Actiune în daune contractuale. Decizia 735/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 735
Ședința publică de la 07 Mai 2009
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă Mateucă
JUDECĂTOR 3: Mariana Moț
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.880/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- și împotriva Încheierii din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj -secția Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL TG.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat și intimata pârâtă prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat pentru intimata pârâtă, a depus concluzii scrise și constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților:
Avocat, pentru recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și a încheierii și trimiterea cauzei spre judecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
A învederat că în cazul în care societatea a plătit dividende, contrar dispozițiilor alin.2, 3 din art.67 pr.civ. este prescriptibil dreptul societății la acțiunea în restituirea dividendelor în trei ani, că înscrierea anuală a dividendelor în contul societății reprezintă o recunoaștere a datoriei.
În subsidiar, a învederat că dreptul asociaților la acțiunea în restituirea dividendelor este imprescriptibil, negăsindu-și aplicabilitate dispozițiile normelor generale în materia prescripției extinctive cuprinse în decretul lege 167/1958.
Avocat pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a soluției recurate, conform concluziilor scrise, cu cheltuieli de judecată.
A învederat că în lipsa unor prevederi speciale reținute de Legea 31/1990 R, dreptul este prescriptibil în termen de 3 ani, potrivit dispozițiilor art.7 (1) din Legea 167/1958.
URTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 880/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției acțiunii și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SRL Tg.J, fiind obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este asociat la societatea pârâtă, iar repartizarea profitului și stabilirea dividendelor se fac de către adunarea generală, aceștia având dreptul la dividende în condițiile stabilite în actul constitutiv, iar în lipsa unei stipulații în aceste sens, proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat.
Prin stabilirea dividendului, fiecare acționar devine titularul unui drept de creanță față de societate.
Art.67 alin.2 din Legea 31/1990 a suferit o serie de modificări. Astfel, la nivelul anului 2001, se preciza că dividendele se vor plăti asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. Ulterior, la nivelul anului 2004 acesta a suferit modificări, în sensul că acestea se vor plăti asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel, că se plătesc în termenul stabilit de către adunarea generală a asociaților sau, după caz, stabilit prin legi speciale, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, coroborat cu notele scrise depuse de pârâtă, aceste dividende au fost cert cuantificate pentru anii 2000,2001 și 2002, sumele fiind înregistrate în contul 455, plătindu-se impozitul aferent. Mai mult decât atât, pârâta efectuează plata dividendelor pe anul 2000 către reclamant și, conform dovezilor administrate la dosar și către alți acționari care au semnat pentru ridicarea acestor dividende, iar pentru anii 2001și 2002, pârâta efectuează plăți parțiale, astfel încât, aceste sume de bani reprezintă un drept cert ce trebuia atribuit reclamantului.
S-a constatat că situația dividendelor pe anii 2000-2002 fost discutată în adunarea generală a asociaților din data de 16.08.2005, potrivit procesului verbal depus de pârâtă. În cuprinsul acestei analize, s-au reținut două modalități de plată: efectuarea plăților numai după ce se realizează de către acționari plata prin compensare a bunurilor materiale și serviciilor însușite în interes personal de la firmele grupului sau menținerea la dispoziția firmelor a sumelor corect datorate acționarilor.
S-a apreciat că în măsura in care, au fost efectuate plăți parțiale din dividendele pe anii 2001, 2002, înseamnă că acestea au fost evidențiate în contabilitatea societății debitoare, contul 455 - sume datorate asociaților, iar cel puțin de la momentul înscrierii lor în contabilitate, începea să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune al acționarilor pentru recuperarea acestor dividende.
Adunarea AGA din iunie 2005, analizat existența acestor dividende fără a se pronunța printr-o hotărâre asupra distribuirii acestora, mai mult din cuprinsul situației analizate de administrator, s-a reținut că s- intenționat utilizarea facilității fiscale de a nu se plăti impozitul pe dividende până la sfârșitul anului următor, dacă acestea nu se plătesc asociaților după depunerea bilanțului contabil. Astfel, pentru utilizarea acestei facilități fiscale, dar mai ales pentru dezvoltareai activității, fără a se apela la credite bancare, s-a reținut în analiză că asociații au lăsat dividendele la dispoziția societății.
Din toate aceste considerente, precum și din analiza întregului material probator aflat la dosarul cauzei s-a reținut că nu s- putut face dovada aprobării in adunarea generală a asociaților a situațiilor financiare aferente anilor 2001 si 2002 și nici faptul că o asemenea aprobare ar fi intervenit în ultima zi exercițiului financiar anual, respectiv la 31 decembrie.
In lipsa aprobării adunării generale a asociaților, data de la care începe să curgă termenul de prescripție, potrivit regulii generale înscrisă în art. 7 al.1 din Decretul nr. 167/1958, este data nașterii dreptului la acțiune.
Întrucât creanța referitoare la dividende se analizează în raporturile dintre asociați și societate, dreptul la acțiune se naște la data când societatea recunoaște obligația de plată acestor sume, respectiv la data când obligația înscrisă în evidențele sale contabile, fără distinge după cum societatea și-a îndeplinit și alte obligații legale, referitoare la depunerea acestor situații la organele fiscale sau la registrul oficiului comerțului și fără a ține cont de destinația care fost afectată de conducerea societății acestor drepturi bănești.
Prin urmare, înscrierea în contabilitatea societății a dividendelor cuvenite asociaților, marchează începutul termenului de prescripție al dreptului la acțiune.
Cum acțiunea de față fost înregistrată la 22 oct. 2007, s-a constatat că aceasta s- realizat cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
Prin Încheierea din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția comercială în dosarul nr-, s-a admis cererea pentru îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului sentinței nr.880/26.11.2008 pronunțate de Tribunalul Gorj -Secția Comercială în dosarul nr- formulată de petenta SC SRL Tg.J, reprezentată prin administrator, s-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr.880/26.11.2008 pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în sensul că a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâta SC SRL TG.J, în cuantum de 2055 lei.
Împotriva sentinței și încheierii din 04.02.2009 pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- a declarat recurs reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că, în mod greșit tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea în restituirea dividendelor pe anii 2000-2002, înlăturând nejustificat și nemotivat apărările reclamantului la excepția invocată.
Decretul nr.167/1958 constituie norma generală în materia prescripției care nu își găsește aplicabilitate în situații juridice speciale, derogatorii.
Temeiul juridic al acțiunii îl constituie dispozițiile art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990, iar la alin.4 și 5 reglementează prescripția dreptului la acțiune în restituirea dividendelor plătite contrar prevederilor legale, de unde rezultă că dreptul asociaților la acțiunea în plata dividendelor, reținute nejustificat, este imprescriptibil. Acest aspect a fost menționat și de expertiza contabilă, care a constatat evidențierea în contul 455, an de an a sumelor datorate asociaților cu titlu de dividende.
Față de aceste susțineri, recurentul a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului 167/1958 și nu ale Legii 31/1990, care este o lege specială, critici ce se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 pr. civ.
În recursul declarat împotriva încheierii din 04.02.2009 de completare a dispozitivului sentinței, s-a arătat că până la data pronunțării sentinței nu se făcuse dovada cheltuielilor de judecată în cuantumul menționat.
Curtea a constatat prin încheierea din 16 aprilie 2009 că prin Decizia nr.68/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta SC SRL Tg.J, a fost casată sentința și s-a stabilit competența materială de soluționare a cererii în favoarea Secției Comerciale din cadrul Tribunalului Gorj, în primă instanță, fiind câștigată cauzei competența stabilită în mod irevocabil.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, se constată că recursul este fondat.
Procesul a fost soluționat pe excepția prescripției.
Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat dividendele cuvenite pe anii 2000-20002, respectiv 17.090 lei, însă din materialul probator existent la dosar-expertiza contabilă și susținerile intimatei pârâte, rezultă că dividendele aferente anului 2000 s-au plătit în totalitate.
De altfel, în evidențele societății, așa cum rezultă din situația ce a făcut obiectul analizei Adunării generale din 30.06.2005, la poziția asociatului este înscrisă suma de 17.090 lei, exact suma solicitată de reclamant, compusă din dividende pe anul 2001 și 2002, cele pe anul 2000 fiind achitate integral.
constituie cota parte din beneficiu ce se va plăti fiecărui asociat și este fixat de adunarea generală a asociaților, potrivit art.189 lit.a din Legea 31/1990, concomitent cu aprobarea situațiilor financiare, care trebuia să aibă loc în cel mult 3 luni de la încheierea exercițiului financiar.
Conform precizărilor pârâtei (fila 139- dosar judecătorie), aprobarea situațiilor financiare pentru anii 2001 și 2002 avut loc chiar în ultima zi calendaristică - 31 decembrie, deși termenul limită era 31 martie anul următor, evidențierea dividendelor în documentele contabile fiind concomitentă cu fixarea acestora de adunarea generală, căci adunarea poate aproba sau modifica situațiile financiare.
Dreptul asociatului de a i se plăti suma cuvenită cu titlu de dividend este un drept patrimonial, cu valoare economică, fiind prescriptibil, iar faptul că Legea nr.31/1990 nu reglementează acest aspect, nu duce la concluzia că este imprescriptibil, devenind aplicabilă norma generală (Decretul nr.167/1958).
Rațiunea reglementării în Legea 31/1990 a termenului pentru restituirea dividendelor plătite necuvenit, este aceea de a reglementa prin normă specială momentul când se naște dreptul societății de a cere restituirea sumelor și anume, la data distribuirii și nu la data când societatea a constatat că distribuirea este realizată contrar legii, cum este norma de drept comun.
Fiind vorba de dividendele aferente anilor 2001 și 2002, se vor avea în vedere dispozițiile Legii nr.31/1990, până la modificare prin Legea nr.161/2003, norme care nu prevedeau un termen de plată al dividendului fixat, ceea ce înseamnă că obligația era scadentă de îndată și trebuia să fie îndeplinită de societate, prescripția începând să curgă la data nașterii raportului de drept( art. 7 alin 2 -Decretul 167/1958).
Așadar, teoretic termenul începe să curgă de la 31.12.2001, respectiv 31.12.2002, însă, instanța greșit a apreciat că excepția prescripției este fondată, fără a analiza dacă părțile au convenit un alt termen de plată a dividendelor, ceea ce echivalează cu stabilirea unei alte scadențe.
Din analiza situației dividendelor pe anii 2000-2002, ce a avut loc în Adunarea generală din 30.06.2005, rezultă că între asociați (creditori ai raportului juridic de plată a dividendelor) și societate (debitoare a aceluiași raport) a existat convenția de a lăsa dividendele să fie folosite de societate pentru a evita creditarea bancară împovărătoare datorită dobânzilor, situație confirmată de intimata pârâtă și prin întâmpinare.
Prin urmare, câră vreme părțile au convenit să lase sumele de bani ce li se cuveneau în folosul societății și acestea au fost evidențiate an de an în contabilitate, instanța apreciază că scadența creanței s-a amânat de comun acord, astfel că dreptul la acțiune nu s-a născut și nici prescripția nu a început să curgă, potrivit art.7 alin3 din Decretul nr. 167/1958, până la expirarea termenului.
În Adunarea Generală din 30.06.2005 s-a luat în discuție, potrivit înscrisului depus, intenția unora dintre asociați de a-și retrage sumele lăsate la dispoziția și folosința societății, ceea ce însemnă că din acest moment a devenit scadentă creanța asociatului reclamant, nemaiexistând convenție de amânare a plății, obligația nu mai era afectată de termen.
Acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la 04.10.2007, înlăuntrul termenului de 3 ani, așa încât excepția prescripției a fost greșit admisă.
În temeiul art.312 alin.3 și 5.pr.civ. se va admite recursul, se va casa sentința, iar ca o consecință a acesteia și încheierea de completare a sentinței, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul cu domiciliul în Tg.J, str.- din,.11,.6, județul G împotriva sentinței nr.880/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- și împotriva Încheierii din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL TG.J cu sediul în Tg.J,-, județul
Casează sentința nr.880/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- și Încheierea din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, Mateucă | Judecător, |
Grefier, |
11 Mai 2009
Red.jud. /05.06.2009
2 ex./
jud.fond
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Radu Mateucă, Mariana Moț
