Acțiune în revendicare. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 15/2009 - A/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Blaga Gabriela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă - SRL cu sediul în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței nr. 318/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul apelantei pârâte - SRL avocat în baza împuternicirii FN din 27.01.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu 9,5 lei taxă de timbru - chitanța nr. -/02.12.2008 - plus 0,15 lei timbru judiciar, după care:
Reprezentantul apelantei pârâte - SRL declară că nu are alte cereri prealabile.
Instanțaacordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei pârâte - SRL solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 318/COM/2008 Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în O,-, jud. B, împotriva pârâtei - SRL, cu sediul în B,-, jud. B și în consecință: a obligat pârâta să restituie reclamantei, sub sancțiunea unor daune cominatorii ce reprezintă echivalentul a 100 euro/lunar, utilajele proprietatea acesteia din urmă, predate în temeiul contractului de închiriere utilaje nr. 162 din 24.10.2006 și nerestituite. A obligat pârâta la plata sumei de 20,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere utilaje nr. 162/24.10.2006, în temeiul căruia reclamanta - SRL, în calitate de locator a închiriat pârâtei - SRL, în calitate de locatar, o serie de mașini și utilaje pentru producția textilă așa cum sunt ele detaliate în anexa nr. 1 la contract (filele 19-22), pentru o perioadă de doi ani, cu începere din luna octombrie 2006, pentru o chirie lunară de 625 euro plus TVA.
La dosar au fost depuse ca dovezi ale predării efective ale bunurilor, avizele de însoțire a mărfii aflate la filele 10-14 din dosarul judecătoriei, din care rezultă explicit care anume dintre utilaje a fost predat, precum și titlul cu care a fost trimis societății pârâte, respectiv cu titlu de împrumut, reține prima instanță.
Din interogatoriul luat societății pârâte, rezultă că aceasta din urmă recunoaște primirea bunurilor precum și a faptului că se mai află încă în posesia unora dintre acestea. A susținut însă că o parte din bunuri sunt în proprietatea sa fiind cumpărate în baza contractului anterior menționat.
Sub acest din urmă aspect, prima instanță a reținut că prin clauza inserată în art. 8 din contract, locatorul s-a obligat să vândă chiriașului bunurile ce formează obiectul acestuia, pentru un preț echivalent cu sumele achitate cu titlu de chirie pe parcursul celor doi ani de derulare a prezentului contract.
După cum reiese însă din acest text, nu a operat un transfer al dreptului de proprietate în favoarea societății pârâte, clauza respectivă având natura juridică a unui antecontract, iar încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost condiționată tocmai de derularea în bune condiții a contractului de închiriere pe toată perioada convenită de părți, ceea ce în fapt nu s-a întâmplat, se arată în motivarea sentinței.
De altfel, din corespondența purtată de către părți, sugestiv este înscrisul de la fila 7 din dosarul judecătoriei, ce emană de la societatea pârâtă și din care rezultă, cel puțin teoretic, disponibilitatea societății pârâte de a proceda la predarea tuturor bunurilor închiriate, acestea fiind pregătite la data de 03.05.2007 în vederea transportării lor din B în Prin urmare, pârâta a recunoscut implicit că derularea contractului nu a avut loc conform înțelegerii inițiale și nici nu a emis pretenții cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unora dintre bunuri în favoarea sa. Pe de altă parte, nici nu a formulat o cerere reconvențională în acest sens, reține prima instanță.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a constatat că acțiunea este întemeiată, astfel că în temeiul clauzelor contractuale anterior menționate și văzând și prevederile art. 480 Cod civil, a admis cererea așa cum a fost formulată și a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantei toate bunurile mobile închiriate, în temeiul contractului de închiriere nr. 162/2006, sub sancțiunea unor daune cominatorii ce reprezintă echivalentul a 100 euro/lunar, până la data restituirii propriu-zise.
În temeiul art. 274 Cod de Procedură Civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei, prima instanță a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 20,30 lei cheltuieli de judecată, ce constau în taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat apel pârâta" ". cu sediul în B,-, jud. B reprezentată prin administrator, solicitând urmare admiterii apelului, desființarea sentinței atacate și urmare reanalizării materialului probator să se dispună respingerea acțiunii reclamantei - intimate" "cu sediul în O,-, jud.B, cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu dedus judecății.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta apreciază că în mod greșit instanța a acordat în favoarea reclamantei, în cazul nerestituirii utilajelor daune cominatorii în valoare de 100 euro/ lună, iar conform art. 5803Cod de procedură civilă "pentru neexecutarea obligațiilornu se pot acorda daune cominatorii".
Pe de altă parte, consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost condiționată de derularea în bune condiții a contractului de închiriere a utilajelor nr. 162 din 24 octombrie 2006, pe toată perioada convenită de părți.
Prin motivele de apel se arată că din conținutul art. 8 pct. 2 al contractului de închiriere rezultă că la finele contractului prețul vânzării îl vor reprezenta sumele achitate cu titlu de chirie pe parcursul celor 2 ani de derulare a contractului, putându-se observa că încheierea contractului de vânzare cumpărare nu a fost în nici un fel condiționată.
Apelanta consideră că plata chiriei i-a conferit un drept asupra unui număr de mașini raportat la perioada de timp pentru care s-a plătit chiria, transformându-se în acest fel în preț, acesta fiind voința reală a părților.
Pe de altă parte, instanța a interpretat în favoarea reclamantei contractul de închiriere, deși prevederile acestuia sunt clare.
În subsidiar, apelanta a învederat instanței de control judiciar că a încheiat contractul de închiriere cu reclamanta intimată " " O pentru utilajele în discuție, în scopul de a efectua producție textilă în baza comenzilor primite de la aceasta. Ultimul transport de produse finite a fost expediat la 26 martie 2007, iar ultimele comenzi date în lucru nu au acoperit nici pe departe capacitatea de lucru a secției, astfel că a fost nevoie de reducerea forței de muncă pe luna martie, iar în luna aprilie nu s-a mai lucrat deloc din lipsă de comenzi din partea reclamantei.
În drept invocă prevederile art. 5803alin. 5 și art. 282 Cod de procedură civilă și art. 969 Cod civil.
Intimata reclamantă " " O nu a formulat întâmpinare în apel.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, prin prisma apărărilor formulate, a actelor depuse la dosar, Curtea de APEL ORADEA reține că apelul este nefondat, urmând ca în baza art. 295-296 Cod de procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Între părțile în litigiu s-a încheiat un contract de închiriere utilaje nr. 162 din 24 octombrie 2006 (fila nr. 18 - 20 de la dosarul de fond), potrivit căruia apelanta "" O, în calitate de locatar, a obținut închirierea și folosința mașinilor și utilajelor pentru producție textilă, identificate conform anexei 1 (fila nr. 21 de la dosarul de fond) urmând a respecta destinația, aceea de producție textilă.
S-a stabilit prin acest contract la capitolul VI: Obligațiile Proprietarului, art. 8 alin. 2 că:la finele contractului locatorul se obligă să vândă chiriașului, respectiv apelantei, bunurile ce formează obiectul contractului, prețul vânzării reprezentându-l sumele achitate cu titlu de chirie pe parcursul celor 2 ani de derulare a prezentului contract. În acest sens părțile vor încheia la finele contractului de închiriere un contract de vânzare cumpărare, având ca obiect utilajele închiriate prin contractul de închiriere precitat.
Totodată la capitolul VII: Obligațiile Chiriașului, art. 9 lit. f, s-a stabilit în sarcina acestuia, respectiv a pârâtei - apelante, că la expirarea duratei contractului să cumpere bunurile ce formează obiectul prezentului contract, prețul vânzării reprezentându-l sumele achitate cu titlu de chirie pe parcursul celor doi ani de derulare a prezentului contract, iar la finele contractului de închiriere părțile vor încheia un contract de vânzare cumpărare a utilajelor cuprinse în contractul de închiriere.
Pe de altă parte, la același articol la lit. g s-a prevăzut că în caz de nerespectare a vreuneia din clauzele contractuale se obligă să restituie imediat bunurile ce formează obiectul închirierii, fără intervenția instanței de judecată și fără trecerea vreunui termen, în caz contrar locatorul va putea prin orice mijloace să intre în posesia utilajelor închiriate, fără ca locatarul să poată reclama nici o pretenție de la locator în acest sens.
În fața primei instanțe apelanta a recunoscut, prin interogatoriul luat (fila nr. 15 - 16 din dosarul de fond), că a primit utilajele și că se mai află în posesia unora dintre ele, însă o parte au fost cumpărate în baza contractului de închiriere menționat.
În mod corect a reținut instanța de fond cu considerente la art. 8 din capitolul VI al contractului că transferul dreptului de proprietate nu a operat, iar clauza inserată la acest articol ar putea fi apreciată ca având natura juridică a unui antecontract de vânzare cumpărare, însă încheierea contractului în sine de vânzare cumpărare a fost condiționată de derularea contractului de închiriere în bune condiții pe toată durata sa de doi ani, convenită de părți, ceea ce nu s-a întâmplat.
Instanța de fond, totodată a reținut, că însăși apelanta-pârâtă a recunoscut că derularea contractului nu a avut loc conform înțelegerii din contractul de închiriere încheiat, astfel că la data de 3 mai 2007 (fila nr. 7 din dosarul de fond al Judecătoriei Oradea, anterior declinării competenței la Tribunalul Bihor) a încunoștințat intimata reclamantă că a pregătit utilajele în vederea ridicării lor de către proprietar, "Salir "
Cu toate că prin adresa menționată a încunoștințat intimata-reclamantă că în caz de neridicare a utilajelor urmează să se adreseze instanței pentru producerea de daune, deoarece pentru spațiul ocupat de acestea achită chirie, în prezenta cauză nu a fost formulată o acțiune reconvențională în acest sens.
În privința motivului de apel inserat în sensul că scopul încheierii contractului de închiriere a utilajelor a fost acela de a efectua producție textilă în baza comenzilor primite de la reclamanta -intimată C SRL, nefiind inserată în contractul în discuție, ori dovedită cu acte încheiate între părți, nu poate fi luat în discuție.
În privința celuilalt motiv invocat, privind daunele cominatorii acordate, instanța de apel apreciază că au fost corect acordate. Daunele cominatorii sunt sume de bani pe care debitorul unei obligații de a face sau de a nu face este obligat, prin hotărâre judecătorească, să le plătească creditorului pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea în natură a obligației sale, în speță restituirea utilajelor proprietatea reclamantei intimate.
Daunele cominatorii constituie un mijloc juridic de constrângere a debitorului obligației (apelanta pârâtă, în speță) de a-și executa în natură obligația, iar nu un mijloc de despăgubire a creditorului (intimata reclamantă). Acordarea lor nu este condiționată de existența vreunui prejudiciu, iar încasarea lor de către creditor nu este decât provizorie, deoarece, pentru a nu se realiza o îmbogățire fără justă cauză, creditorul va trebui să restituie debitorului sumele încasate cu acest titlu.
Pentru aceste considerente, instanța de apel reține că motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică astfel că aceasta urmează a fi menținută în totalitate, iar apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Intimata reclamantă "Salir " O nu a cerut plata cheltuielilor de judecată din apel, în baza art. 274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă - SRL cu sediul în B- județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în O- județul împotriva sentinței 318/COM din 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
decizie /05.02.2009
Judecător fond
4 ex./05.02.2009
Emis/exp. 2 comunicări:
apelanta pârâtă - SRL cu sediul în B- județul B intimata reclamantă - SRL cu sediul în O- județulAstăzi, ___02.2009
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Blaga Gabriela
