Actiune în daune contractuale. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 51/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul, după casare, formulat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1025/D din 14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în daune contractuale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru apelanta-pârâtă și consilier juridic pentru intimata-reclamantă SA prin lichidator judiciar.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Consilier juridic pentru intimata-reclamantă solicită, în primul rând, a se avea în vedere soluția pronunțată de asupra faptului că de la data introducerii cererii se cuvine și dobânda legală.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Consilier juridic pentru apelanta-pârâtă solicită admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței tribunalului, cu obligarea intimatei la plata sumei de 334,53 reprezentând diferența dintre împrumutul acordat societății și suma pe care aceasta a restituit-o, cu precizarea că dobânzile trebuiau solicitate pe un capăt de cerere separat.
Reprezentantul intimatei-reclamante pune concluzii de respingere a apelului, arătând că în contabilitatea SA nu există nici o dovadă că acest împrumut a fost achitat. Așa cum rezultă din actele aflate la filele 4,5,6,7 dosar fond, contractul de vânzare-cumpărare a avut termen de restituire la 31.12.2005, prevăzându-se o penalizare de 0,15% pe zi, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat ulterior, la circa 20 de zile, între aceste contracte neexistând vreo legătură care să conducă la efectuarea de compensări. Cu privire la susținerile apelantei că împrumutul a fost achitat prin tranzacție imobiliară, respectiv prin vânzarea bunurilor constituite garanție la contractul de împrumut, face precizarea că bunurile nu puteau fi vândute separat, fiind părți componente ale unei centrale termice. Mai arată că, acest contract de vânzare-cumpărare nici nu a fost luat în considerare de către organul fiscal în urma controlului efectuat în 2006, constatând că aceste mijloace fixe vândute către sunt situate în M, unde societatea nu are punct de lucru declarat și deci nu generează operațiuni taxabile în cadrul societății.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11025/D/14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-a admis acțiunea promovată de reclamanta (prin lichidator judiciar ) în contradictoriu cu pârâta, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.012.582,30 lei, reprezentând contravaloare împrumut și penalități de întârziere.
Prima instanță a reținut - în esență - că părțile au încheiat un contract de împrumut la data de 09 august 2004, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de restituire a sumei împrumutate, consecința fiind obligarea sa la plata penalităților de întârziere stabilite prin contract (de 0,15 % pe zi - pentru o perioadă de 446 zile).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - A, care a susținut că acțiunea se impunea a fi respinsă ca prematur formulată, în raport de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei a susținut că suma efectiv împrumutată a fost de 606.700 lei și nu de 650.000 lei, cum s-a trecut în contract, că aproape întreaga datorie a fost achitată, în sensul că a vândut reclamantei, în contul datoriei, bunurile lăsate în garanție, în sumă totală de 601.365,47 lei și că, în aceste condiții, recunoaște că mai are de achitat o diferență de 5.334,53 lei.
Prin decizia civilă nr. 142/18 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BACĂUa respins apelul pârâtei ca nefondat, cu motivarea că procedura conclierii directe a fost îndeplinită, iar susținerea pârâtei privind achitarea datoriei prin vânzarea bunurilor lăsate în garanție nu poate fi reținută, întrucât contractul de împrumut era în derulare în momentul când s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 31 august 2004 (contract apreciat ca neavând legătură cu cauza).
Prin decizia nr. 3046/23 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul pârâtei, s-a casat decizia nr. 142/18 decembrie 2007 a Curții de APEL BACĂU și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Instanța de recurs a avut în vedere că pârâta a fost obligată la plata de penalități pentru nerespectarea clauzelor unui contract de împrumut, ori clauza penală în contractele de împrumut este anulată de drept potrivit dispozițiilor Legii 313/20 februarie 1879.
Pe de altă parte, s-a reținut că instanța de apel nu a analizat dacă împrumutul a fost achitat prin tranzacția imobiliară (contractul nr. 6/09 august 2004).
Procedând la rejudecarea apelului, în limitele și cu luarea în considerare a deciziei instanței de recurs, curtea reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de împrumut nr. 6/09 august 2004, prin care a acordat suma de 6.500.000.000 lei (ROL) cu titlu de împrumut, iar la art. 4 din contract se prevede că în condițiile nerestituirii împrumutului la expirarea termenului scadent, împrumutatul este obligat să achite o penalizare de întârziere de 0,15 % pe zi.
Această clauză de plată a penalităților încalcă dispozițiile legale, respectiv Legea 313/1879, care sancționează cu nulitatea clauza penală din contractul de împrumut.
Ca urmare, pârâta nu poate fi obligată la plata penalităților de întârziere solicitate prin acțiune, chiar dacă și-ar fi îndeplinit cu întârziere obligațiile contractului.
În ceea ce privește debitul principal, curtea reține că împrumutul ce a generat litigiul de față a fost garantat prin contractul de garanție imobiliară nr. 6/09 august 2004, cu mai multe bunuri mobile, conform anexei la contract.
În art. IV din contractul de garanție s-a prevăzut că, în situația în care garantul nu-și poate îndeplini obligațiile asumate prin contractul de împrumut nr. 6/09 august 2004,"acesta se obligă necondiționat și fără îndeplinirea oricăror alte formalități, la vânzarea bunurilor către garantat".
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 10/31 august 2004, Bav ândut către bunurile prevăzute în contractul de garanție.
Anterior acestei vânzări, pârâta i-a adus la cunoștință reclamantei împrejurarea că nu își poate onora obligațiile asumate prin contractul de împrumut nr. 6/2004, condiții în care îi propune vânzarea bunurilor aduse în garanție.
Față de conținutul contractelor încheiate de părți și de celelalte acte de la dosar, instanța constată că pârâta, neavând posibilitatea de a achita împrumutul, a încheiat cu reclamanta contractul de vânzare - cumpărare, prin care i-a vândut bunurile lăsate în garanție, în sumă totală de 601.365,47 lei (conform facturii fiscale nr. -/31 august 2008).
Intimata - pârâtă nu a contestat această situație sus-expusă și nu a dovedit că ar fi achitat factura sus-menționată, în sumă de 601.365,47 lei, aspect de natură a susține concluzia sus-arătată, a achitării împrumutului prin vânzarea bunurilor cu care s-a garantat împrumutul.
Pe de altă parte, prin chitanța nr. -/21 decembrie 2005, pârâta a achitat reclamantei o sumă de 50.000 lei, din diferența pe care o avea de achitat din suma împrumutată.
Ca urmare, în momentul de față, diferența de restituit a pârâtei către reclamantă este în sumă de 334,53 lei, iar temeiul juridic ce se reține în sprijinul pretențiilor reclamantei este dat de dispozițiile art. 1576, 1578 și 1584 Cod civil.
Față de considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, curtea va admite apelul de față și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 334,53 lei, cu titlu de împrumut nerestituit.
În ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, această cerere va fi respinsă, pentru considerentele expuse anterior, referitoare la nulitatea clauzei penale în contractul de împrumut.
Intimata - reclamantă nu și-a modificat acest capăt de cerere, în urma deciziei de casare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în lipsa unei cereri exprese a reclamantei, având în vedere și principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, instanța nu poate analiza din altă perspectivă consecința îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă B - str. - nr. 69 împotriva sentinței civile nr. 1025/D din 14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă prin lichidator judiciar G --,. 5, județul
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 334,53 lei, reprezentând împrumut nerestituit.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Pt. Judecător, - - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Pt. Grefier, - -- GREFIER SECȚIE |
Red.
Red.
tehnored. 5 ex.
18 nov. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa
