Alte cereri. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4/MF
Ședința publică din 13 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului maritim și fluvial declarat de recurenta-reclamantăSC SA- cu sediul în C, port, 15, Clădire,.3, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - - cu sediul în Croația, loc.-, prin mandatar SC SRL - cu sediul în C, Port, Clădire Bursa Nouă,.2. 2. 2..1, jud.C, împotriva sentinței civile nr.16/MF/5.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă av., pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; totodată, mai învederează că recursul este motivat, timbrat.
După reluarea cauzei, se prezintă av.I, pentru recurenta-reclamantă și av., pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Avocat I, pentru recurenta-reclamantă, depune, în copie, încheierea nr.1/MF/22.01.2009, prin care Tribunalul Constanțaa dispus instituirea sechestrului asigurator asupra navei "", sub pavilion Croația, proprietatea intimatei-pârâte.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, arată că are cunoștință de această hotărâre.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Avocat I, pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de declinare a Tribunalului Constanța și trimiterea cauzei acestei instanțe pentru continuarea judecății. Consideră sentința atacată ca fiind nelegală, întrucât nu s-a ținut seama de prioritatea principiului specializării față de criteriul valoric. Competența care primează este cea dată de principiul specializării. Acțiunea principală a fost introdusă la Secția maritimă și fluvială a Tribunalului Constanța care trebuia, implicit, să judece și cererea privind plata unor sume de bani accesorii. Creanța este de natură maritimă. Prin lege s-au creat secții specializate în raport de natura și numărul cauzelor, dar nu și de valoare. Norma specială este derogatorie și dă în competență secției maritime și fluviale a tribunalului. Instanța rămâne investită și competentă să judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ce privește cuantumul valorii. Criteriul valoric nu se poate aplica prin coroborare cu principiul specializării. Chiar dacă s-ar admite că a fost înregistrată greșit, valoarea prețului nu depășea plafonul de 1 miliard de lei și trebuia pusă în discuție competența. S-a pus în discuție competența după ridicarea sechestrului. De vreme ce a judecat cererea de instituire a măsurii sechestrului, precum și cererea de ridicare a acestuia, instanța s-a considerat competentă să judece și fondul. Ce valoarea mai are scrisoarea de garanție notată în registrul de valori a tribunalului? Urmare declinării, aceasta și-ar pierde valabilitatea. Principiul specializării este prioritar, creanța fiind maritimă.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției tribunalului ca temeinică și legală.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Creditoarea a formulat, în contradictoriu cu debitoarea -, o cerere privind obligarea debitoarei la plata creanței totale de 33.657,6 USD, compusă din următoarele sume:
1. 6.201,6 USD (echivalentul a 18.480,76 lei la data introducerii acțiunii) conform facturii nr. -/19.05.2008, achitată parțial, fără plata TVA;
2. 11.856 USD (echivalentul a 35.341,55 lei la data introducerii acțiunii), conform facturii nr. -/19.05.2008, achitată parțial, fără plata TVA;
3. 8.800 USD (echivalentul a 26.224 lei la data introducerii acțiunii), reprezentând dobânda legală datorată de debitoare până la data introducerii acțiunii, dar și în continuare, în temeiul art. 3 din OUG 119/2007;
4. 6.800 USD (echivalentul a 20.264 lei) reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea arată că debitoarea datorează TVA-ul aferent combustibilului furnizat navelor și, astfel cum rezultă din rapoartele de aprovizionare nr. /12.03.2008 și, respectiv, nr. /13.03.2008.
Ca urmare a celor două aprovizionări, creditoarea a emis factura nr. -/19.05.2008 (pentru cantitatea de 34.000 kg motorină) și factura nr. -/19.05.2008 (pentru cantitatea de 65.000 kg motorină), care au fost achitate parțial, fără TVA-ul aferent livrării.
Creditoarea menționează că a plătit în avans TVA-ul și nu a mai putut fi recuperat de la cumpărătoarea motorinei.
Totodată, învederează că are o creanță maritimă, astfel cum este definită de art. 1 pct. 1 lit. k din Legea nr. 91/1995, caracter al creanței care, alăturat valorii cererii (peste un miliard de lei), determină competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța - Secția maritimă și fluvială, iar competența teritorială aparține aceleiași instanțe în raport de art. 10 pct 4 Cod procedură civilă.
Având în vedere prevederile art. 148 și art. 149 pct. 4 din Legea nr. 105/1992, creditoarea apreciază că legea aplicabilă este cea română întrucât aprovizionarea cu motorină a navelor debitoarei a fost făcută pe teritoriul României, în localitatea Cernavodă iar plata prețului urma a fi făcută în contul creditoarei deschis la Bank, Agenția Port C.
De asemenea, creditoarea arată că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultând dintr-un contract de furnizare de marfă încheiat între comercianți, calitate care determină aplicarea prevederilor art. 43.com în materie de dobândă. Potrivit acestei prevederi legale, dobânda curge de drept de la data primirii facturilor de către debitoare, dovada primirii facturilor fiind făcută prin ștampila aplicată de debitoare pe una dintre cele două facturi, odată cu restituirea acestora către creditoare, în același plic.
Dobânda a fost calculată în sumă forfetară pe perioada de până la data introducerii acțiunii, dar o solicită și în continuare, în lumina dispozițiilor art. 3 din nr.OUG 119/2007.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 969 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art. 5 alin 1 din OUG 119/2007, art. 2 alin. 1 pct. lit. a Cod procedură civilă, art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă, art. 36 alin 3 din Legea 304/2004 coroborat cu art. 1 pct. 1 lit. k din Legea 91/1995, art. 148 și art. 149 pct. 4 din Legea 105/1992, Legea 189/2003, Ordinul MJ nr. 2888/2003.
În dovedirea cererii, s-au depus copiile următoarelor înscrisuri: factura fiscală nr. -/2008 și nr. -/2008, raport de aprovizionare navă nr. T- și nr. T-, nr. 198/2008 și jurnal pentru vânzări pe perioada 01.05.2008-31.05.2008.
Debitoarea - a formulat, la data de 10.01.2009, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, pentru următoarele motive:
1. Facturile întocmite de creditoare nu i-au fost comunicate și nu au fost acceptate la plată, iar între părți nu au existat raporturi contractuale. Singura legătură cu creditoarea o constituie faptul că aceasta a fost în cursul lunii martie 2008 agentul societății UK Co, care a furnizat debitoarei carburant, în baza cererii transmise prin fax la data de 26.02.2008. În urma confirmărilor de bunkerare din 27.02 și 10.03.2008, UK Co a emis facturile nr. 4924/14.03.2008 și 4922/13.03.2008 care au fost achitate așa cum rezultă din swift-ul bancar anexat.
2. Creanța creditoarei nu este certă, întrucât nu rezultă dintr-un contract comercial definit de art. 2 alin 1 din OUG 119/2007 și nici dintr-un alt înscris, conform art. 1 alin 1 din OG 5/2001 și nu este nici lichidă în sensul prevăzut de art. 379 Cod procedură civilă.
3. Din înscrisurile depuse de creditoare nu rezultă modalitate în care debitoarea a achitat cuantumul creanței, respectiv prețul carburantului (fără TVA) și acest lucru se datorează faptului că debitoarea a achitat contravaloarea combustibilului direct furnizorului desemnat ( UK CO). Acest lucru este evident și ca urmare a intervalului mare de timp care a intervenit din momentul furnizării combustibilului și până la momentul emiterii facturilor de către creditoare. Mai mult, din notele explicative care însoțesc fiecare factură, rezultă, cu surprindere, că beneficiarul combustibilului este UK și nu debitoarea, TVA-ul fiind evidențiat în mod separat și în sarcina societății UK CO.
Prin urmare, debitoarea apreciază că ne aflăm în prezența unei singure prestații, față de care s-au emis câte două rânduri de facturi fiscale, de către două entități separate.
4. Dacă creditoarea ar fi furnizat combustibil navelor aparținând debitoarei, această operațiune ar fi fost scutită de TVA, astfel cum rezultă din art. 143 alin. 1 lit. h pct. 2 din Legea 571/2003.
Totodată, debitoarea a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de împrejurarea că facturile emise de creditoare vizează aceleași cantități de combustibil și aceleași prețuri facturate de furnizorul UK Co, singura diferență constând în TVA care nu a fost solicitat de furnizorul agreat. Prezenta acțiune vizează tocmai TVA-ul aferent facturilor emise de creditoare, facturi care nu au fost asumate de către debitoare.
De asemenea, debitoarea invocă și excepția necompetenței materiale a tribunalului, având în vedere că fără valoarea cheltuielilor de judecată nu este atins pragul impus de art. 2 alin.1 lit. a Cod procedură civilă care ar atrage competența materială a Tribunalului.
La termenul de judecată din data de 22.01.2009, creditoarea și-a modificat cererea doar în ceea ce privește al treilea capăt de cerere privind dobânda, în sensul că solicită dobânda în temeiul art. 3 din OUG 119/2007 coroborat cu art. 43 Cod comercial, renunțând la suma forfetară pretinsă inițial, urmând ca executorul judecătoresc, la punerea în executare a titlului executoriu, să dispună calculul dobânzii pe temeiul art. 3712alin. 2 Cod procedură civilă.
În ședința de judecată de la termenul din 05.02.2008, creditoarea a depus concluzii scrise prin care a răspuns excepțiilor și apărărilor formulate de debitoare pe calea întâmpinării solicitând respingerea lor.
În aceeași ședință, creditoarea, în numele și pentru UK Co, a depus cerere de intervenție în interes alăturat creditoarei prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, admiterea acțiunii creditoarei astfel cum a fost formulată, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumelor pretinse prin acțiune în dolari SUA, cu obligarea la plata dobânzii legale ce curge de la data scadenței până la data efectuării plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de intervenție se arată că între reclamantă și intervenientă a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de buncăr naval (motorină) nr. 06/06.06.2007 în baza căruia creditoarea cumpăra de la UK CO motorina pe care apoi o revindea pe teritoriul României potențialilor cumpărători. Întrucât pe piața internațională a buncărului, intervenienta era cea recunoscută ca vânzător de asemenea marfă, s-a convenit ca aceasta să se legitimeze în continuare ca vânzător al mărfii. În vreme ce creditoarea urma să întocmească pentru cumpărători "bunker report", intervenienta urma să încheie cu aceștia "credit application" și "bunker confirmation", emițând apoi factura pentru prețul nud al mărfii și cheltuieli de barging (factură ce nu includea alte costuri de vânzare, care se facturau separat de ) Nu se poate invoca de către debitoare faptul că ar fi trebuit să știe că are de plătit TVA, de vreme ce i se aducea acest lucru la cunoștință de către UK CO care emitea "bunker confirmation" prin care se atrăgea atenția cumpărătorului asupra faptului că devenea obligat să plătească orice costuri suplimentare legate de vânzarea mărfii.
În drept, invocă dispozițiile art. 49-56 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 19.02.2009, creditoarea a precizat că suma de 6.800 USD, în echivalent în lei, reprezintă contravaloarea cheltuielilor de judecată aferente cererii dedusă judecății, cheltuieli care în prezent sunt în cuantum de 25986 lei. În raport de aceste precizări, instanța a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, pe care, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă raportate la art. 158 Cod procedură civilă, o va soluționa cu prioritate.
Prin sentința civilă nr.16/MF/5.03.2009, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, față de valoarea obiectului cererii (80.046,31 lei) și în considerarea normei legale citate coroborată cu dispozițiilor art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, competența de soluționare aparține Judecătoriei Constanța.
Faptul că în cadrul Judecătoriei Constanța nu este înființată o secție maritimă și fluvială distinctă nu însemnă că este înlăturată competența în primă instanță a acesteia pentru cauze al căror obiect este sub o anumită valoare atâta timp cât art. 39 din Legea nr. 304/2004 prevede că se înființează secții specializate "în raport cu natura și numărul cauzelor" astfel încât înființarea acestora nu este legată de competența de soluționare a cauzelor de natură maritimă ce vor putea fi soluționate, în lipsa unei secții separate, de secția civilă în temeiul art. 1 pct.1 Cod procedură civilă.
Chiar dacă Secția Maritimă a Tribunalului Constanțaa soluționat cererea de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra navei conform art. 592 alin 1 Cod procedură civilă, nici această situație nu este de natură a atrage competența tribunalului pentru soluționarea pe fond a cererii reclamantei.
Impotriva acestei soluții, a declarat recurs reclamanta, susținând că excepția necompetenței materiale a fost soluționată greșit.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Prin cererea adresată instanței la 2.11.2008, reclamanta a precizat cuantumul pretențiilor, respectiv 80.046,31 lei. Capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20.264 lei este un capăt de cerere accesoriu, întrucât rezolvarea lui depinde de soluționarea cererii principale, fiind incidente disp.art.17 Cod procedură civilă.
In atare condiții, competența de soluționare a acestui capăt de cerere aparține instanței competente să judece cererea principală, neoperând cumularea valorică pentru a atrage altă competență în funcție de această situație.
Conform art.5 al.1 din OUG119/2007, "cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".
Potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială a căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei.
In speță, întrucât valoarea pretențiilor este sub limita prevăzută de textul legal mai sus-menționat, tribunalul nu este competent să soluționeze cererea, fiind incidente disp.art.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Faptul că, în cauză, este vorba de o creanță maritimă nu atrage competența tribunalului numai pentru că la nivelul acestei instanțe este organizată secție specializată.
Conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, nu se poate institui o competență specială în funcție de natura creanței (maritimă), ci în funcție de limita valorică, cum corect a reținut și instanța de fond.
In atare condiții, competența de soluționare a cererii a fost stabilită corect, astfel că, în raport cu art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul maritim și fluvial declarat de recurenta-reclamantăSC SA- cu sediul în C, port, 15, Clădire,.3, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - - cu sediul în Croația, loc.-, prin mandatar SC SRL - cu sediul în C, Port, Clădire Bursa Nouă,.2. 2. 2..1, jud.C, împotriva sentinței civile nr.16/MF/5.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.dec.-jud.
Tehnored.-gref.
2ex./4.05.209
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
