Acțiune posesorie. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.104/COM.
Ședința publică din 08 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă - SC SRL - cu sediul în B, str. -. -, nr.11, jud.B, împotriva sentinței civile nr.512/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante - SC SRL - cu sediul în T,-,.2,.C,.3, jud. T și SC SRL - cu sediul în T,-, -.A,.37, jud. T, având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata reclamantă SC SRL, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.108/08.10.2009 depusă la dosar și pentru intimata reclamantă SC SRL consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.FN/2009 depusă la dosar, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este motivat și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 30 lei conform chitanței seria - nr.-/03.07.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,65 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea acordă cuvântul părților prezente asupra excepției necompetenței materiale a primei instanțe.
Intimata reclamantă SC SRL prin apărătorul său, învederează că cele trei societăți implicate în litigiu sunt comercianți iar competența aparținea Tribunalului Tulcea, sens în care pune concluzii de respingere a excepției.
Intimata reclamantă SC SRL, prin reprezentantul său convențional apreciază că, competent să soluționeze litigiul este Tribunalul Tulcea - secția comercială.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a primei instanțe.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
- prin administratorul său a chemat în judecată la data de 03.10.2006 pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată s-i respecta pașnica folosință a terenului în suprafață de 4188 mp. Situat în T,-, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că deține un imobil compus din clădire și teren în suprafață de 4188 mp. Situat în T,-, în cotă indiviză de conform contractului de vânzare - cumpărare nr.2020/23.12.2002, dreptul său de proprietate fiind intabulat conform încheierii nr.59/08.01.2003 a Biroului de Carte Funciară
Vecinătatea sa cu societatea pârâtă nu se făcea cu gard sau alte semne vizibile, iar în anul 2006 aceasta a început lucrări de amenajare la un corp de clădire și a intrat nejustificat pe terenul său, efectuând lucrări, depozitând deșeuri, pe teren astfel că i-a încălcat dreptul de proprietate, pătrunzând în interiorul terenului său cu 5 metri de la limita vecinătății.
În drept acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 674 Cod civil.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat a se stabili linia de hotar dintre cele două proprietăți, întemeiată pe dispozițiile art. 584 Cod civil.
La termenul din 08.01.2007 din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tulcea.
Prin sentința civilă nr. 103/15.01.2007 a Judecătoriei Tulceas -a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune posesorie formulată de reclamanta - prin administratorul său în contradictoriu cu
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că litigiul dedus judecății este între două societăți comerciale și vizează un teren ce face parte din fondul de comerț al acestora, având așadar natură comercială.
De asemenea, obiectul cauzei - obligarea la respectarea posesiei asupra imobilului - nu are caracter evaluabil în bani, căci în mod indubitabil o acțiunea privind obligarea unei părți la respectarea unui drept are esențialmente caracter nepatrimonial.
Prin urmare s-a reținut că acțiunea supusă judecății este de natură comercială și are caracter nepatrimonial, judecata acestuia fiind, în aplicarea art.2 pct.1 lit. "a" Cod procedură civilă de competența tribunalului.
Astfel investită instanța Tribunalul Tulcea prin sentința civilă nr.512/26.03.2009 a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 5, 6, 7 conform planului de situație anexă la raportul de expertiză, a obligat pârâta - reclamantă să lase reclamantei pârâte pașnica folosință a suprafețelor 234,37 mp. (cuprinsă între punctele 7, 6, 5, B, C ) și 276,95 mp. (cuprinsă între punctele C, B, E, 8 - conform aceleași expertize) și a obligat pârâta reclamantă să desființeze construcția cu destinația de centrală termică ce ocupă o suprafață de 14,478 mp. Aflată pe suprafața identificată prin punctele 7, 6, 5, B, C (conform aceleași expertize) edificată pe terenul reclamantei pârâte, compensând cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța reținut în esență că, în cauză situația de fapt probată de reclamanta pârâtă și conform căreia construcția cu destinația centrală termică a fost edificată abuziv pe terenul său de pârâta reclamantă, în referire și la actele de proprietate ale părților, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 584 cod civil și 492 alin.2 și 1 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta reclamantă
În motivarea apelului prin primul motiv de apel se arată că în mod greșit Tribunalul Tulceaa judecat cauza, deoarece litigiul nu este de natură comercială, judecata nepurtând asupra unor fapte de comerț, ci asupra unor drepturi de natură civilă, pentru care se aplică dispozițiile procedurale care reglementează competența materială de drept comun.
Astfel, în speță litigiul are ca obiect acțiunea posesorie în cererea principală și acțiunea în grănițuire în cererea reconvențională, obiectul cererilor neizvorând obligații comerciale, litigiul fiind de natură civilă, competența de soluționare aparținând deci judecătoriei.
În același sens este și împrejurarea conform căreia, potrivit susținerilor reclamantei, ar fi edificat o construcție pe terenul proprietatea reclamantei, și în raport și de prevederile art. 3 și 4 Cod comercial, nu se poate aprecia că deși părțile sunt comercianți, fapta este o faptă de comerț.
Prin al doilea motiv de apel se solicită completarea probatoriului cu o nouă expertiză topografică, cea deja întocmită fiind elaborată de o persoană fără calitate de expert topograf, aducându-se critici și pe fondul acesteia.
Prin al treilea motiv de apel solicită a se constata natura juridică a acțiunii reclamantului ca fiind o acțiune în revendicare și urmare a admiterii apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii posesorii și admiterea cererii reconvenționale, cu considerații în acest sens.
Motivul de apel exprimat prin prima critică adusă hotărârii apelate este întemeiat.
În cauză, având în vedere obiectul acțiunii (atât cea principală cât și reconvențională) - competența - aptitudinea instanței de a soluționa litigiul cu care a fost investită aparține instanței de drept civil și nu instanței comerciale, natura juridică a cauzelor fiind civilă și nu comercială.
Aceasta, deoarece în considerarea art. 3 și 4 Cod comercial rezultă că obiectul cererilor supuse judecății este unul civil și nu comercial, acțiunea posesorie în complângere și grănițuirea fiind în referire la suprafețele de teren despre care nu s-a făcut dovada că fac parte din fondul de comerț al societăților comerciale, părți în proces.
Potrivit art. 1 Cod procedură civilă "Judecătoriile judecă:
1.în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altei instanțe"; iar art. 297 (2) Cod procedură civilă, prevede că:"Dacă instanța s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente"
Cum competența materială este de ordine publică, potrivit art. 159 Cod procedură civilă și pentru considerentele sus expuse, având în vedere că greșit prima instanță a reținut că litigiul are natură comercială, instanța de apel va face aplicarea art. 297 (2) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă - SC SRL - cu sediul în B, str. -. -, nr.11, jud.B, împotriva sentinței civile nr.512/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante - SC SRL - cu sediul în T,-,.2,.C,.3, jud. T și SC SRL - cu sediul în T,-, -.A,.37, jud.
Anulează hotărârea și trimite cauza Judecătoriei Tulcea spre competentă soluționare.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./02.11.2009
Dact.gref.
4ex/02.11.2009.
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore
