Actiune în daune delictuale. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr.146/COM

Ședința publică de la 16 noiembrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Monica Costea

JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore

Grefier - -

S-a luat în examinare apelul comercial formulat de pârâta - MAREA NEAGRĂ SA, cu sediul în Nord,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2329/COM/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect acțiune în daune delictuale.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 noiembrie 2009, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 16 noiembrie 2009, dată când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA

Asupra apelului comercial d e față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta - Marea Neagră SA solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în temeiul disp. art.1000 alin.3 în referire la art.998-999 cod civil să se dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 196.043,92 lei, reprezentând echivalentul valoric al prejudiciului cauzat societății prin fapta ilicită a prepușilor pârâtei;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în urma licitației organizate la data de 18.03.2005 de executorul bancar, în cadrul dosarului de executare nr-, - SRL a adjudecat imobilul, situat în Nord, strada - -, județul

Urmare a achitării integrale a prețului de adjudecare în cuantum total de 5.872.507.200 ROL, s-a întocmit Actul de adjudecare nr.22/18.03.2005 ce reprezintă titlul de proprietate al reclamantei asupra imobilului menționat.

La data dobândirii dreptului de proprietate, imobilul, format din construcție tip, compusă din patru camere și dependințe, se prezenta în stare bună de funcționare, având dotările necesare exploatării sale.

Ulterior adjudecării imobilului, în perioada 19.03.2005-21.03.2005, mai multe persoane salariate ale societății pârâte, la instrucționarea directă a organelor de conducere ale acesteia, au pătruns în incinta imobilului proprietatea reclamantei și au produs importante deteriorări și degradări.

Astfel, salariații pârâtei au sustras bunuri din dotarea clădirii, devenite imobile prin destinație (prize, întrerupătoare, calorifere, centrală termică, aparate de aer condiționat, precum și alte bunuri încorporate în structura fizică a clădirii), a căror dizlocare a degradat finisajele construcției. Aceleiași persoane au deteriorat zugrăvelile interioare și exterioare și pardoselile construcției.

Repararea acestor distrugeri și degradări cauzate bunului proprietatea reclamantei de către salariații pârâtei au ocazionat cheltuieli în cuantum total de 196.043,92 lei, dovedite prin facturile și chitanțele/ordinele de plată anexate cererii.

Reclamanta a susținut că, în speță, sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a societății pârâte, în temeiul disp. art.1000 alin.3 în referire la art.998-999 Cod civil.

Împrejurarea că salariații pârâtei au săvârșit acțiunile ilicite "în funcțiile ce li s-au încredințat" rezultă din faptul că aceștia au acționat în timpul programului normal de muncă, la instrucțiunea precisă a organelor de conducere ale societății pârâte, în condițiile în care, atât la acel moment, cât și ulterior, aceasta a pretins existența unui drept de proprietate asupra activului, drept ce ar fi fost încălcat prin executarea silită în urma căreia reclamanta a adjudecat imobilul.

Astfel, apreciază reclamanta că este îndreptățită a solicita repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a faptelor ilicite arătate.

În drept art.1000 alin.3 în referire la art.998-999 Cod civil.

În apărare, în temeiul disp. art.115-118 Cod proc. civilă, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de către - SRL ca nefondată.

A susținut pârâta că intre - Marea Neagră SA (fostă - SA) și - Turism & SRL a existat un contract de asociere în urma căruia s-a înființat - SRL iar - Marea Neagră SRL a adus ca aport la constituirea - SRL imobilul activ situat în Nord.

Situația îmbunătățirilor nu a fost clar și irevocabil stabilită la data când executorul a procedat la evacuarea - Marea Neagră SA din, sens în care pârâta a luat toate măsurile pentru protejarea dreptului de proprietate asupra imobilului și îmbunătățirilor efectuate.

În acest sens, a promovat pe rolul instanțelor mai multe litigii având ca obiect constatarea dreptului de proprietate și contestație la executare, iar prin sentința civilă nr.6175/2005 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a dispus anularea actelor de executare efectuate de BEJ și reintegrarea - Marea Neagră SA în spațiu, fapt care s-a realizat la data de 22.08.2005.

Pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii, în calitate de comitent întrucât, în opinia pârâtei nu există vinovăție și nu există faptă ilicită.

Astfel, reclamanta a formulat plângere penală cu privire la această faptă, împotriva atât a directorului general al societății, cât și a angajaților despre care se susține că au demontat bunurile aflate în iar prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr.2456/P/2005 din data de 03.05.2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva directorului și angajaților respectivi.

Împotriva acestei soluții, - SRL a formulat plângere adresată prim procurorului, care la rândul ei a fost respinsă prin rezoluția nr.1777/II/2006. - SRL a formulat plângere și împotriva acestei soluții, plângere care a fost respinsă prin sentința penală nr.540/23.03.2007 a Judecătoriei Constanța.

Față de faptele directorului general,s-a reținut că acesta nu a avut intenția de a sustrage bunuri sau de a distruge clădirea având în vedere că situația juridică a imobilului nu era clar și irevocabil stabilită la data de 18.03.2005.

În ceea ce îi privește pe angajați, s-a stabilit că în mod evident aceștia au acționat fără vinovăție, în baza dispoziției primite de la conducerea societății.

În acest context nu se poate vorbi de o faptă ilicită sau de vinovăție, care, dacă ar fi existat, ar fi condus la alte soluții pe linie penală.

Sub aspectul prejudiciului s-a învederat ca firma care a întocmit devizele de lucrări aparține reprezentantului reclamantei, având sediu comun cu - SRL. Din această împrejurare se naște o mare îndoială cu privire la corectitudinea actelor cu care se tinde spre a se dovedi cuantumul prejudiciului.

Deasemeni, nu se poate stabili care dintre lucrările efectuate la cererea reclamantei au fost voluptorii și care ar fi fost necesare pentru remedierea pretinselor distrugeri cauzate de angajați, cu atât mai mult cu cât momentul "distrugerii" coincide cu momentul preluării imobilului de către reclamantă. Deci, - SRL s-a comportat ca orice persoană care, după ce achiziționează un imobil, înțelege la rândul său să-i aducă o serie de schimbări/îmbunătățiri.

Prin sentința civilă nr.2329/COM/31.03.2009, Tribunalul Constanța - Secția comercială a admis acțiunea precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta MAREA NEAGRĂ și a obligat pârâta, către reclamantă, la plata sumei de 49.030,24 lei reprezentând echivalent valoric al prejudiciului cauzat prin fapte ilicite; a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.232,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată justificate prin taxă judiciară de timbru corespunzător pretențiilor admise, timbru judiciar și onorariu expertiză.

Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanță a reținut, în esență, că toate condițiile prevăzute de art. 998,999 și art.1000 alin.3 Cod civil cod civil sunt îndeplinite în persoana pârâtei - Marea Neagră SA

În urma licitației organizate la data de 18.03.2005 de executorul bancar, în cadrul dosarului de executare nr-, - SRL a adjudecat imobilul, situat în Nord, strada - -, județul

Urmare a achitării integrale a prețului de adjudecare în cuantum total de 5.872.507.200 ROL, s-a întocmit Actul de adjudecare nr.22/18.03.2005 ce reprezintă titlul de proprietate asupra imobilului menționat.

La data dobândirii dreptului de proprietate, imobilul, format din construcție tip, compusă din patru camere și dependințe, se prezenta în stare bună de funcționare, având dotările necesare exploatării sale.

Starea imobilului la data adjudecării nu a fost contestată de societatea pârâtă și este confirmată de depozițiilor martorilor audiați în cauză.

Ulterior adjudecării imobilului, în perioada 19.03.2005-21.03.2005, mai multe persoane salariate ale societății pârâte, la instrucționarea directă a organelor de conducere ale acesteia, au pătruns în incinta imobilului proprietatea noastră și au produs importante deteriorări și degradări acestuia.

Astfel, salariații pârâtei au sustras bunuri din dotarea clădirii, devenite imobile prin destinație (prize, întrerupătoare, calorifere, centrală termică, aparate de aer condiționat, precum și alte bunuri încorporate în structura fizică a clădirii), a căror dizlocare a degradat finisajele construcției. Aceleași persoane au deteriorat zugrăvelile interioare și exterioare și pardoselile construcției.

Acțiunea salariaților pârâtei îmbracă forma unei fapte ilicite, întrucât, astfel, s-a adus atingere dreptului de proprietate al reclamantei asupra activului.

Fapta ilicită săvârșită de salariații societății pârâte, în modalitatea descrisă de martori, a cauzat un prejudiciu, cuantificat prin raportul de expertiză la nivelul sumei de 49.030,24 lei prin raportare la lucrările de reparație necesare a fi efectuate pentru aducerea imobilului la starea inițială, fără a se include și valoarea lucrărilor de modernizare, de creștere a gradului de confort.

Dovada prejudiciului rezultă din împrejurarea că anterior vânzării la licitație, executorul bancar a întocmit procesul verbal de situație, în condițiile art.496 Cod proc. civilă, procedând la descrierea amănunțită a imobilului urmărit silit, iar prețul de pornire a licitației a fost stabilit în conformitate cu disp. art.500 alin.2 Cod procedură civilă.

Evaluarea imobilului, în vedere stabilirii prețului de pornire a licitației, a avut în vedere starea fizică în care acesta se prezenta la acel moment, incluzând toate lucrările pe care pârâta pretinde că le-ar fi realizat.

Prin achitarea prețului de adjudecare a imobilului reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în starea în care se află la acel moment.

Chiar dacă pârâta ar fi realizat lucrări de investiții asupra activului, efectuarea lor nu o îndreptățea la deteriorarea imobilului.

În speță, este dovedită și cerința legăturii de cauzalitate între fapta ilicită a prepușilor pârâtei și prejudiciul încercat de reclamantă.

Prejudiciul ce se solicită a fi acoperit este cel cauzat prin faptele de sustragere/distrugere/degradare săvârșite de salariații pârâtei, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor coroborate cu concluziile raportului de expertiză.

Cerința vinovăției salariaților pârâtei în săvârșirea faptelor ilicite pe care le imputăm se verifică, în speță.

Sunt irelevante în cauză considerentele care au determinat organele de urmărire penală să pronunțe, în dosarul penal la care face referire pârâta, soluția de neîncepere a urmăririi penale, întrucât există deosebiri esențiale de concept între vinovăția în materie penală, ca element constitutiv al unei infracțiuni, și vinovăția din dreptul civil.

Nu există o identitate perfectă de sferă a cazurilor de vinovăție penală cu cea a cazurilor de vinovăție civilă, iar sfera vinovăției civile este mai largă decât sfera cazurilor de vinovăție penală.

Existența raportului de prepușenie între societatea pârâtă și persoanele care au acționat nu a fost contestată de pârâtă.

Împrejurarea că salariații pârâtei au săvârșit acțiunile ilicite "în funcțiile ce li s-au încredințat" rezultă din faptul că aceștia au acționat în timpul programului normal de muncă, la instrucțiunea precisă a organelor de conducere ale societății pârâte (martorii audiați au făcut vorbire despre prezența directorului general și a directorului juridic ai pârâtei la momentul săvârșirii faptelor), în condițiile în care - atât la acel moment, cât și ulterior - aceasta a pretins existența unui drept de proprietate asupra activului, drept ce ar fi fost încălcat prin executarea silită în urma căreia reclamanta a adjudecat imobilul.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta criticând hotărarea atacată pentru netemeinicie si nelegalitate apreciiind că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru antrenarea raspunderii delictuale.

Susține apelanta că, în urma plângerii penale formulată de către societatea reclamantă prin rezoluția Parchetului de pe langă Judecătoria Constanțas -a dispus neînceperea urmării penale împotriva directorului și angajaților săi.

Plângerile formulate împotriva acestei soluții au fost la rândul lor respinse reținându-se că nu a existat intenția de a distruge bunuri iar cu privire la angajati s-a reținut ca au acționat fara vinovație, în baza dispoziției primite de la directorul societății.

Bunurile ridicate de angajați erau proprietatea - Marea Neagra SA iar ridicarea acestor bunuri nu a afectat structura și nici nu a adus degradări imobilului.

În aceste condiții apelanta apreciază că nu exista fapta ilicită și nici vinovație.

Totodată, se invocă lipsa prejudiciului probele administrate de către instanța de fond respectiv expertiza contabilă și proba testimonială nu sunt relevante.

Intimata reclamantă - SRL și-a exprimat poziția procesuală prin întampinare solicitând respingerea apelului.

Arata intimata ca prin probatoriul administrat în cauza s-au dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de de lege pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a societatii apelante. Acțiunea salariaților de a sustrage bunuri din dotarea clădirii îmbraca forma unei fapte ilicite prin aceasta aducându-se atingere dreptului de proprietate al societații apelante. Chiar daca nu s-a reținut vinovația pe linie penala raportat la probatoriul administrat în cauză se poate reține raspunderea civilă delictuală culpa angajaților fiind dovedită.

Analizand hotărarea atacată din prisma criticilor formulate Curtea apreciază nefondat apelul pentru urmatoarele considerente:

Din analiza textelor art.998 si 999 cod civil se constată ca răspunderea delictuala presupune întrunirea cumulativa a urmatoarelor condiții: existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite savarșită cu vinovație precum și un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Dispozițiile Codului civil instituie astfel principiul răspunderii întemeiate pe culpă.

Legislația civilă nu definește diferitele forme ale culpei dar practica și doctrina au statuat că, vinovația ca element al răspunderii civile îmbracă o forma mai larga decat sfera vinovației din materie penală. Astfel, lipsa vinovației penale nu exclude vinovația civilă, aceasta din urma mergând până la limita celei mai ușoare culpe.

Astfel, faptul că, în speța de față, organele de urmarire penală au apreciat ca nu se impune începerea urmăririi penale față de directorul și salariații societății apelante întrucat lipsește vinovația, ca element constitutiv al infracțiunii, nu exclude existența vinovației civile.

În cadrul procedurii de executare silită pornită la cererea creditorului BRD, la data de 18.03.2005, s-a procedat la scoaterea la licitație a, imobil adjudecat de catre - SRL care a și achitat prețul devenind astfel proprietara imobilului.

Martorii audiați la judecata cauzei în fond (filele 123, 124) au relatat că, ulterior licitației mai mulți angajați ai societății pârâte, însoțiți de un director al - Marea Neagră au intrat în și au ridicat mai multe obiecte din dotarea imobilului producând prin aceasta și degradări imobilului.

Ori, în condițiile în care imobilul a avut o situație juridică litigioasă care s-a finalizat prin vânzarea la licitație a, licitație la care a fost prezenta și apelanta semnând procesul verbal de adjudecare, este făra echivoc vinovăția societății pârâte faptul la degradarea bunului.

a cumpărat bunul în starea în care se află la data vânzării și, așa cum corect a reținut prima instanță, în procesul verbal de licitație este consemnat starea de funcționare a imobilului de la data vânzării.

Faptul că societatea pârâtă a apreciat că îmbunătățirile aduse imobilului până la vânzare îi apațin nu o îndreptățea ca, după ce imobilul a intrat în proprietatea reclamantei, să trimită angajați pentru a ridica anumite obiecte necesare pentru buna utilizare a, deteriorând pereții și podeaua imobilului.

Pârâta avea posibilitatea de a reclama dreptul de proprietate asupra îmbunatațirilor aduse la bunul scos la licitație anterior vânzării iar ulterior putea pretinde aceste drepturi pe cale legală de la partea căreia i-a profitat vânzarea bunului la un preț superior, determinat tocmai de aceste îmbunățiri.

În condițiile în care reclamanta s-a legitimat ca proprietară a bunului adjudecat pârâta nu avea niciun drept să trimită angajați care să ridice obiecte din imobil fără ca anterior să existe un titlu împotriva reclamantei și care să permită, în mod legal pârâtei ridicarea bunurilor din dotarea.

Prin urmare, actiunea angajatilor societății pârâte a avut ca rezultat încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului adjudecat și ca efect producerea unui prejudiciu patrimonial reclamantei.

În ceea ce privește probatoriul administrat se constată că expertiza efectuată la judecata cauzei în fond a constatat starea de degradare a și a evaluat economic aceste distrugeri.

Împotriva constatărilor expertului pârâta a formulat obiecțiuni încuviințate de instanța de fond și la care expertul a răspuns (fila 148 fond) anexând și facturile fiscale la care s-a raportat.

În cauză judecătorul fondului nu a stabilit existența prejudiciului exclusiv pe baza raportului de expertiză ci, a coroborat întergul material probator administrat respectiv înscrisuri, martori.

Deși în apel critică modul de stabilire al prejudiciului apelanta nu a combătut daunele și valoarea acestora stabilite în expertiză prin alte mijloace de proba nici la judecata cauzei în fond și nici în calea de atac.

Astfel, Curtea constată că, în mod corect judecatorul fondului a coroborat probele administrate în cauza și a reținut că datorită faptei angajaților societății pârâte adjudecată a suferit degradări ceea ce a cauzat reclamantei un prejudiciu.

Incidența dispozițiilor art.1000 alin. 3 Cod civil nu a fost contestată de către societatea apelantă urmând a fi menținute considerentele instanței de fond.

Cum, în cauză, condițiile răspunderii civile delictuale sunt dovedite sub aspect probator, criticile apelantei pârâte se rețin a fi neîntemeiate.

Față de toate aceste considerente, în conformitate cu art.282 Cod proc.civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul comercial formulat de pârâta - MAREA NEAGRĂ SA, cu sediul în Nord,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2329/COM/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect acțiune în daune delictuale.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

17 noiembrie 2009

jud.fond.

red.dec.jud.- 27.01.2010

4ex/02.02.2010

Președinte:Monica Costea
Judecători:Monica Costea, Ecaterina Grigore

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Actiune în daune delictuale. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Constanta