Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1001/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1301/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 1001
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăila
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și de recurenta DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr. 1754 din data 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SOCIETATE DE COMERȚ SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea, constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1754/11.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, instanța a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B în contradictoriu cu pârâtul, cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata pasivului neacoperit al debitoarei Societate de Comerț și, față de dispozițiile art.131 și următoarele din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare, dispunând totodată notificarea hotărârii, radierea societății debitoare din Registrul Comerțului și descărcarea de îndatoriri a tuturor participanților la procedură.
Pentru hotărî în acest fel instanța a reținut cu privire la cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B că în conformitate cu dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportat de către cei care au determinat insolvența dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În această situație, întrucât răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o specie a răspunderii civile delictuale, este necesar să fie îndeplinite și dovedite cele patru condiții ale răspunderii: prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția persoanelor arătate de legiuitor și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Se arată că legătura de cauzalitate nu este prezumată și, contrar susținerilor reclamantei, art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție de culpă administratorului societății debitoare, ci aceasta trebuie dovedită în cadrul unui probatoriu complet și pertinent.
În ce privește susținerile creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B referitoare la nedepunerea declarațiilor și bilanțurilor fiscale, judecătorul sindic a arătat că pentru încălcarea acestor obligații legale legea reglementează sancțiuni specifice constând în obligații de plată stabilite prin metoda estimării sau declanșarea unor controale fiscale și nu instituie de plano răspunderea administratorului pentru situația din insolvență.
În consecință, cererea reclamantei-creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Baf ost respinsă ca nefondată.
Cu privire la măsura închiderii procedurii insolvenței, judecătorul sindic a reținut că, prin raportul consemnat la 11.04.2008, lichidatorul a arătat că societatea debitoare nu mai deține bunuri a căror valorificare să fie de natură a acoperi datoriile societății și cheltuielile determinate de procedură.
În aceste condiții, față de dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura și a luat toate măsurile subsecvente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B și Direcția Venituri Buget Local Sector 2, solicitând modificarea hotărârii recurate și, prin rejudecare, admiterea cererii reprezentantului creditorilor, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, de obligare a pârâtului la plata pasivului societății Societate de Comerț și continuarea procedurii insolvenței până la executarea efectivă a titlului împotriva pârâtului.
În motivele de recurs recurentele au criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
- societatea intrată în faliment înregistrează debite restante reprezentând obligații de plată la bugetul local derivate din taxe și impozite care, prin închiderea procedurii rămân neacoperite, provocând un însemnat prejudiciu statului.
- în mod greșit prima instanță a considerat că nu s-a dovedit legătura cauzală între fapta pârâtului și prejudiciu, atâta vreme cât s-a subliniat și dovedit că lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile, încălcându-și obligația din art.28 din Legea nr.85/2006, astfel încât referirile la sancțiunile determinate de legea contabilității sunt neavenite.
- nedepunerea situațiilor financiare, a declarațiilor privind obligațiile de plată anuale la bugetul de stat, deconturile de TVA încă începând cu anul 2003, reprezintă nu doar o încălcare a obligațiilor reglementate de legea contabilității, dar și premisa că pârâtul nu și-a executat însărcinările de ținere a contabilității care, în cele din urmă, au determinat instalarea insolvenței.
- potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 și art.374 Cod comercial, culpa pârâtului trebuie apreciatăin abstractoși considerată pentru cea mai mică culpă întrucât mandatul dat administratorului este comercial și profesional.
- este evident dezinteresul pârâtului în conducerea activității Societate de Comerț, ceea ce a determinat acumularea de datorii și, în final, aducerea societății în faliment.
- de asemenea, se arată că poate fi prezumat în cauză că dezinteresul pârâtului în desfășurarea activităților specifice ale Societate de Comerț a ascuns intenția personală a acestuia de a desfășura activități exclusiv în interes personal, făcând ca toate sumele de bani să fie canalizate către interesele proprii ale pârâtului.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Avand in vedere motivele de recurs Curtea le raspunde global, prin formularea urmatoarelor considerente:
Recurentele subliniaza in motivarile recursurilor promovate ca instanta de fond a aplicat gresit legea la situatia de fapt aratata, determinand pronuntarea unei hotarari lipsite de suportul temeiniciei, cata vreme a apreciat ca netinerea contabilitatii nu este un fapt determinant si nu se poate pune in legatura cu starea de insolventa comerciala a debitoarei Societate de Comerț si cu producerea unui prejudiciu creditoarelor insele prin imposibilitatea incasarii creantelor detinute impotriva debitoarei, creante cu caracter bugetar.
Curtea subliniaza urmatoarele: esential, din punctul de vedere al recurentelor, pentru sustinerea temeiniciei cererii promovate de catre Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, este pasivitatea adminsitratorului, paratul, la realizarea obligatiei sale legale de intocmire si depunere la autoritatile publice a situatiilor financiare anuale ale societatii si depunerea lor, impreuna cu raportarile semestriale, deconturile de TVA, incepand cu anul 2003, obligatie continuta de art. 2 si 5 din Legea nr. 82/1991 si art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Insa, imprejurarea ca paratul, intimat in recurs, nu a respectat regulile legale de tinere contabilitatii sau de efectuare a raportarilor contabile anuale sau semestriale prezumate de nedepunerea lor in dosarul de insolventa potrivit art. 28 din Legea nr.85/2006, fapt care a dus la mentinerea datoriilor societatii, nu poate fi considerata, in mod singular, apta sa justifice temeinicia cererii promovate de catre Administrația Finanțelor Publice Sector 2
Aceasta cu atat mai mult cu cat, chiar circumstantele probatorii, raportul de activitate al lichidatorului depus dosarul instantei de fond (filele 65-69 dosar fond) arata ca nu se poate face aprecierea incidentei art. 138 din Legea nr.85/2006 in conditiile in care documentele contabile nu au fost predate lichidatorului spre a putea fi analizate.
Răspunderea reglementată art. 138 din Legea nr.85/2006 este o raspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Curtea arata, asa cum si instanta de fond retine, ca aceasta raspundere special reglementata in Legea nr. 85/2006 nu prezuma legatura cauzala intre netinerea contabilitatii de catre administrator si provocarea starii de insolventa. Astfel, dispozitia legala arata ca raspunderea patrimoniala a persoanelor enumerate se antreneaza daca aceastea, prin faptele descrise de lege, au contribuit la producerea prejudiciului, provocarea starii de insolventa, reiterand principul de baza potrivit caruia nicio raspundere nu poate fi anjagata in lipsa identificarii tuturor elementelor raspunderii civile in mod cumulativ, natura juridică a răspunderii administratorului fiind aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere care presupune incalcarea ueni conduite legale, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care în această situație unele conotații speciale.
Caracterul special al raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 consta in aceea ca textul de lege delimiteaza, printr-o enumerare exhaustiva categoria faptelor (lit. a-g) considerate nelegitime, prejudiciul- care este acela al provocarii sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei in starea de insolventa - si cere o cauzalitate tipica intre fapta si prejudiciu, culpa persoanei chemata a raspunde fiind apreciabilain concreto.
Prin urmare, Curtea infirma argumentele din recursuri prin care se arata ca existenta unor creante ramase neacoperite a fost determinata de netinerea sau de neraportarea corespunzatoare a activitatii contabile a debitoarei prin grija paratului si reprezinta dovada prejudiciului, a legaturii cauzale si prezuma culpa, considerandu-le nefondate, de vreme ce, asa cum s-a aratat si de catre prima instanta, legea nu prezuma niciunul din elementele raspunderii persoanelor ce pot sta in judecata, iar prejudiciul pretinsei fapte consta in ajungerea in insolventa a debitorului, iar nu in intinderea creantelor sau cauza acestei intinderi ori a insuficientei activelor din patrimoniul falitului.
Din analiza cererii formulate in instantei de fond Curtea retine ca recurentele identifica drept cauza juridica a actiunii, inteleasa ca situatie de fapt calificata juridic, in principal art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
afirmatiile anterioare, alaturi de afirmarea regulii de drept potrivit careia actori incumbit probatio (art. 1196 Cod civil), Curtea subliniaza ca punctul de plecare in analiza de temeinicie a unei astfel de petitii trebuia considerat de la prezentarea continutului obiectiv al faptelor, actiuni sau inactiuni plasate in domeniul autoratului paratului, culpa acestuia si legatura cauzala intre acesta si provocarea starii de insolventa. Descrierea generica a faptei prin reiterarea continutului textului de lege care inregimenteaza aceasta raspundere in motivarea cererii de chemare in judecata, dublata de lipsa dovezilor care sa permita instantei de fond individualizarea faptelor si continutul lor obiectiv nu acopera cerinta procesuala impusa reclamantei, iar in aceste conditii, actiunea promovata apare lipsita de suportul temeiniciei.
Asa cum si prima instanta a subliniat, afirmatiile de ordin general ale recurentelor prin care se arata ca ca evidenta contabila nu a fost tinuta, ca administratorul nu a utilizat corespunzator documentele justificative si contabile pentru operatiunile efectuate, avand semnificatia unei gestiuni defectuoase a afacerii, nu implica nici prezumtia legaturii cauzale a acestor stari de fapt cu provocarea insoventei.
In ce priveste imputarile aduse paratului-intimat de continuare a activitatii in interes personal, relevate ca motiv de recurs de catre Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B, Curtea impune aspecte de ordin esential in procedura recursului: in masura in care art. 316 raportat la art. 294 Cod procedură civilă impune ca in calea de atac configuratia actiunii sa ramana neschimbata din perspectiva partilor, obiectului, dar si cea a cauzei juridice a cererii, inteleasa ca temei de fapt calificat juridic.
Or, in primei instante Administrația Finanțelor Publice Sector 2 si-a fundamentat cererea si pe dispozitiile art. 138 lit. d) din Legea nr.85/2006, sigurele motive de fapt folosite de catre reclamanta in motivarea cererii sale sunt referitoare la netinerea contabilitatii si caracterul imputabil al acestei pasivitati in sarcina paratului.
Astfel, a afirma direct in cadrul recursului o situatie de fapt noua, cum ar fi aceea a desfasurarii activitatii debitoarei exclusiv in interesul personal al paratului reprezinta, in opinia instantei de recurs o modificare implicita a cauzei juridice a procesului, inadmisibila. Iar in pasivitatea reclamantului la prima instanta, atat de a contura continutul material al faptei definite de litera c) din art. 138 din Legea nr.85/2006, cat si in a aduce probele de natura a sutine valoarea de adevar a acestei afirmatii potrivit art. 1169 cod civil nu poate fi depasita prin acoperirea acestor deficiente direct in procedura recursului care ar analiza astfel pentru prima data o situatie juridica noua, neconsiderata in primei instante.
de circumstantele retinute, Curtea apreciaza ca motivele de recurs formulate in cauza de catre recurenta nu sunt intemeiate, iar, raportat la situatia de fapt determinata prin interpretarea probelor administrate in cauza, hotararea primei instante este legala si temeinica, astfel, va respinge recursurile, de dispozitiile art. 312 alin. 1 cod procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2,împotriva sentinței comerciale nr.1754/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și SOCIETATE DE COMERȚ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
2.10.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Veronica Dănăila
