Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1019/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1570/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1019
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 2896 din data de 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații ROMANIAN, și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 01.10.2008, lipsă fiind recurenta și intimatele ROMANIAN,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Intimata prin avocat depune la dosar întâmpinare.
Arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat de recurentă.
Intimata solicită respingerea recursului, conform întâmpinării depuse, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2896/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, s-a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B împotriva pârâților și, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților în baza art.138 (1) lit.d din Legea nr.85/2006.
În temeiul art.131 din legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei ROMANIAN și radierea acestei societăți din Registrul Comerțului.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale ce reies din dispozițiile art.998-999 Cod civil, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a culpei și a legăturii de cauzalitate între culpă și prejudiciu.
Analizând amplu toate condițiile ce trebuiau îndeplinite de administratori, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a putut dovedi nici una din situațiile în baza cărora a încercat să antreneze răspunderea administratorilor, respectiv faptul că ar fi ținut o contabilitate fictivă, că din arhiva firmei au dispărut documente contabile sau nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. S-a motivat de instanța de fond că privitor la evidența contabilă care nu ar fi fost predată lichidatorului și nedepunerea situațiilor financiare la instituțiile abilitate, aceste situații își regăsesc sancțiunile în art.147 din Legea nr.85/2006 și respectiv în legile speciale 31/1990 și 82/1991 la care a făcut trimitere însăși reclamanta. Nu au putut dovedi în ce constă în mod concret, modalitatea în care pârâții au cauzat starea de insolvență pentru nedepunerea cu regularitate a situațiilor financiare anuale și nici legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Neexistând bunuri în patrimoniul societății în mod legal a făcut aplicarea art.131 din lege și a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea acesteia.
Pentru cele reținute, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.2896/20.06.2008 a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 4, criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, responsabilitatea pentru încălcările dispozițiilor legii conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 le revine cu certitudine administratorilor societății. Astfel a arătat că au fost întrunite condițiile stabilirii cerințelor legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv existența culpei, prejudiciului cauzat instituției sale, precum și legătura de cauzalitate între culpă și prejudiciu. pe larg așa cum a făcut-o și în fața instanței de fond că au fost întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor. Că desfășurând o activitate comercială există și prezumția de culpă a administratorilor. Deci pentru activitățile lor care au dus la prejudicierea instituției sale administratorii prin dezinteresul pe care l-au arătat în conducerea societății, prin neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, neprezentarea actelor societății lichidatorului, toate acestea le consideră fapte ce atrag răspunderea lor pentru falimentul societății, mai ales că nu au putut dovedi nici o situație care să-i exonereze de răspundere.
astfel admiterea recursului și obligarea pârâților-intimați la plata sumei de 103.028,37 RON contravaloarea creanței ce are împotriva societății pârâte intrată în faliment.
Prin întâmpinare pârâta ROMANIAN prin reprezentant legal cere respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
Răspunderea administratorilor prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 este orăspundere civilă delictualăpentru antrenarea căreia trebuie îndeplinitecumulativurmătoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a culpei, deci fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție, existența legăturii dintre faptă și prejudiciu.
În speță recurenta a antrenat răspunderea administratorilor în baza art.138 (1) lit.d din Legea nr.85/2006.
Recurenta nu a putut dovedi în cauză în nici un fel susținerea sa potrivit căreia simplul fapt al administratorilor de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea, ar duce în mod obligatoriu societatea în faliment, fără a mai proba și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu așa cum cere legea.
Deci nu a putut dovedi conform cerinței legii că neîndeplinirea obligației legale de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, să fi cauzat ajungerea societății în faliment.
În mod corect a reținut instanța de fond că nici împrejurarea că administratorul nu a prezentat lichidatorului toate actele prevăzute de art.33 din lege, sau că nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu sunt de natură să atragă răspunderea acestuia în temeiul art.137 lit.d din Legea nr.85/2006, sancțiunea aplicabilă în acest caz fiind stabilită deja de art.147 din lege, fiind inadmisibilă aplicarea principiului de dreptnon bis in idem.
Astfel fiind, pentru simplele susțineri ale recurentei, fără a face legătura cauzală între fapte și prejudiciul cauzat, instanța de fond în mod corect nu a putut antrena răspunderea pârâtului pentru simple afirmații, știut fiind faptul că potrivit art.1169 cod civil reclamantul trebuie să facă dovada susținerilor sale, lucru pe care reclamanta nu l-a dovedit.
Astfel fiind, pentru cele reținute, Curtea constată că sentința atacată este temeinică și legală și pe cale de consecință va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.2896/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații-pârâți ROMANIAN, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 27.10.2008
Tehnored. - 29.10.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
