Actiune în daune contractuale. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 97
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Necșulescu
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA SA TG.J, cu sediul în Tg. J,--15, jud. G, împotriva sentinței nr. 39 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL TG. J, cu sediul în Tg. J,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 1 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 39 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr- s-a respins excepția tardivității CERERII invocată de pârâta TG-J și s-a luat act de renunțare la cererea de chemare în judecată formulată de - -J față de - INCHIDEREA MINELOR SA TG-
A fost admisă acțiunea comercială în pretenții formulată de reclamanta - SRL TG-J împotriva pârâtei SA TG-J, fiind obligată aceasta la plata sumei de 1.359.969.294 lei ROL.
a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul secției comerciale sub nr- după casare, reclamanta - SRL Tg-J a chemat în judecată pe pârâții Tg-J și - Închidere și Conservare Mine Tg-J, solicitând obligarea pârâtelor fiecare și funcție de preluarea activelor și pasivelor unităților miniere ca urmare a reorganizării prin HG103/2004 la beneficiul nerealizat de aceasta ca urmare a rezilierii în mod unilateral a contractelor de prestări servicii încheiate între reclamantă și unitățile, și.
S-a solicitat de către reclamantă suma de 1.100.000.000 lei, urmând a fi majorat cuantumul sumei, în urma efectuării unei expertize care să stabilească exact valoarea prejudiciului.
Inițial acțiunea a fost anulată ca netimbrată însă sentința a fost desființată prin Decizia nr. 321/16 noiembrie 2005 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Comercială cu îndrumarea pentru instanța de fond să stabilească cuantumul taxei de timbru.
În rejudecare s-a format dosarul cu nr- ( nr. în format vechi 450/ com/2006), s-a timbrat cererea de chemare în judecată la valoarea pretențiilor de 1.100.000.000lei, s-a dispus citarea în cauză a lichidatorului judiciar BNP CONSULT C, desemnat să administreze procedura falimentului pârâtei - INCHIDEREA MINELOR SA TG-J, iar la cel de-al doilea termen de judecată reclamanta a precizat că înțelege să renunțe la cerere față de această pârâtă, cu motivarea că prin protocol aceasta nu a preluat decât datoriile bugetare.
Au fost atașate în copie xerox protocolul nr.43/18.06.2004 și anexa 1 la acest protocol.
Pârâta Societatea Națională a OLTENIA prin întâmpinare a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune cu argumentul că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 08.04.2005 iar termenul la care contractele de prestări servicii au expirat este de 01.04.2002, întrucât de la această dată a început aplicarea efectivă de către Oltenia Tg. Jap revederilor OUG60/2001 privind achizițiile publice.
Pe fondul cauzei s-a susținut în esență faptul că rezilierea contractelor s-a produs prin efectul aplicării OUG 60/2001.
La solicitarea reclamantei instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize care să stabilească întinderea prejudiciului respectiv beneficiului nerealizat, reprezentând profitul brut compus din cheltuieli desecție, cheltuieli generale de întreprindere din profit conform notelor de negociere și devizelor de lucrări aflate la dosar și însușite de pârâtă pe perioada 1 aprilie 2002 și până la data expirării contractelor, expertiză ce a fost efectuată de către expert ( ). La raportul de expertiză s-au formulat obiecțiuni de către pârâta Tg-J și expertul a răspuns pe larg.
În urma expertizei și a concluziilor acesteia reclamanta și-a mărit valoarea pretențiilor la suma de 135.997 ROL și a timbrat la această valoare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece, potrivit prevederilor contractuale rezultă că ultimele procese verbale de recepție a lucrărilor au fost efectuate la data de 01.05.2002, în timp ce acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului la 08.04.2005, deci înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958.
În ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că între reclamanta - SRL TG-J și subunitățile pârâtei, și EM s-au încheiat patru contracte de prestări servicii având ca obiect întreținerea și exploatarea centralelor termice precum și a instalațiilor aferente,după cum urmează:
- Contractul nr.37 /01.03.2001 a fost încheiat între reclamantă și pe o durată de 24 luni, ultimul proces verbal de recepție a lucrărilor efectuate datând din 01.05.2002;
- Contractul nr.1647/27.02.2001a fost încheiat între reclamantă și pe o durată de 24 luni, contract ce expira la 27.02.2003, ultimul proces verbal de recepție fiind din 01.05.2002;
- Contractul nr.3546/07.06.2001 a fost încheiat între reclamantă și pe o durată de 24 luni, contract ce expira la data de 07.06.2003, ultimul proces verbal de recepție fiind din 01.05.2007;
- Contractul nr.14821/22.11.1999 a fost încheiat între reclamantă și EM pe o durată de 12 luni.
Ulterior, la data de 29.12.2000 s-a încheiat actul adițional prin care s-a prelungit durata ultimului contract cu 24 luni, astfel încât acesta expira la 29.12.2002 și ultimul proces verbal de recepție este din 01.05.2002.
Între reclamantă și pârâta TG-J s-a încheiat o notă de negociere asupra tarifelor pentru serviciile de exploatare și întreținere a centralelor termice și instalațiilor de încălzire aferente centralelor termice, precum și un deviz al acestor lucrări.
Instanța mai arătat că, potrivit prevederilor contractuale lucrările efectuate de prestator erau confirmate prin procese verbale de recepție semnate de șeful punctului unde s-a efectuat lucrarea, după care se emitea factura, care era achitată în termen de 30 zile.
În fiecare dintre aceste contracte s-a prevăzut că orice modificare a acestuia se va realiza cu acordul ambelor părți.
Pe parcursul derulării acestor contracte în baza Dispoziției nr.1459/15.04.2002 pârâta TG-J a stabilit că începând cu data de 01.04.2002 au expirat contractele de prestări servicii încheiate de subunitățile companiei cu societățile specializate în întreținerea și funcționarea microcentralelor termice.
Pe acest fond, în mod unilateral pârâta prin subunitățile sale a denunțat contractele aflate în derulare încheiate cu reclamanta încălcând astfel propria clauză stabilită prin contract, privind modificarea acestuia numai cu acordul ambelor părți.
Din conținutul raportului de expertiză rezultă că beneficiul nerealizat de către reclamantă, reprezentând profitul brut compus din cheltuieli de secție, cheltuieli generale de întreprindere și profit, calculat conform notelor de negociere și devizelor de lucrări însușite de TG-J, pentru perioada 01.05.2002 și până la expirarea duratei pentru care au fost încheiate contractele, este de 1.359.969.294 lei ROL.
Cu privire la susținerea pârâtei TG-J din concluziile scrise potrivit căreia aceasta nu poate fi obligată la plata sumei de 186.937,360 lei ROL, reprezentând profitul nerealizat pentru contractul încheiat cu, cu motivarea că această subunitate a fost preluată conform art.15 alin.1 din nr.HG103/2004 de către - Energetic atât ca activ cât și ca pasiv, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, câtă vreme nu s-a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, pe de o parte, iar pe de altă parte nu s-a solicitat în conformitate cu dispozițiile art.57 Cod procedură civilă introducerea în cauză în calitate de intervenient a ui Energetic.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA SA TG.J, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel se susține că instanța de fond eronat a reținut că ultimul proces verbal de recepție al prestărilor de servicii a fost din 1 mai 2002 pentru, întrucât în realitate a fost încheiat la data de 31 martie 2002, că modalitatea de calcul al beneficiului nerealizat reprezentând profitul brut nu poate include cheltuieli indirecte și generale, că expertiza efectuată în cauză este greșită, motiv pentru care înțelege să solicite efectuarea unei noi expertize în temeiul art. 212 (1) Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la 7 aprilie 2008 apelanta solicită să se constate că acțiunea reclamantei este prescrisă conform art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958 deoarece contractele încheiate cu reclamanta au încetat din 31 martie 2002, în temeiul OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice și începând cu 1 aprilie 2002 aceasta nu a mai prestat activitate.
Cu privire la contractul încheiat de reclamantă cu ultima prestare de servicii s-a efectuat la 31 martie 2002, iar la 25 aprilie 2002 societatea reclamantă a fost notificată cu încetarea contractului cu adresa nr. 1997/14.04.2002.
În final apelanta susține că în situația în care excepția prescripției este respinsă, să se desființeze sentința tribunalului și să se trimită cauza spre rejudecare cu îndrumarea efectuării unei alte expertize de către trei experți, expertiza efectuată în apel fiind greșită.
Analizând apelul prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că excepția prescripției a fost rezolvată corect de prima instanță prin respingerea ei.
În primul rând este de menționat poziția oscilatorie a apelantei care inițial prin întâmpinarea depusă la fila 46 dosar fond cu numărul 189/COM/2005 al Tribunalului Gorj arată că subunitățile sale au efectuat plăți și în anul 2003, contractele încheiate cu reclamanta fiind în derulare, ca ulterior să susțină că termenul de prescripție a început să curgă la data de 31 martie 2002 (data ultimei prestații) și s-a împlinit la 31 martie 2005, iar acțiunea a fost depusă peste termen.
A mai susținut apelanta că toate contractele au încetat deoarece procedura de atribuire a contractelor s-a realizat începând cu anul 2002 în temeiul prevederilor OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice și reclamanta a avut cunoștință de aceasta deoarece a fost notificată la 25 aprilie 2002 cu adresa nr. 4997/14 aprilie 2002 și cum ultima dată specificată din procesele verbale încheiate cu ocazia întreținerii și exploatării centralelor termice este 31 martie 2002 din 1 aprilie 2002 acțiunea este prescrisă fiind formulată la 8 aprilie 2005.
Conform probelor cauzei, respectiv a proceselor verbale de recepție a lucrărilor încheiate între reclamantă și apelanta pârâtă ca beneficiară din 1 mai 2002, au fost efectuate lucrări în perioada 1 - 30 aprilie 2002 și s-au emis facturi fiscale în acest sens tot cu data de 30 aprilie 2002 ( a se vedea filele 56 - 70 din dosarul de fond nr- al Tribunalului Gorj ).
Ori, termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea în despăgubiri a început să curgă de la această dată respectiv 1 mai 2002 (procesele verbale semnate de reprezentanții pârâtei confirmând lucrări din perioada 1 - 30 aprilie 2002) și nu de la 31 martie 2002 cum susține apelanta întrucât contractele erau în derulare (situație recunoscută de apelantă prin întâmpinarea depusă inițial și în baza acestora a făcut plăți până în 2003 - fila 46 dosar nr. 189/COM/2005 al Tribunalului Gorj ).
De altfel, așa cum și-a precizat și întemeiat acțiunea reclamanta la 3 aprilie 2007 pe dispozițiile art. 969 Cod civil, termenul de prescripție într-o acțiune în repararea pagubei începe să curgă conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Din precizările apelantei și actele emanate de la aceasta rezultă că reclamanta numai la 25 aprilie 2002 a luat cunoștință de notificarea pârâtei prin adresa nr. 1997 din 14 aprilie 2002 prin care îi făcea cunoscută poziția sa privind expirarea contractelor încât, de la această dată de 25 aprilie 2002 a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani și s-a împlinit la data de 25 aprilie 2005.
Ori, acțiunea introductivă a fost promovată la 8 aprilie 2005, adică în termenul de prescripție de 3 ani, încât se vor respinge ca neîntemeiate toate susținerile apelantei cu privire la excepția prescripției.
În ce privește fondul cauzei, așa cum a reținut și instanța de fond, pârâta nu putea unilateral prin subunitățile sale să denunțe contractele de prestări servicii încheiate cu reclamanta intimată aflate în derulare, chiar dacă a intervenit Ordonanța de urgență nr. 60/25 aprilie 2001 cu privire la achizițiile publice.
Această ordonanță a avut drept scop stabilirea principiilor cadrului general și a procedurilor pentru atribuirea contractului ca achiziție publică pentru viitor, iar dispoziția nr. 1459 din 15 aprilie 2002 este a Directorului General al Companiei Naționale a Oltenia SA Tg. J este aplicabilă subunităților sale, încât în speță nu se dovedește susținerea apelantei pârâte că programul de achiziție publică la nivelul OLTENIA a permis prelungirea până la 31 martie 2002 a contractelor aflate în derulare cu terții și ele au expirat la această dată, nefiind depuse în acest sens înscrisurile susținătoare.
De altfel, din însăși dispoziția cu nr. 1459 rezultă mai multe termene pentru subunitățile pârâtei în vederea realizării întreținerii și exploatării microcentralelor termice din dotare prin salariații proprii.
În consecință, legal și temeinic prima instanță a concluzionat că apelanta pârâtă datorează intimatei reclamante despăgubiri pentru perioada 1 mai 2002 (conform proceselor verbale depuse la instanța de fond în rejudecare după desființarea primei sentințe conform Deciziei nr. 321/16 noiembrie 2005 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Comercială) și până la expirarea contractelor.
În ceea ce privește valoarea prejudiciului instanța de apel a dispus la cererea apelantei efectuarea unei noi expertize cu obiectivele propuse de aceasta, adică pentru subunitățile, și și la calcul să se ia în considerare ultimul termen de efectuare a lucrărilor și de profitul net fără cheltuieli generale și indirecte de întreprindere.
La raportul de expertiză întocmit apelanta a formulat obiecțiuni și expertul prin răspunsul dat la data de 31 martie 2008 și-a menținut punctul de vedere exprimat și calculul întocmit, arătând că au fost excluse cheltuielile generale de întreprindere din suma totală a despăgubirilor.
În asemenea condiții, instanța de apel urmează a-și însuși concluziile expertizei efectuate în apel în raport de care valoarea despăgubirilor în sumă de 102.378 lei a fost determinată pe de o parte, plecând de la procesele verbale însușite de pârâtă prin subunitățile sale și de faptul că în perioada 1 mai 2002 și până la ajungerea la termen a contractelor nu s-a mai desfășurat activitate și dacă nu trebuiau incluse cheltuielile generale de întreprindere prevăzute de părți în devizul anexă la contractele încheiate. La calcularea despăgubirilor s-au avut în vedere contractele încheiate de reclamantă cu subunitățile pârâtei, și, fără care potrivit HG nr. 103/2004 a fost preluată de - ENERGETIC.
Așa fiind, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul și schimba în parte sentințe apelată în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei la despăgubiri în sumă de 102.378 lei, menținând restul dispozițiilor.
Cererea apelantei conform concluziilor scrise de desființare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru se efectua o altă expertiză de către 3 experți este neîntemeiată și se va respinge întrucât desființarea cu trimitere se poate face numai în condițiile art. 297 Cod procedură civilă și în speță nu sunt întrunite aceste condiții.
ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA SA TG.J, cu sediul în Tg. J,--15, jud. G, împotriva sentinței nr. 39 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL TG. J, cu sediul în Tg. J,-, jud.
Schimbă în parte sentința nr. 39 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-,în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta la 102.378 lei despăgubiri.
Menține restul dispozițiilor sentinței nr. 39 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
11 Aprilie 2008
Red. / 4 ex.
Tehnored. / 10.06.2008
Jud. fond: - Tr. G
Președinte:Maria NecșulescuJudecători:Maria Necșulescu, Tudora Drăcea
