Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1013/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1013
Ședința publică din 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 222/ din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentată prin lichidator judiciar Grup Reșița.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și considerând pricina lămurită, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 222/ din 9 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C- a respins obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C- împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar Grup Reșița privind pe debitoarea, aprobând, totodată, acest raport și, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, dispunând închiderea procedurii de insolvență față de societatea debitoare, precum și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-. De asemenea, instanța l-a descărcat pe practician de orice îndatoriri și responsabilități, notificând sentința Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare, dispunând și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 12 martie 2009 instituția creditoare a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, solicitând tribunalului ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună practicianului să refacă și să completeze acest raport, în sensul de a preciza dacă se impune antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății debitoare și continuarea procedurii insolvenței cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către falită. În motivarea cererii sale creditoarea a arătat că în raportul întocmit lichidatorul s-a limitat să precizeze că nu au fost depuse documentele contabile, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006, evitând să menționeze atât persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, cât și motivele pentru care consideră că nu este posibilă formularea unei acțiuni întemeiate pe art.138 din lege.
Judecătorul-sindic a constatat că debitoarea a fost dizolvată în baza Legii nr. 359/2004, motiv pentru care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul C-S a desemnat în calitate de lichidator judiciar al acesteia pe Grup Reșița. Acesta din urmă a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificatea insolvenței, iar tribunalul, prin sentința comercială nr. 682/ din 18 septembrie 2008, admis solicitarea lichidatorului. Prin raportul de activitate depus la filele 35-37 dosar practicianul a arătat că, deși a notificat debitoarea la sediul social și pe asociații acesteia la adresele indicate în informațiile primite de la Oficiul Registrului Comerțului C-S, nu i s-au pus la dispoziție documentele contabile ale societății. Prin încheierea din 15 ianuarie 2009 judecătorul-sindic a statuat că nu se poate desemna comitetul creditorilor datorită lipsei a cel puțin trei creditori care să se fi înscris la masa credală, motiv pentru care a constatat că atribuțiile aflate în competența comitetului se vor exercita de către adunarea creditorilor, compusă din Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul final (fila 47-49 dosar) prin care a arătat că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul falitei, întrucât nu i-au fost predate, de către reprezentanții societății, documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, propunând, totodată, închiderea procedurii insolvenței în conformitate cu art. 131 din lege. În ceea ce privește posibilitatea de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator social, practicianul a arătat că întrucât reprezentantul debitoarei nu a luat legătura cu el și nu a pus la dispoziția sa documentele prevăzute de art. 28 nu se poate pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art. 138 din același act normativ.
Cu privire la obiecțiunile formulate de instituția creditoare instanța a apreciat că acestea sunt nefondate întrucât pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: apta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale susarătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră. Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 138 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, fiind insuficiente pentru atragerea răspunderii personale. Nefiind întrunite aceste condiții lichidatorul a considerat că nu se impune promovarea acțiunii în răspundere patrimonială a administratorilor societății debitoare. Dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu pun la îndemâna judecătorului-sindic sancțiuni coercitive împotriva lichidatorului care își formulează părerea că nu se impune promovarea unei asemenea acțiuni, dar dau posibilitatea și comitetului creditorilor să formuleze acțiunea în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, după solicitarea prealabilă de a fi autorizat de judecătorul-sindic - art.138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Deși Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S este singurul creditor înscris pe tabelul creditorilor, aceasta nu a folosit prerogativa recunoscută de alin. 3 al art. 138, ci a preferat formularea unor obiecțiuni la raportul final, prin care, însă, nu solicită judecătorului-sindic să o autorizeze să introducă acțiune în răspundere împotriva foștilor administratori ai societății debitoare și nici nu arată motivele care ar impune promovarea unei asemenea acțiuni.
Răspunderea civilă delictuală specială, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, fiind o răspundere atipică, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus- În cauză, creditoarea deși a invocat prevederile art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de fostul administrator al s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci a solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare. Raportul final cuprinde date privind situația falitei, în sensul că nu s-au putut identifica bunuri în averea acesteia sau elemente de activ bilanțier care să formeze obiectul inventarierii, evaluării și valorificării în vederea stingerii pasivului. Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea societate comercială nu mai desfășoară niciun fel de activitate comercială, că în averea sa nu mai are niciun bun care ar putea să facă obiectul valorificării și că nu are nicio lichiditate pentru îndestularea creditorilor, prima instanță a dispus închiderea procedurii insolvenței, cu toate consecințele care rezultă din aceasta.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, admiterea obiecțiunilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar, să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului pentru suma de 616.379 lei reprezentând creanțe bugetare, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Instituția recurentă are o creanță certă nerecuperată în sumă de 616.379 lei, iar lichidatorul judiciar nu a putut întocmi bilanțul contabil de lichidare deoarece nu a deținut niciun fel de documente.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1190, republicată, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, aceasta poate fi promovată de comitetul creditorilor, conform alin. 3 al aceluiași text, care statuează următoarele: comitetul creditorilor poate cerere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referea alin. 1 amenință să se prescrie.
În atare condiții, recurenta consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului-sindic pentru a putea promova această acțiune. Cu toate că Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a formulat obiecțiuni la raportul final, solicitând completarea acestuia de către lichidator, în sensul de a preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să arate motivele pentru care nu este posibilă formularea unei asemenea acțiuni, judecătorul-sindic a respins obiecțiunile apreciindu-le ca neîntemeiate, constatând că în mod corect în cauză nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei.
În drept, a invocat prevederile art. 299, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Intimata debitoare, deși legal citată prin lichidator, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței comerciale nr. 222/ din 9 aprilie 2009 Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei falite, însă ele nu pot fi primite.
Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu toate acestea, în fața primei instanțe lichidatorul judiciar Grup Reșița, desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138, angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social. De asemenea, nici comitetul creditorilor nu a cerut judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în răspundere pe motiv că administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori că acesta a omis să formuleze cererea de atragere a răspunderii împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie, la dosar neexistând nicio dovadă a faptului că instituția recurentă, care și-a declarat creanța la masa credală, ar fi cerut judecătorului-sindic autorizare să promoveze acțiunea menționată.
Ca atare, susținerile recurentei potrivit cărora hotărârea atacată ar fi netemeinică și nelegală pe motiv că "comitetul creditorilor" nu a avut posibilitatea să solicite avizul instanței, astfel că procedura de insolvență a fost închisă prematur, ceea ce ar atrage "casarea" ei în temeiul pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, nu au niciun fundament.
Prevederile art. 138 pun la dispoziția creditorilor mijloace și instrumente specifice în scopul satisfacerii creanțelor în situația în care starea de insolvență a societății a fost cauzată prin una din faptele enumerate la alin. 1 al acestui text de lege. Astfel, acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricăror alte persoane, și de obligare a acestora la suportarea unei părți din pasivul societății comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Potrivit prevederilor alin. 1 al art. 138, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului. În condițiile expres prevăzute de lege, art. 138 alin. 3, dacă aceștia au omis să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale și răspunderea acestor persoane amenință să se prescrie, calitatea procesuală activă este dobândită și de comitetul creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, fiind ales de adunarea creditorilor și format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanțe garantate și cei, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat și judicios toate aspectele ce țin de procedura insolvenței, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, dispozițiile referitoare la comitetul de creditori satisfăcând unul dintre imperativele legii, și anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinței creditorilor participanți la procedura insolvenței.
Din enumerarea atribuțiilor stabilite prin lege (art. 17), se poate observa că acest comitet acționează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplinește funcția de reprezentare a creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Ca atare, în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceștia pot exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, orice altă interpretare a legii fiind de natură a crea consecințe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privați de posibilitatea recuperării integrale sau în proporție cât mai mare a creanțelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, și ar nesocoti accesul liber la justiție al creditorilor aflați într-o atare situație, drept în egală măsură protejat prin Constituție, lucru care nu poate fi acceptat.
În speță, însă, cum în primă instanță lichidatorul judiciar nu a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, iar creditoarea nu a cerut autorizarea instanței pentru introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, ci doar a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect și solicitând casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, Curtea constată că cererea nu poate fi primită, raportat la prevederile art. 304, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Motivul de recurs invocat, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu poate să ducă nici într-un caz la casarea sentinței atacate, așa cum s-a cerut de către creditoarea recurentă, pentru că art. 312 din același cod statuează fără echivoc că modificarea hotărârii recurate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară, în caz de casare, curțile de apel și tribunalele urmând să rejudece pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop. Cu toate acestea, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad, în caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța urmând să trimită dosarul spre judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdicțională competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibilă. Dacă instanța de recurs constată că ea însăși era competentă să soluționeze pricina în primă instanță sau în apel, va casa hotărârea recurată și va soluționa cauza potrivit competenței sale.
Pe de altă parte, creditoarea ar fi putut până la închiderea procedurii să solicite avizul judecătorului-sindic în vederea promovării unei acțiuni întemeiate pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, lucru pe care însă nu l-a făcut, cu toate că încă de la data de 15 ianuarie 2009 tribunalul în mod judicios a constatat faptul că în speță nu se poate constitui comitetul creditorilor datorită numărului insuficient al acestora, iar exercitarea atribuțiilor acestui organ colegial executiv va fi făcută de către adunarea creditorilor compusă din Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S (fila 41 dosar de fond).
Nu în ultimul rând, nici cererea subsidiară a recurentei - modificarea sentinței primei instanței în sensul antrenării răspunderii materiale a administratorului pentru suma de 616.379 lei reprezentând creanțe bugetare - nu poate fi primită motivat de faptul că dispozițiile art. 294 din Codul d e procedură civilă stabilesc fără dubiu că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, și nici nu se pot face cereri noi, aceste prevederi fiind pe deplin aplicabile și la judecarea recursului, potrivit art. 316 din același cod.
Acțiunea judiciară reprezintă mijlocul prin care titularul dreptului subiectiv cere instanței realizarea acelui drept, recunoașterea lui sau încetarea piedicilor în exercitarea acestuia. de "cerere nouă" folosit de art. 294 alin. 1 se raportează cu necesitate la introducerea unei noi pretenții de către părți în faza judecății în apel sau în recurs, pretenție ce nu a format obiect al judecății în primă instanță, această soluție decurgând din funcția fundamentală a instanței de control judiciar, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia, prin conținutul conceptului de "cereri noi" în apel sau în recurs înțelegându-se toate acele acte de procedură care au natura unei cereri de chemare în judecată. conceptului de "cerere nouă" este aceea de a desemna "ideea de schimbare de acțiune".
Prin urmare, modificarea pretențiilor în recurs, în sensul obligării fostului administrator social al debitoarei la suportarea pasivului societății debitoare, cerere ce nu a fost formulată în primă instanță, judecătorul-sindic nefiind învestit cu o asemenea acțiune, astfel cum s-a arătat mai sus, este inadmisibilă, o astfel de modificare a obiectului cererii neputând forma obiect de judecată pentru prima dată în recurs.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 222/ din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentată prin lichidator judiciar Grup Reșița.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 02.10.2009
Tehnored. - 05.10.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Magdalena Mălescu, Csaba
