Acțiune în daune delictuale. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/MF
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului maritim fluvial declarat de apelanta reclamantă - - TRANSPORT SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 24/MF/17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât -, cu domiciliul ales în C,-, la Cabinet avocat, având ca obiect - acțiune în daune delictuale.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 11.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise la data de 18.11.2009, 25.11.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
1. Obiectul litigiului și părțile din proces:
Prin cererea înregistrată sub nr. 11239/118/16.12.2008 la Tribunalul Constanța, reclamanta- International Maritime Transport and ( ) SRL, prin lichidator & Insolvency, a chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.081.000 USD cu titlu de despăgubiri.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în urma analizării situației financiare și a transferului bunurilor din patrimonial falitei, a constatat că navele International 1 și International 3 au fost înregistrate în registrul din Republica și că li se schimbase pavilionul cu ajutorul unor acte de registru false.
Din licența provizorie a stației radio a navei International 1 rezultă că armatorul navei este SA și nu reclamanta, iar societatea care se ocupă de managementul era Carrier care nu era în raporturi contractuale cu reclamanta.
Reclamanta a susținut că aceste operațiuni au fost efectuate în mod abuziv de pârâtul, asociat și administrator al firmei, care astfel a prejudiciat în mod direct societatea reclamantă și indirect pe creditorii acesteia și statul român, cu suma de 1.059.821 euro, prejudiciu raportat la valoarea minimă ce s-ar fi putut obține din vânzarea navelor.
S-a mai arătat că, prin sentința penală nr. 32/17.01.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul, instanța lăsând nesoluționată latura civilă promovată de reclamată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
În dovedirea cereri, reclamanta a depus la termenul de judecată din data de 19.02.2009 înscrisuri.
2. Întâmpinarea
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă a fost reprezentat în instanță de apărător, care a invocat excepția de necompetență generală a instanțelor române în soluționarea cauzei, excepție ce a fost respinsă în ședința de judecată din data de 16.04.2009, constatându-se incidența în cauză a prevederilor art. 149 pct. 5 din Legea 105/1992 care prevăd că instanțele române sunt competente dacă " locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligații extracontractuale sau efectele sale se află în România".
Cât timp efectele faptei ilicite, respectiv prejudiciul produs prin fapta imputată pârâtului, s-au produs în patrimoniul societății reclamante, cu sediul în România, rezultă că, în raport de norma legală enunțată mai sus, excepția necompetenței generale a instanțelor române este nefondată.
3. Hotărârea tribunalului
PrinSentința civilă nr. 24/MF/17.04.2009pronunțată de Tribunalul Constanțaa fostadmisăexcepția prescripției dreptuluila acțiune invocată de pârât, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantă ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, că emeiul juridic al acțiunii în pretenții promovată de reclamantă, prin lichidator, îl constituie dispozițiile art. 998-999 cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală și deci, fiind în prezența unei acțiuni al cărei obiect este patrimonial, dreptul la acțiune se prescrie în termen de trei ani, conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Tribunalul a mai reținut că deși i s-a solicitat reclamantei să facă precizări privind fapta săvârșită în concret de pârât și care i-a cauzat prejudicii, și data la care s-a săvârșit acea faptă, aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Din Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 59/P/2005 din 27.01.2007, în baza căreia pârâtul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 213 Cod penal, rezultă că înscrisul prin care pârâtul a intrat în posesia a două nave ce erau, potrivit susținerilor reclamantei, proprietate ei, este Memorandum of Agreement încheiat la data de18.04.2001, iar înstrăinarea navelor a intervenit ulterior, fără a se preciza data exactă a transferurilor.
Cât timp acțiunea penală împotriva pârâtului a fost pusă în mișcare la data de 28.02.2002 în urma plângerii penale formulată de reclamantă, instanța apreciază, în lipsa oricăror alte elemente pe baza cărora să poată determina data comiterii faptelor ilicite de către pârât, că reclamanta a cunoscut paguba și pe autorul faptei ilicite la data de 28.02.2002.
Este evident că în raport de această dată termenul de prescripție de trei ani s-a împlinit, însă reclamanta invocă cauza de întrerupere a cursului prescripției reglementată de art. 16 alin 1 lit. b), potrivit căreia " rescripția p. se întrerupe- prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent".
În cauză, cererea de chemare în judecată la care face referire norma legală menționată este plângerea penală adresată organelor de cercetare penală prin care reclamanta s-a constituit parte civilă, cauza penală fiind soluționată de Judecătoria Constanța prin Sentința penală nr. 32/17.01.2008 în sensul încetării procesului penal privind pe inculpatul și a nesoluționării acțiunii civile formulată de reclamantă.
Cum ipoteza textului citat este întrunită în cauză, prescripția dreptului la acțiune nu este întreruptă, iar din această perspectivă excepția prescripției este întemeiată.
Tribunalul a înlăturat apărarea reclamantei potrivit căreia nesoluționarea acțiunii civile din cadrul procesului penal încetat nu se regăsește printre soluțiile avute în vedere de art. 16 alin 2 din Decretul 167/1958 și prin urmare prescripția este întreruptă, deoarece sintagma "încetarea procesului" se referă la procesul penal privit sub aspectul laturii penale, chiar dacă există și o latură civilă, soluția încetării procesului sub aspectul laturii civile nefiind posibilă.
Interpretarea normei legale în discuție nu poate fi decât în sensul încetării procesului sub aspectul laturii penale, care are în mod obligatoriu și o latură civilă, întrucât numai în această situație și-ar găsi rațiunea de a fi dispozițiile art. 16 alin 2, care au în vedere cazurile de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune în acțiunile patrimoniale.
4. Apelul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamanta - Maritime Transport and SRL C, prin lichidator judiciar & Insolvency, criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:
Soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, în cauza de față nefiind incidentă niciuna din ipotezele enumerate de art. 16 alin.2.
Nu se poate crea o legătură între cauza penală, analizată, și cea civilă, neanalizată, ipoteză reglementată de art. 16 alin.2 din decret, privind exclusiv situația încetării unui dosar civil și nicidecum a unuia penal.
Prescripția extinctivă reglementată de Decretul nr. 167/1958, vizează exclusiv drepturile subiective civile și nicidecum penale, ori, în privința laturii civile, instanța nu a dispus "încetarea procesului", situație față de care nu se poate reține incidența în cauză a tezei reglementată de art. 16 alin.2 din decret.
În opinia apelantei, prescripția sancționează întotdeauna pasivitatea titularului unui drept, care nu manifestă diligența corespunzătoare pentru valorificarea acestuia, ori în cauza de față nu se poate reține pasivitatea ori lipsa de diligență a reclamantei care a sesizat în mod legal organul jurisdicțional, pretențiile ale civile rămânând nesoluționate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
5. Întâmpinarea
La data de 14.10.2009, intimatul pârâta depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Consideră intimatul că în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin.2 din decretul citat, având în vedere că acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a formulării unei plângeri penale la data de 28.02.2002, este evident că reclamanta a cunoscut paguba și pe autorul faptei ilicite încă de la data de 28.02.2002.
Prin soluția pronunțată de instanța penală - soluție rămasă irevocabilă prin respingerea recursului s-a dispus încetarea procesului penal și nesoluționarea laturii civile.
Potrivit dispozițiilor legale menționate, "prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului penal, dacă cerere de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.".
În opinia intimatului, instanța de fond în mod temeinic a apreciat că interpretarea acestei norme legale nu poate fi decât în sensul încetării procesului sub aspectul laturii penale, care are în mod obligatoriu și o latură civilă, deoarece numai în această ipoteză și-ar găsi aplicabilitatea dispozițiilor art. 16 alin.2 din decret.
Cu alte cuvinte, în situația unui proces penal în care au fost formulate pretenții civile, soluția de încetare a procesului penal poate conduce la constatarea că termenul de prescripție a dreptului la acțiune nu a fost întrerupt.
În termenul de amânare a pronunțării apelanta reclamantă a depus la dosar concluzii scrise reiterând aceleași apărări formulate prin motivele de apel.
6.Curtea
Examinând potrivit art.295 din Codul d e procedură civilă apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate de ambele părți în cursul procesului Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Sentința penală nr.32/17.01.2008 Judecătoria Constanțaa dispus în baza art.11 pct.2 lit.b pr.penala rap. la art. 10 lit.j pr.penala încetarea procesul penal privind pe inculpatul.
In baza art. 346 alin.4 pr.penală nu s-a soluționat acțiunea civilă formulata de - Maritime Transport and prin lichidator - & SRL.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin Ordonanta 611/2006 a Tribunalului d e prima instanta din s-a dispus ca inculpatul să nu fie acuzat pentru escrocherie cu profit material și dauna provocata in valoare de peste 73.000 Euro presupus a fi săvârșită in in aprilie 2001 in paguba societății românești cu sediul in Constanta, International Maritime Transport, apreciindu-se ca posesiunea, administrarea și exploatarea navelor International a fost absolut legală și a avut la baza art.8 din contractul încheiat. Din adresa înaintată la dosarul cauzei de către autoritatea judiciară din Republica a reieșit că ordonanța pronunțată are caracterul unei hotărâri judecătorești și că împotriva ei nu au fost exercitate căile de atac.
S-a constatat că în ceea ce privește fapta reclamată de partea vătămată - SRL, prin lichidator & SRL, există o hotărâre judecătorească definitivă prin care pârâtul din prezenta cauzăa fost absolvit de vreo vină.
S-a mai reținut de către instanța penală că un alt proces având același obiect și privind aceeași persoana (chiar daca fapta a primit o alta încadrare juridica in statul ) nu mai poate fi analizat întrucât se activează efectul negativ al principiului non bis in idem (ceea ce înseamnă că o judecată definitivă cu privire la o anumită persoană și o anumită faptă nu mai poate fi reanalizată intr-un (nou ) proces care vizează aceleași împrejurări analizate definitiv prin hotărârea judecătorească ).
Potrivit art.7 al.1 din Decretul nr.167/1958"Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Potrivit art. 8 din același act normativ,"rescripția p. dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Din probele administrate, Curtea apreciază că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție stabilit prin art.8 din Decretul nr.167/1958 nu este28.02.2002,așa cum a reținut tribunalul, ci data de25.04.2001( fila 21), pentru că la această dată debitoarea, și nu lichidatorul, s-a considerat păgubită de către pârât urmare demersurilor acestuia de schimbare a numelui și pavilionului navelor, sens în care s-au făcut demersuri la pentru a se permite uneia din nave accesul în interioară a statului panamez, nava fiind abandonată întrucât autoritățile panameze nu au permis intrarea ei în port decât în condițiile garantării plății în avans a cheltuielilor ocazionate de escală.
Art. 16 alin 2 din Decretul nr. 167/1958 prevede că "prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea."
În speță, Curtea reține că dispozițiile art. art.16 al.2 din Decretul nr.167/1958 vizează încetarea procesului penal și nicidecum încetarea procesului civil de către instanța de judecată, așa cum în mod greșit consideră apelanta.
Încetarea procesului în materie penală, pe temeiul reținut de instanța penală, ca urmare a incidenței principiului autorității de lucru judecat, are drept consecință nerezolvarea laturii civile, ceea ce echivalează cu respingerea cererii de chemare în judecată în materie civilă, Așadar, efectul întreruptiv de prescripție este condiționat de admiterea acțiunii, căci în caz contrar sunt incidente prevederile art.16 al.2 din Decretul nr.167/1958, text care nu recunoaște atare efecte cererii respinse.
Pentru aceste considerente, în cazul unui proces penal în care s-au formulat pretenții civile, soluția de încetare a procesului pe latură penală este suficientă pentru a se constata că prescripția dreptului la acțiune în latura civilă a procesului nu a fost întrerupt.
De altfel, s-ar pune problema dacă, în cauză, incidența dispozițiilor art.16 al.2 din Decretul nr.167/1958 nu ar trebui raportate la soluția pronunțată de instanța din, hotărâre prin care pârâtul a fost absolvit de orice vină în raport cu acuzațiile aduse prin plângerea penală formulată de lichidatorul judiciar.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de apelantă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apeluldeclarat de apelanta reclamantă - - TRANSPORT SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 24/MF/17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât -, cu domiciliul ales în C,-, la Cabinet avocat,ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex./23.12.2009
07 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
