Acțiune posesorie. Decizia 625/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 625/2008

Ședința publică din 10 martie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -

JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan

GREFIER: - -

S-au luat în examinarea recursurile declarate de - SRL și - C SA, împotriva sentinței comerciale nr. 5573 din 05.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - SRL, - SRL, având ca obiect acțiune posesorie.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurenta - SRL, avocat și pentru intimata - SRL, avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 04.03.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei - SRL, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentei - SRL.

În data de 06.03.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscrisa din partea recurentei - C SA, la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 20 -21).

Reprezentanta recurentei - SRL a depus la dosarul cauzei dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză de către partea pe care o reprezintă ( 22) și a învederat instanței că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării, a lecturat-o înainte de începerea dezbaterilor și a declarat că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Reprezentantul intimatei - SRL a solicitat acordarea cuvântului pe fond, întrucât - SA a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nicăieri în Codul d e procedură nu se prevede obligativitatea comunicării întâmpinării.

Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților prezente asupra recursurilor promovate în cauză.

Reprezentanta recurentei - SRL a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, pentru completarea probațiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii formulate de către societatea pe care o reprezintă, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar, pentru motivele expuse pe larg prin meoriul de recurs și susținute oral pe fond.

Reprezentantul intimatei - SRL a solicitat respingerea ambelor recursuri, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosar, conform motivelor din întâmpinare susținute oral pe fond.

CURTEA:

Asupra prezentelor recursuri, constată:

Prin sentința comercială nr. 5.573 din 05.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele și C, împotriva pârâtelor B și C-N, reclamantele fiind obligate, în solidar, la plata în favoarea pârâtei a sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului următoarele:

Reclamantele și au sesizat instanța cu o acțiune posesorie împotriva pârâtelor B și C-N invocând o tulburare de posesie produsă prin violență în data de 10.07.2007, pretinzând că cele două pârâte au ocupat de apă, fondul piscicol și instalațiile hidrotehnice de pe Iazul piscicol.

Fiind vorba despre o acțiune posesorie specială, instanța a verificat, pe de o parte, calitatea de posesor a reclamantelor asupra imobilului, iar pe de altă parte, violențele invocate a fi fost săvârșite în data de 10.07.2007.

Întregul material probator administrat a condus la formarea convingerii că pârâtele nu au ocupat luciul de apă aflat în administrarea reclamantelor, ci au folosit doar suprafața de 120.700 mp. cu privire la care are un drept de proprietate întabulat în

Martorii propuși de reclamantă nu au participat la evenimentele pretinse a se fi desfășurat în 10.07.2007, pe când martorii propuși de pârâte au relatat că paza suprafeței din luciul de apă deținută în coproprietate de către pârâta s-a făcut de către pârâta C-N, neexistând nici un act de violență cu prilejul preluării obiectivului de către această firmă de pază.

Din răspunsul la interogatoriu al pârâtei C-N, tribunalul a reținut că prima zi de pază efectuată în baza contractului de prestări servicii încheiat cu a fost în 10.07.2007, acționându-se numai după verificarea proprietății și posesiei solicitantului.

Astfel, proprietatea a fost dovedită cu extrasul nr. 829 al localității, iar posesia a fost dovedită prin procesul-verbal de predare silită a posesiei încheiat de executoriul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 106/2007, în răspunsul la întrebarea a 3-a arătându-se că nici o persoană nu a fost agresată și nici un om nu a fost scos cu forța de pe lac și, de altfel, în nici una din zilele în care s-a asigurat paza lacului nu s-au înregistrat acte de violență în legătură cu obiectivul păzit.

A conchis prima instanță că nu sunt îndeplinite cerințele art. 674 alin. 2.pr.civ. în sensul că reclamantele nu au reușit să probeze, pe de o parte, posesia lor asupra porțiunii de lac în litigiu, iar pe de altă poarte, pretinsele acte de violență săvârșite de către pârâte.

Mai mult,pârâta este coproprietara unei porțiuni din lac în suprafață de 120.700 mp. dreptul său fiind dobândit prin cumpărare de la numitul, în favoarea căruia a fost eliberat un titlu de proprietate a cărui valabilitate a fost consacrată prin hotărâri judecătorești irevocabile, acest drept fiind înscris, în prezent, în nr. 829, nr. top. 988/2, 998/2 și 1000/2.

În acest sens, sentința civilă nr. 1.587/2001 a Judecătoriei Gherla, irevocabilă, statuează asupra proprietății imobilului cu ramură de folosință lac, situat în perimetrul satului V, înscris în titlul de proprietate nr- în favoarea lui. De asemenea, procesul-verbal de executare silită întocmit în dosarul execuțional nr. 107/2002 dovedește faptul că aceeași persoană a fost pusă în posesie cu suprafața de lac în baza sentinței mai sus menționate.

Rezultă astfel, în mod neechivoc, faptul că porțiunea din lac în suprafață de 120.700 mp. a devenit proprietatea numitului încă din anul 2000, dată de la care dreptul de folosință al, a încetat să-și mai producă efectele.

Este real că tulburarea în posesie poate fi săvârșită și de către proprietar, în condițiile art. 676.pr.civ. dar numai în condițiile în care există un temei contractul, respectiv un raport juridic între posesor și detentor, dar în speță o astfel de împrejurare nu a fost invocată și nici nu a rezultat în urma probelor administrate.

Nu se poate invoca de către reclamante în prezenta cauză, faptul că dețin licențe de exploatare sau că în evidențele acestora, suprafața de lac în litigiu apare ca aparținând fondului lor de comerț, deoarece este vorba despre acte inopozabile față de terți și, implicit, față de persoanele care dețin porțiunea de lac în baza unui titlu valabil.

Față de aceste considerente, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor, iar potrivit art. 274.pr.civ. le-a obligat și la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, reclamantele și solicitând admiterea acestora, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii lor posesorii, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Dezvoltându-și motivele de recurs, prima recurentă, prevalându-se de disp. art. 299 și urm. art. 312 alin. 3.pr.civ. a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece în cauză fiind vorba de o acțiune posesorie, condițiile de admisibilitate ale acesteia erau îndeplinite, având în vedere că reclamantele aveau posesia legală asupra imobilului în litigiu și, de asemenea, și cea de-a doua condiție, respectiv de deposedare prin violență a fost realizată.

Pe baza unui material probatoriu trunchiat, inclusiv declarații de martorii, s-a stabilit o situație de fapt, astfel încât aceasta urmează a fi înlăturată, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, deoarece doar în aceste condiții se pot respecta prev. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că orice persoană are dreptul la o judecată echitabilă.

Pe de altă parte, chiar materialul probator atestă că nu a pierdut posesia asupra acestei amenajări piscicole pe care a transmis-o ei, pe baza contractului de închiriere, însă la data de 10.07.2007, reprezentanții pârâtelor au pătruns prin violență în incinta piscicol, reprezentantul firmei fiind bruscat, astfel că a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, acțiunea posesorie devenind astfel admisibilă.

Cealaltă recurentă, a susținut, în esență, aceeași argumentație, insistând pe faptul că Amenajarea, este o amenajare piscicolă artificială care a aparținut fostei Întreprinderi de Stat C, ce a trecut în baza art. 20 din Legea nr. 15/1990 în proprietatea sa, luciul de apă rămânând în domeniul public, că deține toate autorizațiile și licențele pentru a desfășura activitatea de acvacultură, că a încheiat cu cealaltă reclamantă contractul de închiriere nr. 439/22.05.2007, pentru activități de piscicultură, că acțiunea lor nu vizează suprafețele de teren în suprafață de 12,07 ha. aflate în perimetrul sartului V, înscrise în titlul de proprietate nr- cu ramură de folosință lac, unde pârâta este proprietară, ci digurile, amenajările de protecție și instalațiile hidrotehnice ale, luciul de apă și existent în iaz.

S-a mai susținut că prima instanță face astfel confuzii cu privire la imobilele în litigiu, că pentru lămurirea sa era necesară și o cercetare la fața locului, declarațiile martorilor nefiind suficiente, așa încât s-ar impune ca hotărârea să fie casată, iar cauza trimisă spre rejudecare invocând art. 305 pct. 7 și 9.pr.civ.

La rândul său, intimata Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor declarate în cauză, și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată ceastă fază procesuală.

Apărările au vizat, în principal, calitatea de proprietar a intimatei alături de alte persoane asupra porțiunii de lac pentru care deține titlul de proprietate, hotărârile judecătorești ce confirmă această situație, procesul-verbal de punere în posesia a fostului proprietar, iar în al doilea rând, pe neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii posesorii și, mai mult, acțiunea reclamantelor este o modalitate de exercitare abuzivă a drepturilor procedurale.

Recursurile declarate în cauză nu sunt întemeiate.

Astfel, examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs, a disp. art. 304 pct. 7, 9 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente cauzei, în privința acțiunilor posesorii, Curtea reține următoarele.

În primul rând, motivele invocate de recurente și care ar conduce la modificarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe nu pot fi primite, atâta timp cât prima instanță a administrat toate probele necesare pentru stabilirea unei corecte stări de fapt, soluționând fondul cauzei, nemaiimpunându-se administrarea de probe noi pentru lămurirea ei.

Apoi, nu se pot lua în considerare criticile referitoare la motivele cuprinse la pct. 7 și 9 ale art. 304.pr.civ. anume că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, ar fi lipsită de temei legal sau dată cu aplicarea greșită a legii.

Dimpotrivă, prima instanță a reținut corect neîndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru a putea fi admisă acțiunea reclamantelor.

Astfel, potrivit disp. art. 674.pr.civ. "cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă:

1. nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare;

2. reclamantul dovedește că înainte de această dată el a posedat cel puțin un an;

3. posesiunea lui întrunește condițiile prev. de art. 1.846 și 1.847 Cod civil.

(2) În cazul când deposedarea sau tulburarea s-a făcut prin violență, reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 și 3 din acest articol".

Rezultă fără dubiu că posibilitatea utilizării acțiunii posesorii este legală de îndeplinirea cumulativă a 3 condiții și anume: să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, reclamantul să facă dovada că înainte de data tulburării sau a deposedării a posedat bunul cel puțin un an, iar posesiunea să întrunească cerințele cerute de lege pentru a fi caracterizată ca posesie utilă.

Nici condițiile pentru admiterea acțiunii posesorii speciale nu erau îndeplinite așa după cum a reținut și prima instanță, deoarece posibilitatea exercitării acesteia este condiționată de împrejurarea de a nu fi trecut mai mult de 6 luni de la deposedare sau tulburare, putând fi exercitată chiar și de către detentorul precar, dar numai atunci când tulburarea sau deposedarea s-a produs prin violență.

În cazul de față, așa după cum a constatat prima instanță, din declarațiile martorilor nu s-a putu reține o astfel de deposedare prin violență, respectiv fără o justificare în drept a reclamantelor de către pârâte, situație în care, de asemenea, acțiunea acestora nu a putut fi primită.

Critica referitoare la probatoriul ce ar fi trebuit completat cu o cercetare la fața locului, nu este întemeiată, prin acest mijloc de probă neputându-se demonstra o eventuală utilizare a violenței la data de 10.07.2007.

Neîntemeiată este și critica potrivit căreia prima instanță nu ar fi respectat prev. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta timp cât imparțialitatea acesteia nu poate fi pusă la îndoială, în egală măsură fiind administrate toate probele solicitate pentru a fi demonstrate încălcările drepturilor civile ale reclamantelor, dar și apărările pârâtelor.

Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică în totalitate, față de disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. prezentele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate, cu consecința menținerii sentinței atacate.

Totodată, față de cererea intimatei, de disp. art. 274.pr.civ. precum și de dovezile de la fila 23 din dosar, Curtea urmează să le oblige pe recurente să plătească suma de 3.000 lei, în solidar, cheltuieli de judecată în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de reclamantele., cu sediul în comuna, sat V, nr. 7. jud. C, înregistrată la. sub nr. J- și C. cu sediul în C-N, Cl., nr. 81 - 83, jud. C, înregistrată la. sub nr. J-, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței civile nr. 5.573 din 05 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2.843/1.285/200/ al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.

Obligă recurentele, în solidar, la plată în favoarea intimatei, cu sediul în B, str. -, nr. 59, jud. B-N, înregistrată la. sub nr. J- a sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - G - - - - -

Red.Gh.

Dact./2 ex./03.04.2008.

Jud.fond:.

Președinte:Mihaela Sărăcuț
Judecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Acțiune posesorie. Decizia 625/2008. Curtea de Apel Cluj