Acțiune posesorie. Decizia 1565/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.5179,-
DECIZIA NR.1565
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtulORAȘUL NEHOIU- PRIN PRIMAR,cu sediul în Nehoiu,--4, județul B șiCOM SRL,cu sediul în Nehoiu, str.1 - 2.. 2.D,. 2, județul B, împotriva sentinței nr.918 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta"CFR" SA, cu sediul în G,-, județul G și pârâtul,domiciliat în Nehoiu, str.1 - 2.. 2.D,. 2, județul
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea asupra cauzei de față la data de 9 noiembrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Tribunalul Buzăua fost investit cu acțiunea reclamantei Compania Națională de Ferate CFR SA G, promovată în contradictoriu cu Orașul Nehoiu prin primar, SC R & R Com SRL Nehoiu și, înregistrată sub nr-, având ca obiect acțiune posesorie, respectiv obligarea pârâților să respecte pașnica folosință a reclamantei asupra terenului în suprafață de aproximativ 750 mp situat în Stația CF, județul
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 24.11.2008, SC R & R Com SRL Nehoiu i-a cerut avizul necesar pentru construirea unei hale de testări tehnice în localitatea Nehoiu, sat, zona, iar la deplasarea în teren, a constatat că suprafața de circa 750 mp din stația CFR a fost îngrădită în mod nelegal de societate, terenul se află în limitele zonei cadastrale ale căii ferate, în proprietatea statului român, în parte, și, în parte, proprietatea sa privată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Orașul Nehoiu s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în anul 2002, printr-o hotărâre a Consiliul Local, s-a dispus concesionarea unei suprafețe de teren, aflată în domeniul privat al orașului, încheindu-se contract de concesiune cu SC R & R Com SRL, de la momentul adoptării hotărârii de consiliu au trecut aproape 5 ani, astfel că acțiunea posesorie este prescrisă, orașul Nehoiu este proprietarul terenului în litigiu, are drept de dispoziție asupra acestuia, iar posesia aparține concesionarului, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ teritoriale și a pârâtului, care este administratorul firmei concesionare.
Pârâta SC R & R Com SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât în anul 2002 Consiliul Local Nehoiu, prin hotărâre, a dispus concesionarea unei suprafețe de teren, aflat în domeniul privat al localității, s-a încheiat contractul de concesiune în baza căruia a dobândit posesia și folosința terenului în mod legal, a împrejmuit locul cu intenția de construi o clădire pentru desfășurarea unei activități economice, a obținut toate autorizațiile și avizele, însă s-a lovit de opoziția reclamantei, arătându-se, de asemenea, că dreptul la acțiune privind posesia terenului este prescris, întrucât au trecut mai mult de 5 ani de la momentul adoptării hotărârii de consiliu, posesia terenului o are concesionarul, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Nehoiu și a pârâtului.
Tribunalul Buzău, examinând cu prioritate excepțiile invocate de părți, prin încheierea din 13.12.2007 a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei procesuale pasive a Orașului Nehoiu, reținându-se că de la data la care reclamanta a luat cunoștință de tulburarea posesiei și până la introducerea acțiunii nu a trecut mai mult de un an, iar pârâtele nu au făcut dovada concretă a faptului că SC CFR SA G avea cunoștință de mai multă vreme de acest lucru, iar Orașul Nehoiu are calitate procesuală pasivă, întrucât terenul se află pe teritoriul administrativ al său, iar hotărârea trebuie să-i fie opozabilă, în condițiile în care unitatea administrativ teritorială a emis acte ca un adevărat proprietar.
După administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză tehnică, întocmită de expert, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 918 din 25.09.2008, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții să respecte pașnica folosință a CFR SA G asupra terenului în suprafață de 742 mp, situat în Stația CFR, orașul Nehoiu, județul B, identificată conform schiței anexe la raportul de expertiză.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de instanța de fond că terenul în litigiu reprezintă domeniu public al statului, dat în concesiune societății reclamante prin contractul de concesiune 224 din 24.02.2002, regimul juridic al terenului este guvernat de prevederile art. 29 pct.2 din OUG 12/1998, art. 3 alin.2 din HG 581/1998 și anexa 15 la contractul de concesiune, imobilul face parte din zona cadastrală a căii ferate și a fost posedat de societatea reclamantă în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, în mod public și sub nume de proprietar încă din 1942, când linia de circulație feroviară a fost dată în folosință, neavând nicio relevanță faptul că nu este înscris în cartea funciară, întrucât obligația înscrierii în cartea funciară este necesară pentru a exercita dreptul de dispoziție asupra imobilului, însă, în cauza de față, nu reclamanta a dispus de terenul în litigiu, ci orașul Nehoiu prin primar, care l-a concesionat pârâtei SC R & R Com SRL Nehoiu în mod nelegal, hotărârea consiliului local prin care s-a atestat apartenența la domeniul privat a unor imobile terenuri și construcții, inclusiv terenul în litigiu, fiind nelegală.
Tribunalul Buzăua constatat că atestarea apartenenței la domeniul privat al orașului Nehoiu a terenului în litigiu este nelegală, întrucât imobilul este cuprins în zona cadastrală CFR, face parte din domeniul public al statului, iar, potrivit art. 9 din Legea 213/1998, trecerea unui bun din domeniul public al statului în cel al unei unități administrativ teritoriale se face la cererea consiliului local, prin hotărâre de guvern, iar trecerea din domeniul public în domeniul privat al unității administrativ teritoriale se face prin hotărâre a consiliului local.
De asemenea, s-a mai reținut de instanța de fond că pârâtul orașul Nehoiu avea cunoștință încă din 1998, când s-a întocmit planul de urbanism general, că terenul în litigiu aparține statului român, documentația cu limita zonei cadastrale a căii ferate i-a fost comunicată prin adresa nr.-, astfel că se impune ca pârâții să respecte pașnica folosință a reclamantei asupra terenului situat în Stația CFR.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs Orașul Nehoiu prin primar și SC R & R Com SRL Nehoiu, criticând sentința nr.918 din 25.09.2008 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea sentinței recurate, respingerea acțiunii ca efect al admiterii excepției de tardivitate, iar în subsidiar, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se identifica în mod corect suprafața deținută de reclamantă în baza contractului de concesiune și în ce măsură se suprapune peste suprafața de care a dispus Consiliul Local Nehoiu.
În motivarea recursului, s-a arătat că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris, în mod greșit fiind respinsă excepția de instanța de fond, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că CFR SA Gaa vut cunoștință de hotărârea privind concesionarea suprafeței de teren de către firma adjudecatară a licitației și că intimata a luat cunoștință de acest lucru la 15.10.2006, în condițiile în care hotărârea unui consiliu local este opozabilă terților odată cu adoptarea ei și postarea pe mijlocele de comunicare în masă, hotărârea respectivă a primit avizul de legalitate al instituției prefectului, neputându-se spune că a fost emisă în mod nelegal.
S-a mai susținut că este greșită reținerea instanței privind nelegalitatea hotărârii Consiliului Local Nehoiu de atestare a apartenenței terenului în litigiu la domeniul privat al orașului, considerându-se că atestarea s-a făcut în mod greșit, Consiliul Local nu era parte în proces pentru a se emite considerații cu privire la un act administrativ emis de această instituție, în situația în care existau suspiciuni cu privire la legalitatea hotărârii, se impunea suspendarea judecății cauzei, în conformitate cu Legea nr. 554/2004 și înaintarea cauzei la instanța de contencios administrativ, pentru a se pronunța asupra legalității sau nelegalității HCL, însă acest lucru nu s-a cerut și nici nu s-a făcut în baza rolului activ al instanței.
Recurenții au mai arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Nehoiu și a Primăriei Nehoiu a fost respinsă în mod greșit, deoarece, în cauză, calitate procesuală ar fi avut concedentul și concesionarul, părți în raportul juridic creat în speță de Consiliul Local, emitent al hotărârilor în discuție, persoană juridică cu atribute clare de dispoziție, în ceea ce privește domeniul public sau privat al unei unități administrativ teritoriale, Orașul Nehoiu este proprietarul terenului, are drept de dispoziție asupra acestuia, posesia terenului a fost exercitată de autoritate, și nu de reclamantă, reiterându-se excepția lipsei calității procesuale pasive, atât timp cât posesia terenului o are concesionarul.
S-a mai susținut de recurenți că, în mod greșit, Tribunalul a admis acțiunea potrivit raportului de expertiză, ce reliefează faptul că 189 mp se află în zona de siguranță a căii ferate, iar 533 mp, în zona de protecție a căii ferate, teren ce s-ar suprapune peste cel din contractul de concesiune al reclamantei, însă nu s-a demonstrat că acest teren face parte în întregul său din contractul de concesiune încheiat cu statul român, motivarea instanței că s-ar afla în zona cadastrală nefiind de natură să demonstreze că terenul nu ar fi putut fi concesionat, cel puțin în parte, de Consiliul local, admiterea în totalitate a acțiunii este nelegală, în condițiile în care numai 189 mp sunt situați în zona de siguranță a căii ferate.
Prin decizia nr. 1540 din 16.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploieștia fost anulat, pentru netimbrare, recursul declarat de Orașul Nehoiu și SC R & R Com SRL, iar, urmare promovării contestației în anulare de către cei doi recurenți, prin decizia nr.261 din 16.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost respinsă excepția nulității contestației în anulare, pentru nemotivare, invocată de intimata CNCFR SA G, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorii Orașul Nehoiu, prin primar și SC R & R Com SRL Nehoiu, anulată decizia nr. 1540 din 16.12.2008, pronunțată de aceeași instanță, stabilindu-se termen pentru rejudecarea recursului.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că, recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Terenul în suprafață de 742 mp, identificat pe schița de plan de expert, perimetrul 106,104, 210, 205,204,208,111,107,106, este situat în stația CFR, orașul Nehoiu, județul B, respectiv în zona de siguranță și în zona de protecție a căii ferate, așa cum sunt definite de OG 12/1998, este proprietatea statului român, făcând parte din domeniul public al acestuia, dat în concesiune societății reclamante, conform contractului de concesiune nr. 224 din 24.01.2002, în baza căruia CFR SA G exercită posesia asupra imobilului, potrivit domeniului său de activitate.
Acest teren a făcut și obiectul contractului de concesiune, încheiat între Orașul Nehoiu și SC R & R Com SRL, nr. 262 din 14.01.2003, potrivit căruia Primăria orașului Nehoiu a concesionat acestei societăți un teren în suprafață de 700 mp, destinat construirii unei stații de distribuție carburanți, lubrefianți și prestări servicii, la baza încheierii acestei convenții fiind HCL nr.69/2002, terenul ce se află în concesiunea SC R & R Com SRL și cel ce se află în concesiunea societății reclamante suprapunându-se, cum a concluzionat expertul topograf.
Întrucât, prin adresa nr.29 din 15.10.2006, pârâta SC R & R Com SRL a solicitat reclamantei avizul necesar pentru construirea unei hale de testări tehnice în localitatea Nehoiu, reprezentanții CFR SA G s-au deplasat în teren, constatând că terenul în litigiu a fost îngrădit de către societatea pârâtă.
Potrivit art. 674 pr.civilă, cererile privitoare la posesiune sunt admisibile dacă sunt îndeplinite condițiile enumerate de acest text de lege, respectiv nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare, înainte de această dată reclamantul a posedat cel puțin un an, iar posesiunea lui întrunește condițiile prev. de art. 1846 și 1847 Cod civil, astfel că, în mod corect, Tribunalul Buzăua concluzionat că aceste condiții sunt îndeplinite, reclamanta este posesorul de drept și de fapt al terenului în suprafață de 742 mp, situat în Stația CFR, conform contractului de concesiune nr. 224 din 24.01.2002, respectivul imobil reprezintă zona de siguranță a căii ferate și zona de protecție a acesteia, sunt necesare CFR G pentru realizarea obiectului său de activitate, reclamanta a posedat acest imobil în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, în mod public și sub nume de proprietar încă din 1942, când linia de circulație feroviară a fost dată în folosință, până la 15.10.2006, când a luat cunoștință de faptul că posesia sa este tulburată.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia dreptul la acțiune al reclamantei este prescris, acțiunea fiind promovată tardiv, soluționarea acestei excepții fiind greșită, Curtea constată că nu este fondat, întrucât această excepție a fost invocată de către recurenții-pârâți, iar în aceste condiții le incumba proba conform art. 1169 Cod civil, respectiv aceea de a face dovada momentului la care societatea reclamantă a luat cunoștință de tulburare sau de deposedare, ori, în cauza de față, nu s-a făcut dovada că CFR Gaa vut cunoștință că terenul în suprafață de 742 mp este posedat și îngrădit de SC R & R Com SRL, înainte de 15.10.2006, de la această dată curge termenul de un an, prevăzut de art. 674 alin.1 pct.1 Cod pr. civilă, instanța a fost investită la data de 5.09.2007, cu respectarea termenului de prescripție.
Împrejurarea că hotărârea Consiliului Local prin care terenul în discuție a fost concesionat către SC R & R Com SRL este opozabilă tuturor, de la momentul postării ei pe mijloacele de comunicare în masă curge termenul de sesizare a instanței, în conformitate cu art. 674 pr.civilă, urmează a fi înlăturată, întrucât termenul de un an, prevăzut de acest text de lege, curge de la momentul obiectiv la care posesorul de drept a luat cunoștință de tulburare sau de deposedare, ce sunt aspecte de fapt, prin emiterea hotărârii Consiliului Local ce cuprinde aspecte de drept nefiind tulburată posesia imobilului, aceasta fiind generată de îngrădirea terenului de către SC R & R Com SRL, constatată ca atare de reclamantă prin deplasare în teren, urmare adresei din 15.10.2006.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia instanța de fond a considerat în mod greșit că hotărârea Consiliului Local Nehoiu de atestare a apartenenței acestui teren la domeniul privat al orașului este nelegală, în condițiile în care Consiliul Local nu era parte în proces pentru a emite considerații cu privire la acest act normativ, nu este fondat, întrucât aprecierile tribunalului cu privire la respectiva hotărâre de guvern reprezintă motivele pentru care a înlăturat apărările celor două recurente-pârâte și a concluzionat că legitimitatea posesiei terenului în suprafață de 742 mp aparține intimatei-reclamante, hotărârea recurată necuprinzând dispoziții cu privire la această hotărâre de consiliu local.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs, potrivit căruia problema nelegalității unui astfel de act se verifică de către instanța de contencios administrativ, în conformitate cu Legea nr. 554/2004, astfel că se impunea suspendarea judecății cauzei și investirea instanței competente, întrucât, în conformitate cu art. 4 din Legea contenciosului administrativ, într-o cauză aflată pe rolul unei instanțe se poate invoca excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual sau normativ de către părți sau de instanță din oficiu, ori, în prezentul dosar, niciuna dintre părți nu a invocat excepția de nelegalitate a HCL 16 din 24.03.2003, iar instanța nu a apreciat ca oportună invocarea unei atare excepții.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Nehoiu și Primăriei Nehoiu a fost în mod greșit respinsă, întrucât, într-o atare acțiune, această calitate o are concedentul și concesionarul, Curtea reține că nu este fondat, întrucât terenul în litigiu se află în raza teritorială a unității administrativ-teritoriale - Orașul Nehoiu, iar acesta, prin HCL nr.16/2008, a aprobat inventarul orașului privind domeniul public al acestuia, între care se regăsește și imobilul în litigiu, efectuând acte de dispoziție cu privire la posesia terenului, prin încheierea contractului de concesiune cu SC R & R Com SRL creând premisele tulburării în fapt a posesiei intimatei-reclamante asupra imobilului.
Motivul de recurs, potrivit căruia numai suprafața de 189 mp se află în zona de siguranță a căii ferate, impunându-se admiterea acțiunii numai pentru aceasta, nu este întemeiat, întrucât terenul în litigiu, identificat pe schița de plan de expertul, reprezintă zona de siguranță a căii ferate, respectiv 189 mp, și zona de protecție a căii ferate, respectiv 553 mp, regimul juridic al acestor terenuri este guvernat de art. 29 pct.2 din OUG 12/1998, art. 3 alin.2 din HG 581/1998 și contractul de concesiune nr. 224/2002, terenul fiind necesar pentru desfășurarea în bune condiții a circulației feroviare și a prevenirii evenimentelor de cale ferată, prin lege fiind instituită atât zona de siguranță, cât și zona de protecție a infrastructurii feroviare.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs, potrivit căruia terenurile concesionate către reclamantă și cel concesionat către SC R & R Com SRL nu se suprapun, fiind necesară reidentificarea celor două imobile, nu este fondat, întrucât expertul a concluzionat, în urma măsurătorilor în teren și studierii contractelor de concesiune, că limitele terenului ce face obiectul acțiunii sunt aceleași cu cele ale terenului concesionat de Primăria Orașului Nehoiu către societatea recurentă, aceleași concluzii fiind reiterate și prin răspunsul la obiecțiuni, depus la 7.05.2008.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Buzăua constatat că acțiunea posesorie a fost promovată de către reclamanta CFR SA G, cu respectarea termenului de un an, prevăzut de art. 674 alin.1 pct.1 pr.civilă, că recurenta-pârâtă Orașul Nehoiu are calitate procesuală pasivă, respingând cele două excepții invocate de pârâți, că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 674 pr.civilă, reclamanta posedând terenul în litigiu încă din 1942 în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, în mod public și sub nume de proprietar, astfel că a obligat pârâții să respecte pașnica folosință asupra terenului în suprafață de 742 mp, identificat pe schița de plan de expert, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtulORAȘUL NEHOIU- PRIN PRIMAR,cu sediul în Nehoiu,--4, județul B șiCOM SRL,cu sediul în Nehoiu, str.1 - 2.. 2.D,. 2, județul B, împotriva sentinței nr.918 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta"CFR" SA, cu sediul în G,-, județul G și pârâtul,domiciliat în Nehoiu, str.1 - 2.. 2.D,. 2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. SM
Tehnored.MA
6 ex./26.11.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
