Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 2455/2007)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr.100
Ședința publică de la 29 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător: - -
Grefier: -
************
Pe rol judecarea cauzei comerciale având ca obiect recursul formulat de creditoarea reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B în contradictoriu cu intimații pârâți, DE, și intimata debitoare SC SRL - J-, prin lichidator judiciar EURO B, împotriva sentinței comerciale nr.3584 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că în cauză a fost solicitată judecarea în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere cererea privind judecarea în lipsă a cauzei.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.3584 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu pârâții, DE, și SC SRL prin lichidator judiciar EURO și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL.
Instanța de fond a reținut faptul că la data de 27.06.2007, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 a formulat cerere pentru atragerea răspunderii administratorilor societății debitoare întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. din Legea nr. 85/2006.
Pe parcursul derulării procedurii, lichidatorul judiciar a arătat că se află în imposibilitatea întocmirii raportului privind cauzele insolvenței și persoanele vinovate întrucât debitoarea nu i-a pus la dispoziție actele contabile în vederea analizării.
Instanța de fond a reținut că din analizarea principalilor indicatori economici reflectați în bilanțurile contabile depuse pentru perioada 2002-2003 de SC SRL la Administrația Financiară rezultă că societatea debitoare a avut o cifra de afaceri in anul 2002 de 513 RON, venituri totale de 513 RON, cheltuieli totale de 956 RON, înregistrând o pierdere netă a exercițiului financiar de 451 RON. De asemenea, se constată din analiza conturilor de profit si pierdere ca pe parcursul anului 2002 societatea debitoare a desfășurat o activitate neprofitabila, in anul 2003 încetându-si activitatea.
Răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății în încetare de plăti este strict limitata de articolul 138 din legea insolvenței la savarsirea faptelor enumerate in acest articol, textul de lege sanctionand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti.
S-a invocat de catre creditoarea sector 4 savarsirea de catre paratii asociati in cadrul societatii debitoare SC SRL a faptei de a nu tine contabilitatea conform prevederilor legale, prevazuta de art 138 lit d motivat de nedepunerea raportărilor contabile periodice stabilite prin legislația fiscală în vigoare, decontări TV A, impozit pe profit, pentru perioada 05.2003 - 2007.
Evidenta contabila, asa cum este reglementata de Legea 82/1991 cu modificarile ulterioare se refera la registrele contabile si situatiile financiare anuale, care trebuie sa reflecte intreaga activitate a societatii si nu vizeaza nedepunerea diverselor declaratii cu privire la obligatiile de plata catre bugetul de stat ce au doar rolul de a stabili cuantumul obligatiilor de plata si care sunt supuse unor sanctiuni distincte si care in nici un caz nu pot favoriza ajungerea societatii in stare de insolventa.
Mai mult, instanta de fond a retinul ca in perioada 2000-2003 societatea debitoare a depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat astfel cum rezultă din relațiile emise de Administrația Financiară.
Este adevarat ca prin nedepunerea actelor prevazute de articolul 28 din legea 85/2006 in special a celor contabile, se poate deduce ca administratorul nu a tinut contabilitatea debitoarei, insa potrivit art 149 din aceeasi lege, dispozitiile acesteia se completeaza cu cele ale codului d e procedura civila, in masura compatibilitatii lor.
Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivaleaza obligatoriu cu faptul netinerii contabilitatii. In conformitate cu prevederile art.13 8 din Legea 85/2006 Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat încetarea de plăți a societații debitoare. Pentru a putea fi reținut că pârâtii nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditoarea trebuia să probeze faptele asociatilor prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adica legatura de cauzalitate intre contributia administratorului si starea de insolventa.
Sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in judecatii, iar invocarea art 138 din lege nu atrage automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazand doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens.
Din probele administrate in cauza, raportat la considerentele expuse, judecătorul-sindic nu a putut retine savarsirea faptelor prevazute de art.138 lit d din lege in sarcina paratilor, asa cum a solicitat creditoarea. Chiar si in situatia in care nedepunerea actelor aratate ar echivala cu netinerea contabilitatii conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care sa rezulte ca fapta nedepunerii declaratiilor privind obligatiile de plata la bugetul statului a condus la starea de insolventa a debitoarei.
Raspunderea reglementata de art 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art 998 -999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea 85/2006.
a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, in speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii.
Afirmatia creditoarei ca paratii aveau de indeplinit un contract tacit de mandat in temeiul art 73 alin 1 si 2 din Legea 31/1990 rep si art 1532 - 1533 cod civil nu poate fi primita intrucat natura juridica a raspunderii atrasa in conformitate cu art 138 din lege poate fi una contractuala atunci cand este rezultatul unei obligatii derivand din contractul de mandat - mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comertului - ceea ce nu s-a probat in speta.
Cum angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere este o masura lasata la aprecierea judecatorului sindic, in cazul de se constata ca nu se impune aceasta masura, cat timp nu exista indiciile savarsirii unei fapte din categoria celor enumerate in art.138 lit. d din lege, astfel ca instanta va respinge cererea formulata de creditoarea sector 4, ca neintemeiata.
de inexistenta unor bunuri in patrimoniul debitoarei, conform raspunsurilor la adresele emise de catre Directia Impozite si Taxe Locale sector 4, in temeiul dispozitiilor art 131 din Legea 85/2006, procedura de faliment impotriva debitoarei SC SRL urmeaza a fi inchisa.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulată în cauză.
În motivarea recursului, recurenta a invocat în esență, următoarele:
Instanța de fond a procedat la soluționarea cererii formulată de creditoare cu interpretarea greșită a legii,întrucât responsabilitatea pentru încălcarea obligațiilor la bugetul de stat revine cu certitudine asociaților și administratorilor debitoarei. Deși aceștia au fost notificați de mai multe ori, de către lichidator nu au predat acestuia documentele contabile prevăzute de Legea nr.85/2006, fapt pentru care în cauză sunt aplicare dispozițiile articolului 138 lit. din Legea procedurii insolvenței.
Recurenta a mai învederat în cauză că intimații au încălcat prevederile articolului 1, articolului 73 alin. 1 lit. și articolul 73 alin. 2 din Legea nr.82/1991, iar existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință prin întocmirea de către lichidator judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei.
Sub aspectul culpei, s-a arătat că aceasta este prezumată conform articolului 1082 Cod civil, administratorul având de îndeplinit un contract tacit de mandat în temeiul articolului 72 din Legea nr. 31/1990 și articolului 1532 - 1533 Cod civil.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate s-a arătat că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorii sau asociații săi nu țin o contabilitate în conformitate cu legea și nu depun documentele contabile prevăzute de lege.
Administratorul, având de îndeplinit un contract tacit de mandat, are și răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea pe care o reprezintă.
Conform articolului 229 din OG nr. 92/2003 cererea de recurs este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în lumina dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, curtea reține următoarele:
Răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității se referă în mod cert la evidența contabilă a societății debitoare și nu la depunerea raporturilor și bilanțurilor contabile, acestea din urmă având numai rolul de stabili cuantumul datoriilor față de bugetul de stat.
În aceste condiții, simpla nedepunere a declarațiilor fiscale nu poate conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea debitoarei în sate de insolvență.
Împrejurarea că asociații debitoarei nu au predat lichidatorului judiciar documentele prevăzute de Legea nr. 85/2006 reprezintă, în opinia curții, un fapt ulterior declanșării stării de insolvență astfel încât incidența art. 138 din legea procedurii insolvenței nu se poate raporta la această împrejurare.
În ceea ce privește contractul tacit de mandat invocat de recurentă și incidența art.72 din Legea nr. 31/1990, curtea apreciază că potrivit art. 1539 din Codul civil, mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat și este răspunzător de daune interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui, iar în cauză nu s-a făcut dovada culpei mandatarului în condițiile în care răspunderea acestuia poate fi antrenată față de terți numai pe tărâm delictual.
Față de cele reținute mai sus, curtea apreciază că nu subzistă nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu intimații, DE, și SC SRL prin lichidator judiciar EURO împotriva sentinței comerciale nr.3584 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
RED. JUD
Tehnored.
2 EX./30.01.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
