Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 973/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1002R
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Eugenia Alina
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 949 din data de 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR A & A și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că Tribunalul Bucureștia înaintat dovezile de comunicare4 a sentinței recurate, precum și faptul că recurenta prin cererea de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr.949/20.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect atragerea răspunderii administratorilor și formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1
În baza art.131 din Legea nr.85/2006, s-a închis procedura insolvenței împotriva debitorului - SRL.
În motivare se reține că pârâții au deținut o dublă calitate de administratori și asociați ai societății debitoare.
Simpla calitate a acestora de administratori ai debitorului nu duce în mod necesar la concluzia că aceștia ar fi săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 lit.c din lege, pentru a se putea atrage răspunderea, în lipsa unor probe certe.
Răspunderea pârâților nu se poate atrage dacă aceștia nu au formulat cerere de deschidere a procedurii de insolvență în termen de 30 zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or art.138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat această stare.
Continuarea activității este prezumată a fi efectuată în interesul societății, nu în interesul personal al pârâților, iar creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B nu a răsturnat această prezumție.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la Oficiul Registrului Comerțului, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii, nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii acestora, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în insolvență. Or, în speță, nu au fost probate raportul de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciul generat și nici una din ipotezele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale recurate, în sensul admiterii cererii în temeiul art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006, urmând ca pârâții și să suporte integral datoriile la bugetul general consolidat al statului.
În motivare se invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate (art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă).
În cauza de față este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a pârâților constând în dezinteresul arătat în ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.
Fapta ilicită constă în omisiunea asociaților de a declara starea de faliment a societății, deși accesoriile sunt mult mai mari decât debitul inițial, ceea ce denotă vechimea acestora.
Debitoarea nu a depus bilanțurile contabile sau raportările contabile pe ultimii 3 ani, fiind încălcate dispozițiile art.28 alin.1 din Legea nr.82/1991, ceea ce atrage răspunderea solidară a administratorilor în temeiul art.198 alin.1, 2, art.148 și art.73 lit.c din Legea nr.31/1990 și ale art.10 din Legea nr.82/1991.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată potrivit art.1082 Cod civil, iar răspunderea trebuie apreciată in abstracto.
Suntem în prezența unei fapte ilicite, culpabile a administratorilor, constând în dezinteresul arătat în ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat de aceștia, în cazul recurentei fiind vorba de neplata sumelor datorate bugetului general consolidat al statului.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
Invocarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia pentru eventualul management defectuos, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Natura juridică a răspunderii administratorului societății debitoare aflată în insolvență față de creditorii acesteia nu este una contractuală, întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși al cărei mandatar este administratorul, nu și în raport cu creditorii sociali, terți față de contractul de mandat, față de aceștia din urmă răspunderea găsindu-și temeiul în dispozițiile de drept comun privind răspunderea civilă delictuală, ale cărei elemente nu sunt, de altfel, întrunite în speță.
Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în dosar și a reținut că nu erau incidente dispozițiile privind răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare pentru pasivul acesteia.
Din probele dosarului nu rezultă cauzarea stării de insolvență și nici săvârșirea uneia din faptele enumerate imperativ în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 lit.c) sau lit.d).
În absența altor elemente probate de recurentă, simpla nedepunere a bilanțurilor contabile și a raportărilor financiare semestriale de către pârâții-intimați nu este de ajuns pentru a se reține în sarcina acestora răspunderea civilă întemeiată pe litera d) a art.138 privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, atâta timp cât nu s-a dovedit cauzarea stării de insolvență a societății debitoare.
În conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.949 din data de 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar A & A și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud. - 06.07.2009
Tehnored. - 08.07.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Eugenia Alina
