Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA COMERCIAL operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVIL Nr. 10
Ședința public din 15 ianuarie 2008
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECTOR: - - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 2361 din 16 octombrie 2007 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr- (nr. în format vechi 3660/2007) în contradictoriu cu debitoarea Societatea Agricol, reprezentant prin lichidator judiciar ACTIV GRUP
La apelul nominal nu se prezint prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de grefierul de ședinț, dup care instanța, vzând c s-a solicitat judecarea cauzei în lips potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedur civil, rmâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința comercial nr. 2361 din 16 octombrie 2007 pronunțat în dosarul nr- (nr. în format vechi 3660/2007) Tribunalul Arada dispus închiderea procedurii de insolvenț deschis faț de debitoarea Societatea Agricol, radierea acesteia din registrul societților agricole și plata sumei de 2.000 lei reprezentând remunerație, precum și a sumei de 51 lei cheltuieli materiale din fondul de lichidare ctre lichidatorul judiciar ACTIV GRUP A, descrcându-l, totodat, pe practician de orice îndatorii și responsabilitți. De asemenea, judectoru-sindic a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, administratorului special, Direcției teritoriale a finanțelor publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lâng Tribunalul Arad, Registrului societților agricole de la Judec toria Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvenț.
Pentru a hotrî astfel instanța de fond a reținut c la data de 18 septembrie 2007 lichidatorul judiciar ACTIV GRUP A, desemnat s administreze procedura insolvenței debitoarei Societatea Agricol, a solicitat închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei și neavansrii de ctre creditorii a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare. Judectorul-sindic, vzând c în cauz au fost întocmite și comunicate notificrile cerute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, c practicianul a întocmit tabelul definitiv de creanțe, c primria în raza creia debitoarea și-a avut sediul a comunicat instanței c aceast persoan juridic nu figureaz cu bunuri în rolul financiar al localitții și, nu în ultimul rând, c creditorii nu au avansat sume de bani și nici nu au propus msuri concrete menite s întregeasc averea falitei, a considerat c solicitrile practicianului sunt întemeiate.
În ceea ce privește obiecțiile creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B referitoare la închiderea procedurii tribunalul a artat c acestea nu pot fi primite atâta timp cât respectivul creditor nu a avansat sumele de bani necesare pentru continuarea administrrii procedurii, inclusiv prin activitți de natur a prezenta un raport mai amnunțit privind cauzele și împrejurrile ce au determinat apariția strii de insolvenț.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, au declarat recurs creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cererile lor fiind înregistrate la Curtea de APEL TIMI ȘOARA sub dosar nr-.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice A, considerând c hotrârea tribunalului este nelegal și netemeinic, a solicitat casarea acesteia și continuarea procedurilor în conformitate cu Legea nr. 85/2006, pentru urmtoarele motive:
Prin încheierea nr. 1554/29.05.2007 ACTIV GRUP a fost numit lichidator judiciar al Societții Agricol. Scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenț, situație care impune practicianului un ansamblu de msuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dac în pofida tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmribile care s acopere pasivul debitoarei, dac din evidențele contabile rezult c nu au rmas bunuri în inventar, dac se constat cu certitudine c nu sunt persoane crora le poate fi imputat vina de a fi provocat starea de insolvenț, abia atunci se poate propune închiderea procedurii.
Potrivit legii, judectorul-sindic va putea da o sentinț de închiderea a procedurii dac se constat c nu exist bunuri, or, în cazul de faț, creditoarea consider c nu s-au depus toate diligențele de ctre lichidatorul judiciar în vederea identificrii bunurilor debitoarei, fiind greu de crezut c o societate agricol nu a avut bunuri mobile și imobile întrucât obiectul su de activitate presupunea o mulțime de unelte și utilaje agricole pentru munca, precum și depozite pentru recoltele culese și nevândute sau care urmau a fi distribuite membrilor asociației, precum și utilaje de transport.
Recurenta arat c din raportul lichidatorului din 18 octombrie 2007 rezultat lipsa documentelor și a altor acte, motiv ce ar trebuit s-l determine pe acesta s sesizeze judectorul-sindic în vederea promovrii unei acțiuni penale în temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006. Dac la data declanșrii insolvenței nu mai existau acele bunuri mobile și imobile se poate presupune c acestea au fost înstrinate, situație care impunea anularea respectivelor transferuri patrimoniale. Toate societțile agricole constituite dup 1989 au preluat fostele sedii, grajduri, utilaje ale - urilor din localitțile respective și pe care le-au inclus în patrimoniul lor la constituire.
Pe de alt parte, lichidatorul judiciar, în baza atribuțiilor legale, avea obligația s fac demersurile necesare pentru identificarea și a altor bunuri, în acest sens impunându-se verificri la Registrul de carte funciar de pe lâng judectorie, la Arhiva electronic de gajuri mobiliare, la societțile bancare de pe raza municipiului A, precum și a bunurilor persoanelor rspunztoare de starea firmei.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea 85/2006, republicat, organele care aplic procedura instituit de lege sunt judectorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, aceștia trebuind s asigure realizarea drepturilor participanților la procedur, sens în care se impunea atragerea rspunderii fostului administrator pentru acoperirea unei prți din pasiv.
Recurenta a mai arat c în cauz nu a fost întocmit inventarul, așa cum prevd dispozițiile art. 113 din Legea nr. 85/2006, nu a fost ales de ctre adunarea general a acționarilor un administrator special care s fie notificat la închiderea procedurii și care s semneze inventarul, cum pretind dispozițiile art. 18 pct. f) și g) din același act normativ. De asemenea, la art. 25 se arat c una dintre principalele atribuții ale lichidatorului este întocmirea unui raport amnunțit asupra cauzelor și împrejurrilor care au dus la stare de insolvenț, or, raportul prezentat de practician în ședința din 16 octombrie 2007 nu îndeplinește cerințele legale în ceea ce privește conținutul și motivrile.
Faț de cele artate, recurenta consider c în speț nu sunt incidente prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, având în vedere c nu s-au depus toate diligențele de ctre lichidatorul ACTIV GRUP A în vederea identificrii tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei și nici nu s-a atras rspunderea persoanelor care au provocat starea de insolvenț, conform art. 138 din lege, sens în care se impune casarea sentinței atacate.
În drept a invocat dispozițiile art. 3 pct. 26, art. 5, art. 18 lit. f), art. 25 lit. a), art. 131, art. 138 din Legea nr. 85/2006 și art. 3041Cod procedur civil.
Și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, a solicitat casarea sentinței atacate și, implicit, continuarea procedurii deschise împotriva falitei Societatea Agricol motivat de faptul c în cauz se impunea atragerea rspunderii fostului administrator în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 (art. 137 alin. 1 lit. c în veche reglementare).
În aceste sens, recurenta a artat c potrivit teoriei și practicii judiciare în dreptul civil și în cel comercial opereaz dou reguli principale, și anume: c rspunderea delictual opereaz pentru cea mai ușoar culp și c indiferent de gravitatea vinovției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integral, în sensul c cuantumul despgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu gravitatea vinovției.
Instituția recurent susține c a suferit un prejudiciu a crui existenț cert se stabilește prin constatarea de ctre judectorul-sindic nu numai a faptului c societatea debitoare a ajuns în încetare de plți, ci și a împrejurrii c obligațiile faț de creditori nu pot fi pltite integral din averea debitorului. Mai mult decât atât, având în vedere faptul c potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicat, obligațiile și rspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța trebuia s aib în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil, în conformitate cu care mandatarul este rspunztor nu numai pentru dol, dar și de culpa comis în executarea mandatului. De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, rspunderea mandatarului (administratorului) se apreciaz cu mai mult rigurozitate. Nu în ultimul rând, Codul comercial la art. 374, statueaz c mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în cauz administratorul nefcând dovada contrarie.
Rspunderea membrilor organelor de conducere ale societților ajunse în încetare de plți, așa cum este reglementat de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicat, este o rspundere special, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperiri pasivului debitoarei falite. În speț, fiind vorba de o rspundere contractual, culpa administratorului este prezumat, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicat. Rspunderea trebuie apreciat in abstracto, cu mai mult rigurozitate, având în vedere c administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial. În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborat cu art. 1600 din același cod, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activitții mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordoneaz msurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire social.
Recurenta susține c prejudiciul produs exist, constând din însși creanța sa, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperat. Or, art. 138 stabilește c prin svârșirea de ctre administrator a uneia dintre faptele prevzute la acest articol se va angaja rspunderea civil a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptele și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Pe de alt parte, se arat de ctre recurent, raportul final nu i s-a comunicat și în acest fel nu a fost în msur s formuleze un punct de vedere referitor la închiderea procedurii sau la modul în care a fost întocmit acest raport.
În ceea ce privește respingerea de ctre judectorul-sindic a obiecțiilor sale recurenta a învederat c din aceasta rezult tocmai netemeinicia și nelegalitatea hotrârii primei instanțe. Practic, ceea ce în mod greșit a statuat instanța de fond în sentința atacat este culpa instituției de a nu fi avansat sume pentru continuarea procedurii și pentru activitți de natur a prezenta un raport mai amnunțit privind cauzele și împrejurrile ce au determinat apariția strii de insolvenț, punct de vedere cu care recurenta nu este de acord, creditorii neputând fi obligați a finanța activitatea unui lichidator cruia instanța de fond îi stabilește onorariu.
În drept a invocat dispozițiile art. 3041Cod procedur civil și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursurile declarate, în baza art. 304, art. 3041și art. 312 Cod procedur civil, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine public, Curtea constat c acestea nu sunt fondate, hotrârea judectorului-sindic fiind temeinic și legal, în conformitate cu prevederile incidente în cauz.
Astfel, faț de cele artate de lichidatorul judiciar desemnat în cauz prin rapoartele de activitate depuse la dosar (filele 61, 65 și 70 dosar de fond), în special în cel de la termenul de judecat din 16 octombrie 2007 prin care acesta a propus închiderea procedurii de insolvenț declanșat în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 pe seama debitoarei Societatea Agricol întrucât societatea falit nu mai desfșoar nici o activitate, nu dispune de lichiditți pentru îndestularea creditorului și c în averea sa nu exist nici un bun care s poat fi valorificat, în mod corect judectorul-sindic a fcut aplicarea prevederilor art. 131 din legea menționat, dispunând închiderea procedurii.
Acest text de lege statueaz fr echivoc c în orice stadiu al procedurii prevzute de Legea insolvenței, judectorul-sindic va putea da o sentinț de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dac se constat c nu exist bunuri în averea debitorului ori c acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se ofer s avanseze sumele corespunztoare.
Având în vedere faptul c creditorii înscriși la masa credal nu s-au oferit s avanseze sumele corespunztoare pentru continuarea administrrii procedurii de insolvenț faț de societatea debitoare, aspect ce rezult fr putinț de tgad atât din cuprinsul raportului lichidatorului din 18 septembrie 2007 potrivit cruia nici un creditor nu s-a prezentat la adunarea creditorilor din data de 24 august 2007 (fila 61 dosar de fond), cât și din împrejurarea c la termenele de judecat din 18 septembrie și 16 octombrie 2007 reprezentanții creditorilor, deși prezenți, nu au artat c ar da curs solicitrilor practicianului, în mod legal prima instanț a fcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Criticile recurentei Administrația Finanțelor Publice A privitoare la greșita aplicare a articolului menționat nu sunt întemeiate în condițiile în care creditorii nu s-au oferit s avanseze sumele corespunztoare pentru continuarea administrrii procedurii de insolvenț, judectorul-sindic în mod corect fcând aplicarea textului art. 131, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu exist bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrrii procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se ofer s avanseze sumele corespunztoare.
Cu toate c recurenta a artat c lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate msurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificrii bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, Curtea apreciaz c nici aceast critic nu poate fi primit.
La solicitarea tribunalului, prin adresa nr. 2096/18.06.2007 Primria a comunicat faptul c Societatea Agricol nu figureaz în evidențele acestei instituții cu nici un fel de bunuri mobile sau imobile (filele 42 și 59 dosar de fond). De asemenea, în urma investigațiilor efectuate lichidatorul judiciar nu a identificat bunuri sau alte valori în averea debitoarei (fila 61 dosar de fond), astfel c nu i se poate imputa acestuia c nu a depus diligențele necesare în vederea identificrii bunurilor societții falite. Mai mult decât atât, creditoarea recurent nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta c debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu, mulțumindu-se s fac doar o simpl afirmație în acest sens, care îns nu poate fi luat în considerare raportat la prevederile art. 1169 Cod civil, potrivit crora cel ce face o propunere înaintea judecții trebuie s o dovedeasc. Mai mult, referirile creditoarei la presupusele bunuri necesare desfșurrii obiectului de activitate al debitoarei sau la eventualele sedii, grajduri sau utilaje ale fostelor -uri ce ar fi fost preluate de societțile agricole constituite dup anul 1989 reprezint simple speculații, nesusținute de nici o prob în ceea ce o privește pe debitoarea falit.
O eventual verificare la Registrul de carte funciar, deși nu rezult din dosar c ar fi fost fcut, era inutil și imposibil de realizat în considerarea faptului c potrivit art. 17 și urmtoarele din Legea nr. 7/1996, republicat, crțile funciare constituie un sistem de publicitate real având la baz identitatea topografic a imobilelor, toate înscrierile fcându-se pe imobile și nicidecum pe proprietari. Doar sistemul registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni constituie un sistem personal de publicitate a drepturilor reale imobiliare, aceste registre fiind ținute pe numele proprietarilor. Îns, cum în județul A se aplic sistemul crților funciare critica recurentei nu este întemeiat. De asemenea, nu se impuneau verificri la Arhiva electronic de gajuri mobiliare sau operații de identificare a bunurilor persoanelor care au administrat societatea în condițiile în care în cauz nu s-a pus problema incidenței dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Nici celelalte critici ale recurentei nu pot fi primite.
Astfel, este adevrat c în cauz nu a fost întocmit un inventar al bunurilor falitei, așa cum pretind dispozițiile art. 113 din Legea nr. 85/2006, îns aceast msur este una premergtoare lichidrii, operațiune neurmat în ceea ce o privește pe debitoarea Societatea Agricol tocmai datorit lipsei bunurilor din averea sa. De asemenea, nedesemnarea administratorului special, în conformitate cu prevederile art. 18 și urmtoarele din lege, nu îi poate fi imputat judectorului-sindic, ci asociaților debitoarei, sancțiunea nealegerii unui astfel de participant la procedur fiind aceea c interesele societții și ale asociaților acesteia nu mai sunt reprezentate în cadrul procedurii insolvenței, ceea ce nu poate duce la casarea hotrârii primei instanțe, cum în mod neîntemeiat a solicitat instituția recurent. Nu în ultimul rând, în cauz nu se poate vorbi de neprezentarea de ctre lichidator a unui raport amnunțit asupra cauzelor și împrejurrilor care au dus la insolvenț în condițiile în care, pe baza puținelor informații de care practicianul a beneficiat, acesta a întocmit un astfel de raport, el fiind depus la dosarul de fond (fila 65), în lipsa actelor și a documentelor contabile ale debitoarei întocmirea unui raport mai detaliat fiind obiectiv imposibil. Pe de alt parte, chiar dac prin art. 147 din Legea nr. 85/2006 a fost incriminat efuzul debitorului persoan fizic sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoan juridic, de a pune la dispoziție judectorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prevzute la art. 35, documentele și informațiile prevzute la art. 28 alin. 1 lit. a) - f) ori împiedicarea acestora, cu rea-credinț, de a întocmi documentația respectiv, aceasta nu înseamn c numai practicianul avea obligația de a sesiza organele penale în legtur cu nepredarea documentelor debitoarei, o astfel de prerogativ având-o și judectorul de insolvenț (potrivit art. 11 alin. 1 lit. g), precum și orice alt participant la procedur și care justific un interes legitim și serios sub acest aspect (cum este cazul creditorilor îndreptțiți s participe la procedura insolvenței, adic acei creditori care au formulat și le-a fost admis, total sau parțial, o cerere de înregistrare a creanței pe tabelul definitiv al creanțelor contra debitorului și care au dreptul de a participa și de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciar admis de judectorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuțiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciar a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfșurarea procedurii și de a participa la orice alt procedur reglementat de aceast lege).
Este adevrat c în conformitate cu art. 5 din același act normativ, organele care aplic procedura sunt instanțele judectorești, judectorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, aceste organe trebuind s asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni. Îns, aceasta nu înseamn c în mod automat practicianul trebuie s solicite atragerea rspunderii patrimoniale a fotului administrator social, interpretarea dat textului legal de ctre recurent fiind una eronat, legiuitorul, prin art. 138 statuând cu claritate în ce condiții se poate dispune o asemenea msur. Or, în cauz, chiar dac nu a fost cerut de ctre lichidator aplicarea acestei norme, și comitetul creditorilor avea posibilitatea, în condițiile reglementate de alin. 3 al textului menționat, s solicite judectorului-sindic s fie autorizat s introduc acțiunea de atragere a rspunderii prevzut la alin. 1, respectiv dac practicianul a omis s indice, în raportul su asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvenț a patrimoniului debitorului persoan juridic ori dac acesta a omis s formuleze acțiunea și rspunderea persoanelor la care se refer alin. 1 ameninț s se prescrie, lucru care nu s-a întâmplat.
Nici recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B nu este fondat, în speț neexistând motive care s conduc la casarea sentinței primei instanțe, cum fr temei a solicitat aceast recurent.
Astfel, în ceea ce privește respingerea obiecțiilor creditoarei recurente la propunerea formulat de lichidator pentru închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea insolvenței motivat de faptul c practicianul ar fi trebuit s detalieze raportul întocmit în temeiul art. 59 din Legea insolvenței, în mod corect judectorul-sindic a constatat c aceste obiecțiuni sunt neîntemeiate în condițiile în care, pe de o parte, instituția creditoare nu a înțeles s avanseze sumele necesare pentru continuarea administrrii procedurii, în averea falitei nefiind identificat nici un element de activ, iar, pe de alt parte, practicianul a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurrilor care au dus la apariție strii de insolvenț a debitoarei pe baza informațiilor și a documentelor pe care le-a avut la dispoziție.
Mai mult decât atât, este de reținut faptul c la adunarea general a creditorilor convocat pentru data de 24 august 2007 nu s-a prezentat nici un creditor, astfel c nu s-au putut dezbate punctele de pe ordinea de zi, inclusiv cel referitor la prezentarea situației debitorului și desemnarea comitetului creditorilor, pe parcursul procedurii lichidatorul judiciar aducând la cunoștința creditorilor necesitatea avansrii sumelor de bani în vederea continurii administrrii dosarului de insolvenț faț de societatea agricol debitoare. Nu i se poate imputa practicianului pasivitate în formularea unei acțiuni de atragere a rspunderii patrimoniale a administratorului social în condițiile în care creditorii nu au fost de acord cu avansarea sumelor necesare, iar comitetul creditorilor nu a solicitat judectorului-sindic autorizare în acest sens.
În ceea ce privește angajarea rspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, aceasta se poate face, ca regul, numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, și numai ca excepție în condițiile alin. 3 al acestui articol (conform cruia comitetul creditorilor poate cere judectorului-sindic s fie autorizat s introduc acțiunea prevzut la alin. 1, dac administratorul judiciar sau lichidatorul a omis s indice, în raportul su asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvenț a patrimoniului debitorului persoan juridic ori dac acesta a omis s formuleze acțiunea prevzut la alin. 1 și rspunderea persoanelor la care se refer alin. 1 ameninț s se prescrie). Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judectorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoan juridic, ajuns în stare de insolvenț, s fie suportat de membrii organelor de supraveghere din cadrul societții sau de conducere, precum și de orice alt persoan care a cauzat starea de insolvenț a debitorului, iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementri calitatea procesual activ de a solicita aplicarea acestor dispoziții faț de membrii organelor de conducere ai debitoarei, susținerile legate de problema aplicrii art. 138 din lege sunt nefondate.
Criticile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva propunerii lichidatorului judiciar al falitei nu sunt întemeiate în condițiile în care, în conformitate cu textul menționat, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judectorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoan juridic, ajuns în stare de insolvenț, s fie suportat de membrii organelor de supraveghere din cadrul societții sau de conducere, precum și de orice alt persoan care a cauzat starea de insolvenț a debitorului, prin una dintre urmtoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au fcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitți care ducea, în mod vdit, persoana juridic la încetarea de plți; d) au ținut o contabilitate fictiv, au fcut s dispar unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mrit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruintoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetrii de plți; g) în luna precedent încetrii plților, au pltit sau au dispus s se plteasc cu preferinț unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Potrivit alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judectorului-sindic s fie autorizat s introduc acțiunea prevzut la alin. 1, dac administratorul judiciar sau lichidatorul a omis s indice, în raportul su asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvenț a patrimoniului debitorului persoan juridic ori dac acesta a omis s formuleze acțiunea în rspundere împotriva persoanelor la care se refer alin. 1 și aceasta ameninț s se prescrie.
Cu alte cuvinte, acțiunea în rspundere civil delictual fundamentat pe acest text de lege are un dublu temei de fapt: starea de insolvenț a societții comerciale, asociat cu svârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de legiuitor. Rspunderea civil întemeiat pe art. 138, fiind o rspundere civil delictual special (atipic) trebuie s fie îndeplinite condițiile generale ale rspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevzute de aceast norm s rspund cu averea persoan pentru datoriile societții pe care au condus-o, și anume: fapta respectiv s fi condus la ajungerea societții în stare de încetare de plți, prin aceast fapt s se fi produs un anumit prejudiciu creditorilor, între fapta comis și prejudiciu s existe o legtur cauzal, un raport de cauzalitate, în sensul c acea fapt a provocat acel prejudiciu și, nu în ultimul rând, vinovția autorului. În prezenta cauz recurenta, deși a invocat incidența prevederilor art. 138 lit. c), nu a indicat în mod concret prin care fapte svârșite de ctre fostul administrator, anterior deschiderii procedurii insolvenței, s-ar fi cauzat starea de încetare a plților de ctre debitoare, simplele afirmații, nesusținute de probe pertinente și concludente, în sensul c fosta conducere a societții ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activitți care ducea în mod vdit persoana juridic la încetarea de plți neputând conduce în mod automat la aplicarea acestei norme, iar susținerile recurentei în sensul c legtura cauzal ar fi prezumat nu pot fi avute în vedere de ctre instanț, ele neavând nici o baz legal. Este adevrat c Legea nr. 31/1990, republicat, cu modificrile ulterioare, Codul comercial și Codul civil statueaz c mandatarul este rspunztor nu numai pentru dol, ci și de culp comis în executarea însrcinrii, în cazul unui contract de mandat cu titlu oneros rspunderea mandatarului este apreciat cu mai mult rigurozitate, mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros și c obligațiile și rspunderea administratorilor unei societți comerciale sunt reglementate și de dispozițiile referitoare la mandat, îns în speț nu se pune problema rspunderii fostului administrator social faț de societatea falit pentru a fi incidente aceste prevederi legale, reproduse și de instituția creditoare prin cererea de recurs, ci de posibilitatea atragerii rspunderii patrimoniale personale a acestuia în condițiile speciale ale art. 138 din Legea privind procedura insolvenței.
Pe de alt parte, cum s-a artat mai sus, acțiunea în rspundere reglementat de acest din urm act normativ poate fi promovat numai de administratorul judiciar sau lichidatorul numit în cauz sau, în cazurile prevzute de alin. 3, de comitetul creditorilor și nu de ctre oricare dintre creditorii care au înscris o creanț la masa credal. Or, în speț, comitetul creditorilor nu a solicitat judectorului-sindic s fie autorizat s introduc acțiunea de atragere a rspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societții debitoare, neexistând la dosarul de fond nici o cerere în acest sens.
Deși este adevrat c statul român, reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, a suferit un prejudiciu a crui existenț cert este stabilit prin constatarea faptului c societatea debitoare a ajuns în încetare de plți și c împotriva acesteia a fost declanșat procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera aceast creanț nu constituie o premis suficient care s determine instanța s oblige în mod automat fostul administrator social la plata creanței, cum în mod eronat susține creditoarea.
Nu în ultimul rând, nici critica referitoare la necomunicarea raportului final ctre instituția recurent nu este întemeiat în condițiile în care închiderea procedurii s-a fcut în temeiul art.131 și nu în conformitate cu art.132. Astfel, art. 129 din Legea nr. 85/2006 prevede c up ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judectorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, copii de pe acestea urmând a fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și afișate la ușa tribunalului. Judectorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, creditorii putând formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocrii. La data ședinței, judectorul-sindic dup ce va soluționa, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dac este cazul, modificarea corespunztoare a acestuia. Creanțele care la data înregistrrii raportului final vor fi înc sub condiție nu vor participa la ultima distribuire. Or, în speț, nu a avut loc nici o vânzare a vreunui bun al debitoarei falite și nici o distribuire de fonduri rezultate din lichidare, astfel c textul art.129 nu este incident.
Pe de alt parte, recurenta a avut cunoștinț de raportul lichidatorului prin care acesta propunea închiderea procedurii de insolvenț faț de debitoarea Societatea Agricol, reprezentantul instituției creditoare fiind prezent atât la termenul din 18 septembrie 2007, cât și la cel din 16 octombrie 2007, aspect care, de altfel, nu a fost contestat în cauz.
Chiar dac hotrârea atacat nu poate fi atacat cu apel, ceea ce face ca în speț s fie incidente și prevederile art. 3041Cod procedur civil, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea s examineze cauza sub toate aspectele, aceasta nu înseamn c un recurs omisso medio devine în mod automat admisibil, pentru c instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie s procedeze la o judecat din nou a procesului, ci numai s verifice dac hotrârea primei instanțe a fost sau nu pronunțat cu respectarea legii, acest examen urmând s fie fcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Îns, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedur civil, instanța poate ridica numai motive de ordine public, asemenea motive nefiind identificate în speț.
Faț de cele reținute, sentința recurat fiind temeinic și legal, iar recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B nefondate, vzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, Curtea le va respinge conform dispozitivului ce face parte integrant din prezenta decizie.
Vzând c nu s-au solicitat cheltuieli de judecat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 2361 din 16 octombrie 2007 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr- (nr. în format vechi 3660/2007) în contradictoriu cu debitoarea Societatea Agricol, reprezentant prin lichidator judiciar ACTIV GRUP
Fr cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red. /21.01.2008
Dact. /23.01.2008 - 2 ex.
Prim instanț - Tribunalul Arad
Judector -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
