Acțiune în daune contractuale. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.7/MF
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul maritim și fluvial declarat de pârâta - SRL, cu sediul în B,-, județ I, împotriva încheierii din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția maritimă și fluvială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - -, cu sediul în C, Port, județ C, având ca obiect acțiune în daune contractuale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru apelanta pârâtă - SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.21301, lipsind intimata reclamantă - Port Operator -.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termen, netimbrat.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta pârâtă - SRL, precizează că depune la dosar taxa judiciară de timbru de 40 lei, conform ordinului de plată nr.183 din 15.04.2009 și cu 1,50 lei timbru judiciar. Precizează că alte cereri nu are de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta pârâtă - SRL, precizează că, în materie comercială, art.7205Cod pr. civilă prevede faptul că pârâtul poate formula o cerere reconvențională, doar dacă pretențiile sale izvorăsc din același raport juridic cu cel pe care se întemeiază cererea principală.
În comercial, este necesar ca cererea reconvențională să aibă aceeașicausa petendicu cererea introductivă de instanță. Precizează apărătorul apelantei pârâte faptul că, atât timp cât cererea principală și cererea reconvențională își găsesc temeiul în contractul nr.256 din 20.01.2004, având ca obiect închirierea către apelantă a hangarului nr.16 din portul C, este evident că ambele cereri au aceeași cauză și izvorăsc din același raport juridic, în înțelesul art.7205.
În măsura în care prima instanță ar fi considerat că, într-adevăr, pretențiile formulate prin cererea reconvențională au ca izvor un alt raport juridic decât cererea principală, ar fi trebuit să dispună disjungerea acestuia și nu respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale. Precizează că este evident faptul că doar cu încălcarea prevederilor art.7205Cod pr.civilă, prima instanță a admis excepția inadmisibilității.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și, rejudecând excepția inadmisibilității întemeiată pe pretinsa nerespectare a dispozițiilor art.7205Cod pr.civilă, să fie respinsă ca neîntemeiată.
CURTEA:
Asupra apelului maritim și fluvial de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția maritimă și fluvială și înregistrată sub nr.7662/118/11.09.2008, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - SRL solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 1.320.537,88 lei cu titlu de penalități de întârziere în achitarea prețului prestațiilor portuare și închiriere spații comerciale (depozit frigorific pentru legume și fructe și compartiment de utilaje, birouri, vestiare, grupuri sanitare, lifturi de marfă); cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea reclamanta învederează în esență că, între părți s-au perfectat contractele nr.3198 din 31.12.2002, nr.256 din 20.01.2004 și nr. 964 din 01.03.2005, având ca obiect prestații portuare și închiriere spații comerciale (depozit frigorific pentru legume și fructe și compartiment de utilaje, birouri, vestiare, grupuri sanitare, lifturi de marfă).
Pentru serviciile prestate pârâtei, conform obligațiilor contractuale, arată reclamanta că, a facturat prețul acestora, dar pârâta a achitat cu întârziere facturile emise în perioada 09.09.2005 - 28.09.2007, înregistrând penalități de întârziere în sumă de 1.320.537, 88 lei, calculate conform clauzelor penale prevăzute în cele 3 contracte.
Se învederează de către reclamantă că, deși pârâta - SRL Bap rimit concilierea directă și toate actele în susținerea pretențiilor reclamantei, în data de 08.08.2008, până la data formulării acțiunii nu s-a primit nici un punct de vedere din partea acesteia cu privire la debit.
La data de 14.10.2008 pârâta - SRL depune la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, iar pe cale reconvențională să se dispună obligarea - - la plata sumei de 911.543,0408 RON cu titlu de contravaloare îmbunătățiri aduse imobilelor închiriate.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 19.02.2009 pârâta - SRL a precizat că, solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 801.376 lei cu titlu de contravaloare îmbunătățiri aduse la imobilele închiriate în temeiul contractelor menționate de reclamantă, arătând că, izvorul acestor pretenții derivă din regulile privind îmbogățirea fără justă cauză, instituție ce reglementează obligația celui al cărui patrimoniu s-a mărit pe seama micșorării patrimoniului altei persoane, de a restitui acesteia din urmă valoarea cu care s-a modificat patrimoniul său.
La același termen de judecată,instanța din oficiu a înțeles a invoca excepția inadmisibilității reconvenționalei în raport de prevederile art. 7205alin 1 prima teză Cod procedură civilă,iar reclamanta a invocat aceeași excepție, motivată de împrejurarea că pârâta nu a efectuat procedura concilierii directe necesară susținerii cererii reconvenționale și obligatorie în cazul litigiilor comerciale evaluabile în bani.
Prin încheierea din 26.02.2009, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale dedusă din prevederile art. 7205alin. 1 Cod procedură civilă și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvenientă - SRL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă - -, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut în esență că, potrivit art.7205alin 1 Cod procedură civilă, "dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională. În cazul litigiilor prevăzute de art. 7201nu este necesară o altă încercare de conciliere".
Din interpretarea acestei norme specială în materie comercială, a rezultat că cererea reconvenționale este admisibilă doar dacă izvorăște din același raport juridic ca și pretențiile reclamantei.
Reține instanța de fond faptul că, atât timp cât pretențiile reclamantei au ca temei răspunderea contractuală reglementată de art. 969 Cod civil, iar cele ale pârâtei se întemeiază pe îmbogățirea fără justă cauză, este evident că pretențiile părților nu derivă din același raport juridic, astfel că excepția inadmisibilității reconvenționalei a fost considerată întemeiată, motiv pentru care a fost admisă.
S-a reținut că, în raport de aceste considerente, nu se mai impune analizarea excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație în esență:
- în mod greșit instanța de fond a procedat la admiterea excepției inadmisibilității cererii reconvenționale dedusă din prevederile art. 7205alin. 1 Cod procedură civilă și la respingerea cererii reconvenționale ca inadmisibilă, deoarece în comercial este necesar ca cererea reconvențională să aibă legătură directă cu raportul juridic derivat din cererea introductivă la instanță, ori pretențiile formulate prin aceasta au legătură directă cu acțiunea principală și chiar dacă s-ar fi constatat că au ca izvor un alt raport juridic decât cererea principală, instanța ar fi trebuit a disjunge această cerere.
Examinând actele și lucrările dosarului, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport cu probatoriul administrat și susținerile făcute de părți, Curtea apreciază în sensul admiterii apelului conform art.297 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin cererea introductivăintimata - - a solicitat obligarea apelantei pârâte la plata sumei de 1.320.537,88 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a prețului prestațiilor sale și care rezultau din cele 3 contracte perfectate de părți, respectiv:
- contract nr.3198/31.12.2002 având ca obiect efectuarea de către intimata reclamantă de operațiuni portuare privind primirea, manipularea, transbordarea directă/indirectă, reexpedierea mărfurilor prin operarea mijloacelor de transport terestru și maritim;
- contract nr.256/20.01.2004 având ca obiect închirierea către apelanta pârâtă a hangarului nr.16 din Portul C și,
- contract nr.964/01.03.2005 având ca obiect închiriere către apelanta pârâtă a unor spații de depozitare frigorifică, birouri, vestiare, grupuri sanitare cu instalații aferente, lifturi de marfă, aflate în incinta magaziei nr.11 frigorifică din Portul
Prin cerere reconvenționalăapelanta - SRL a solicitat instanței de judecată să dispună prin hotărâre judecătorească obligarea intimatei reclamante la plata sumei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse hangarului nr.16.
Conform dreptului comun în materia cererii reconvenționale - art.119 și urm.Cod pr.civilă - pârâtul "poate" să facă cerere reconvențională, optând între a-și valorifica pretențiile pe calea incidentală a cererii reconvenționale, aceasta având un caracter facultativ.
Potrivit art.120 Cod pr.civilă, cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală și numai dacă judecarea împreună a ambelor cereri ar întârzia rezolvarea pricinii principale, cererea reconvențională poate fi disjunsă și judecată separat, cu mențiunea că, disjungerea nu poate avea loc însă în acele cazuri în care, potrivit cu natura pretențiilor formulate prin cererea reconvențională, s-ar putea ajunge la admiterea totală a pretențiilor pârâtului.
Față de conținutul art.119 și urm.Cod pr.civilă, cererea reconvențională poate fi formulată dacă, pretențiile părților rezultă din același raport juridic și dacă cele două cereri au cauze diferite, aflate însă în conexiune.
Prin urmare, noțiunea de raport juridic nu este privită în înțelesul strict al termenului, ci trebuie înțeleasă drept cauză a cererii de chemare în judecată ("causa petendi"), știut fiind că, cauza avută în vedere în această situație nu se referă la cauza acțiunii ("causa debutandi"),întrucât causa debutandi a cererii introductive de instanță și cea a cererii reconvenționale sunt, prin definiție, diferite.
Așadar, conform dreptului comun din materia cererii reconvenționale, aceasta poate avea și o altă causa petendi decât cererea de chemare în judecată.
În materie comercială, art.7205Cod pr.civilă, prevede faptul că, pârâtul poate formula o cerere reconvențională doar dacă pretențiile sale izvorăsc din același raport juridic cu cel pe care se întemeiază cererea principală.
Scopul acestui text de lege nu este acela de a stabili că în materie comercială nu mai este necesară o nouă conciliere dacă reconvenționala derivă din același raport juridic, ci doar de a preciza faptul că cererea reconvențională în materie comercială este limitată la acele cazuri în care pretențiile pârâtului reconvențional rezultă din același raport juridic.
Cu alte cuvinte, în comercial este necesar cacererea reconvențională să aibă aceeași causa petendi cu cererea introductivă de instanță.
Coroborând sus-menționatele rețineri cu probatoriul administrat în cauză, și având în vedere că, atât cererea principală, cât și cea reconvențională își găsesc temeiul în contractul nr.256/20.01.2004, având ca obiect închirierea către apelantă a hangarului nr.16 din Portul C, Curtea apreciază că, ambele cereri auaceeași cauză și izvorăsc din același raport juridic, în înțelesul art.7205Cod pr.civilă.
În atare condiții, Curtea reține că, în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra inadmisibilității cererii reconvenționale în raport cu prevederile art.7205al.1 prima teză Cod pr.civilă, cu motivația în esență că, "pretențiile reclamantei au ca temei răspunderea contractuală reglementată de art.969 Cod civil, iar cele ale pârâtei se întemeiază pe îmbogățirea fără justă cauză" și astfel, "pretențiile părților nu derivă din același raport juridic", atât timp cât, avea la dispoziție instituția disjungerii prevăzută de art.120 Cod pr.civilă, cu referire la art.165 Cod pr.civilă.
Pentru toate considerentele sus-expuse, și pentru a nu încălca dreptul fundamental al apelantei pârâte privind accesul liber la justiție, văzând și dispozițiile art.297 Cod pr.civilă, Curtea admițând apelul dispune, desființarea hotărârii apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul maritim și fluvial declarat de pârâta - SRL, cu sediul în B,-, județ I, împotriva încheierii din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția maritimă și fluvială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - -, cu sediul în C, Port, județ C, având ca obiect acțiune în daune contractuale.
Desființează hotărârea apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red.--/29.04.2009
Dact.Sz - 4 ex/29.04.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
