Actiune în daune contractuale. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 48/2009
Ședința publică de la data de 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare apelul după casare, formulat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1371 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în daune contractuale.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat pentru apelanta - pârâtă, lipsind intimata-reclamantă: GENERAL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul apelantei arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și precizează că nu cunoaște de la ce dată a intrat intimata-reclamantă în procedura insolvenței.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-pârâtă B, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, susținând că factura emisă de intimată în anul 2005 nu face dovada suspendării cursului prescripției, factura nefiind înregistrată în contabilitatea societății apelante. În concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune. Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1371/31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta GENERAL prin lichidator judiciar B în contradictoriu cu pârâta B, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 320.156,23 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a prestat servicii pârâtei constând în transport cărbune, în baza contractelor nr.307/12.05.2003 și nr.721/29.04.2004.
Conform art.13.2 din cele două contracte, părțile au convenit ca lunar (conform contractului 307/2003), respectiv semidecadal (conform contractului 721/2004), reclamanta să emită facturi fiscale pentru serviciile prestate pe baza decontului pentru transporturile efectuate și a proceselor verbale de predare - primire a mărfii transportate.
Pârâta și-a asumat obligația de a achita facturile emise de reclamantă în termen de 20 zile (contractul nr.307/2003) respectiv 16 zile (contractul 721/2004) prevăzut de art. 13.1 din cele două contracte încheiate între părți. În caz contrar pârâta s-a obligat să achite o penalitate de 0,09% pe zi întârziere din valoarea facturii neachitate (art. 16.2) fără ca penalitățile calculate să poată depăși valoarea sumei asupra căreia a fost calculată.
Serviciile au fost efectuate de reclamantă în perioada 15.05.2003 -01.05.2005, reclamanta admițând facturi fiscale lunar, respectiv decadal pentru serviciile prestate.
Pârâta a achitat cu întârziere aceste facturi, conform situațiilor depuse de reclamantă la dosarul cauzei și în dosarul atașat, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere, conform clauzei penale din cele două contracte și a acționat-o în judecată pe pârâtă pentru plata acestora, cauza făcând obiectul dosarului 318/2006 al Tribunalului Bacău.
Deși, inițial, reclamanta a pornit acțiunea pe calea somației de plată, ulterior a transformat-o într-o acțiune de pretenții, pe calea dreptului comun, care a fost anulată, ca insuficient timbrat, conform sentinței civile nr.646 din 01.06.2006 pronunțată în acest dosar.
După intrarea reclamantei în faliment lichidatorul judiciar desemnat
formulat prezenta acțiune solicitând obligarea pârâtei la plata penalităților de
întârziere calculate în baza clauzei penale și a facturilor fiscale emise în baza
contractului nr.307/2003, penalități cuprinse în factura fiscală nr.-/
22.12.2005, în sumă de 470.223,13 lei RON.
Această factură fiscală a fost însușită de reprezentantul pârâtei prin semnătură, deși (conform constatărilor expertului ) nu a fost înregistrată în contabilitatea pârâtei, iar cu ocazia concilierii directe dintre părți, pârâta prin reprezentanții legali, a arătat că nu recunoaște această sumă și că pretinde și ea penalități de întârziere de la reclamantă.
Față de situația de fapt reținută și de excepția invocată de pârâtă, instanța a respins excepția ca nefondată și a admis acțiunea în parte, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția invocată, instanța reține că dreptul la acțiune al reclamantei nu este prescris, chiar dacă facturile în baza cărora s-au calculat penalitățile de întârziere sunt din 2003 - 2004 iar acțiunea a fost formulată la 13.03.2007, deoarece prin semnarea facturii fiscale nr.-/22.12.2005, pârâta a întrerupt cursul prescripției ce curgea în favoarea sa.
Deși pârâta a arătat că nu recunoaște suma din factura în cauză și nu
înregistrat în contabilitate această factură, totuși nu a făcut dovada refuzului legal la
plată a acestei facturi și nici nu a contestat semnătura reprezentantului său de pe
această factură.
Pentru aceste motive, instanța a respins excepția invocata de pârâtă.
Pe fondul cauzei instanța constatat că expertiza contabilă efectuată în cauză și necontestată de părți, a stabilit că valoarea reală a penalităților de întârziere, calculate în baza clauzei penale, inserate la art.16.1 din contractul nr.307/2003 sunt în sumă de 320.156,23 lei RON, pentru facturile emise în baza acestui contract, de reclamantă.
Pentru perioada de la data efectuării calculului și până la introducerea acțiunii, pârâta nu datorează penalități de întârziere întrucât a achitat debitele reprezentând tarife prestații înainte de data efectuării calculului, iar contractul și-a încheiat valabilitatea la data de 01.05.2004.
Eventual, reclamanta putea cere actualizarea acestei sume, conform indicelui de inflație pentru perioada de la scadența facturii nr.-/22.12.2005 până la data plății, dar nu penalități de întârziere și nici dobândă legală, întrucât penalitățile de întârziere, cât și dobânda legală au același scop și aceeași natură de daune interese și nu se poate acorda dobânda legală la penalități de întârziere.
Pentru aceste motive, în temeiul art.969 Cod procedură civilă și următoarele, a fost admisă în parte acțiunea și fost obligată pârâta la plata sumei reprezentând penalități de întârziere, cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta B, legal timbrat cu timbru judiciar - 5 lei și taxă judiciară de timbru - 3194 lei.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod eronat a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru facturile emise în perioada 05.02.2003 - 27.02.2004, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 cu privire la factura fiscală nr. -/22 decembrie 2005, nefiind dovedită acceptarea plății sumei rezultând din aceasta.
Intimata - reclamantă prin lichidator judiciar, legal citată, fost reprezentată în fața instanței și a solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere conduita pârâtei care relevă primirea și semnarea facturii, iar pe de altă parte, dreptul de a cere penalități s-a născut la momentul încheierii exercițiului financiar pentru anul 2005.
Pentru susținerea apărării a fost propusă proba cu expertiza contabilă, probă administrată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 37/13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în cauză a fost respins, ca nefondat, apelul promovat. În soluționarea recursului promovat împotriva hotărârii prin care a fost soluționat apelul, s-a pronunțat decizia civilă nr. 752/06 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul declarat de pârâta B, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei s-a reținut că motivarea deciziei curții de apel nu răspunde exigențelor impuse de dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, nefiind examinate efectiv apărările și susținerile părților, fiind confirmate în termeni generali situația de fapt și dezlegarea în drept statuată de prima instanță.
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Pentru termenul din 30 iunie 2009 apelanta a depus completări la motivele de apel prin care a arătat că factura fiscală nr. -/22 decembrie 2005 nu a fost acceptată nici expres, nici tacit, datele privind expediția din factură aparținând unui angajat al intimatei - reclamante, iar nu unui angajat al
Intimata - reclamantă nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat cereri în cauză.
Examinând apelul promovat pentru motivele arătate instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În baza contractelor de prestări servicii nr. 307/12 mai 2003 și 721/29 aprilie 2004 reclamanta a emis în perioada 05.06.2003 - 28.04.2004 facturi fiscale pentru serviciile prestate, acestea având scadența în perioada 20.07.2003 - 20 mai 2004. Plățile corespunzătoare acestor facturi s-au realizat în perioada 13.06.2003 - 11.05.2004. Dintre aceste facturi fiscale susceptibile de a produce penalități de întârziere sunt cele cu privire la care plata s-a realizat cu depășirea scadenței convenite prin contracte. Astfel, plăți cu întârziere s-au efectuat pentru serviciile indicate în facturile emise până la data de 11 noiembrie 2003, respectiv factura -/11 noiembrie 2003, scadentă la data de 20 decembrie 2003, plata fiind făcută la data de 15 ianuarie 2004.
Pentru serviciile facturate după această dată plățile fiind efectuate înăuntrul termenului scadent debitoarea nu datorează penalități.
Pentru serviciile plătite după scadență a izvorât dreptul de a percepe penalități în favoarea creditoarei - reclamante, pentru fiecare factură în parte, dreptul la acțiune pentru fiecare dintre aceste facturi stingându-se printr- prescripție deosebită, conform dispozițiilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
În consecință, pentru penalitățile aferente facturilor plătite cu întârziere, termenul general de prescripție de 3 ani a început să curgă de la 20 iulie 2003 până la 20 decembrie 2003, împlinindu-se în perioada 20.07.2006 - 20.12.2006.
În aceste împrejurări acțiunea reclamantei, formulată la data de 13 martie 2007, apare ca tardivă.
Cu privire la apărările reclamantei față de excepția prescripției invocată în caută instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de întrerupere a cursului termenului de prescripție prevăzutE de art. 16 lit. a din Decretul 167/1958.
Astfel, factura nr. -/22 decembrie 2005 prin ea însăși nu reprezintă o recunoaștere a datoriei pretinse, ci doar cuantificarea penalităților care au curs până la data respectivă pentru facturile plătite cu întârziere. Astfel, prin probatoriile administrate rezultă că factura nu a fost înregistrată în contabilitatea pârâtei, purtând o semnătură de primire indescifrabilă, fără a se putea stabili faptul că pârâta a acceptat în vreo formă factura respectivă, conform dispozițiilor art. 46 Cod Comercial. Referitor la punctul de plecare al calculului termenului de prescripție, instanța, având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul 167/1958 și scadența convenită contractual, apreciază că nu poate reține data încheierii exercițiului financiar pentru anul 2005 care nu are legătură cu data când s-a născut dreptul la acțiune.
În consecință, dreptul la acțiune pentru plata penalităților corespunzătoare facturilor a căror executare s-a realizat cu nerespectarea scadenței era stins la data promovării acțiunii, iar pentru celelalte facturi scadente în perioada 20.01.2004 - 20.05.2004, plățile fiind realizate în termenul convenit nu erau datorate penalități.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi admis apelul, va fi schimbată în tot sentința apelată în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerii acțiunii ca prescrise.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată intimata să plătească apelantei suma de 56.963 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru în apel și recurs, potrivit cererii formulate de apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Admite apelul formulat de apelanta - pârâtă B cu sediul în B, str. - nr. 6, județul B împotriva sentinței civile nr. 1371 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata -reclamantă: GENERAL (fostă General Flex B) cu sediul în B,-,. B, județul B - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR cu sediul în B, str. 9 - nr. 78 și-,. 6, județul
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și
Respinge acțiunea ca prescrisă.
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 56.963 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,15 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Red. /26.10.2009
Tehnored. 6 ex.
27.10.2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor
