe, - SRL a formulat apel în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- soluția nu este motivată în fapt și în drept, în raport de dispozițiile art.261 alin.1, pct.5 Cod pr.civilă.
- instanța de fond nu a manifestat rol activ, nu a analizat probatoriul administrat și nu a argumentat respingerea motivelor de apărare, pe care le-a invocat,
În concret, a precizat, că instanța, nu a avut în vedere faptul, că pierderea mărfi, s-a datorat furtului, iar sesizările sale, la parchet, nu au primit soluție, deoarece autorii sunt necunoscuți.
A mai susținut, că au fost ignorate probele sale, prin care a făcut dovada respectării dispozițiilor art.20 lit. din condițiile de asigurare în sensul, că autoturismul încărcat cu marfă, a staționat în zonă publică, circulată, bine iluminată, sigură, fiind încuiat corespunzător, nefiind necesară prezența permanentă a șoferului.
A mai subliniat, că în zona parcării, există un sistem suplimentar de pază care sporește gradul de securitate al staționării.
Cu titlu de exemplificare, apelanta a făcut referire la mai multe decizii de practică judiciară, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
- instanța de fond, nu a avut în vedere dispozițiile art.969-970 Cod civil, potrivit cărora, convențiile legal făcute, au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună - credință.
În cadrul acestei critici, a mai susținut, că instanța de fond, potrivit rolului său activ, avea obligația să analizeze, dacă furtul mărfii, nu constituie o cauză de exonerare de răspundere a transportatorului, potrivit art.17 alin.2 din convenția R, care stipulează: ul poate fi exonerat de o răspundere, în cazul în care, pierderea mărfii, are drept cauză, circumstanțe care nu puteau fi evitate sau consecințe, care nu puteau fi prevenite".
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanța apreciază apelul ca fiind fondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, așa cum, se susține și de către apelantă, instanța de fond, face doar o motivare sumară a respingerii cererii de chemare în garanție, arătând că asiguratul și prepusul acesteia, au obligația de a lua măsuri de securitate ale autovehiculului încărcat, atât asupra acestuia, cât și a mărfii, iar în cazul nerespectării acestei obligații, nu trebuie să acorde despăgubiri pentru partea de pagubă produsă sau asigurată.
Instanța de fond, nu precizează, în ce constau măsurile de securitate pe care apelanta trebuia să le ia și care este culpa exclusivă a acesteia sau a prepusului său.
De asemenea, nu motivează, dacă furtul mărfii, poate fi o cauză de exonerare a responsabilității și se întâmplă în cazul în care se descoperă făptașul.
În raport de susțineri și de probe, instanța de fond, ar fi trebuit să facă aprecieri legate de siguranța locului de parcare, de atitudinea prepusului apelantei, dacă acesta este obligat să păzească continuu marfa și autoturismul, pentru a nu se intra sub incidența dispozițiilor art.22 din Convențiile de asigurare privind răspunderea transportatorului.
Instanța de fond, trebuia să analizeze probele administrate și să aibă în vedere convențiile dintre părți.
Intimata, nu a administrat nici o probă, din care să rezulte culpa apelantei, doar prin simple supoziții a subliniat, nerespectarea măsurilor de securitate, deși între aceasta și parte, nu sunt individualizate.
Câtă vreme, între părți, există o convenție care obligă părțile în mod generic, dubiul urmează să profite celui ce se obligă, în raport de normele generale de interpretare a convențiilor.
motivarea instanței de fond, se constată, că prepusul apelantei, a parcat autoturismul, încărcat cu marfă, într-un loc public, bine iluminat și păzit.
O eventuală descoperire a făptașilor, urmează să profite intimatei.
Constatând că intimata are obligația să-l despăgubească pe asigurat, ca urmare a pierderii mărfii, în raport de convenția părților, instanța va aprecia, că soluția pronunțată de instanța de fond, este parțial incorectă.
De aceea, se va admite apelul, în temeiul art.296 Cod civil, se va schimba sentința, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție formulată de - " " și a obligării intimatei de a-i plăti prejudiciul în sumă de 313.824 lei, dobânda legală de 23.536,8 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 5.442 lei.
Se va menține soluția în rest.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de chemata în garanție, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.1006/C din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, cu sediul în,-, județul A și INDUSTRIE, cu sediul în,-, județul A, intimata - chemată în garanție SOCIETATEA DE ASIGURĂRE., cu sediul în B, nr. 29, sector 1 și intimata-pârâtă & RO, cu sediul în,-, județul
Schimbă în parte sentința, în sensul că admite și cererea de chemare în garanție formulată de și obligă Societatea de Asigurare Reasigurare B să-i plătească suma de 313.824 lei, contravaloare prejudiciu, 23.536,8 lei, dobândă legală, 5.442 lei, cheltuieli de judecată la fond și 5.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Menține în rest sentința.
Definitivă
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
/7 ex/06.03.2009
Jud.fond
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim
