Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1024/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1024
Ședința Publică de la 29.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 3: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta COMITETUL CREDITORILOR prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR, împotriva sentinței comerciale nr.1338 din 9.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, - INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII și - ASIGURĂRI SA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu a răspuns intimatul pârât G, reprezentat de avocat dl., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care se învederează procedura neîndeplinită cu intimata creditoare - ASIGURĂRI SA întrucât, dovada privind îndeplinirea procedurii de citare a fost restituită cu mențiunea "firmă mutată de la adresă".
Curtea cu privire la procedura de citare cu intimata - ASIGURĂRI SA constată că sunt aplicabile dispozițiile art.98 proc.civ. potrivit cărora partea avea obligația să aducă la cunoștința instanței prin petiție la dosar schimbarea sediului social, sub pedeapsa neluării ei în seamă.
Intimatul G, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul G, prin apărător, solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată; depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de fata, deliberand retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr-, creditoarea - ASIGURARI SA a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei - INTERNETIONAL SRL, sustinand ca acesta se afla in stare de insolventa de mai mult de 30 de zile intrucat nu a achitat debitul de 87.142 lei.
In motivarea cererii creditoarea a invederat ca detine impotriva debitoarei titlul executroiu reprezentat de sentinta civila nr.1498/19.12.2005, pronutata de Tribunalul B, realizarea creantei in cursul executarii silite de drept comun nefiind posibila datorita starii de insolventa.
Prin sentinta comerciala nr.2200/04.06.2007, pronutata in dosar -, instanta a admis cererea creditoarei, in temeiul art.33 alin.6 din Legea 85/2006 a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei; a desemnat administrator.
Prin sentinta comerciala nr.3317/17.09.2007, instanta a aprobat concluziile raportului intocmit de catre administratorul judiciar; in temeiul art.107 alin.1 pct.D din lege a dispus intrerea in faliment prin procedura simplificata; a dispus dizolvarea debitoarei; a ridicat dreptul de administrare al debitorului.
Prin cererea inregistrata la data de 11.03.2008, comitetul creditorilordebitoarei - INTERNATIONAL SRL, prin presedinte Administratia Finantelor Publice sector 1 solicitat atragerea raspunderii patrimoniale a paratului G, in temeiul art.138 alin.1 lit. c din lege.
S-a sustinut ca dezinteresul manifstat de parat fata de buna functionare a societatii, promovarea unui management defectuos determinat incetarea de plati; s-a mai aratat ca desi, reprezentantul societatii avea obligatia legala de a solicita deschidera procedurii, acesta a dispus continuarea unei activitati care ducea in mod vadit la insolventa, ininteres personal.
De asemenea, reclamanta s-a prevalat de dispozitiile art.1082 cod civil, sustinand ca in ceea ce priveste raspunderea contractuala culpa este prezumata, iar paratul a actionat in temeiul unui mandat comercial fiind incidente dispozitiile art.72 din Legea 31/1990 raportat la art.1540 cod civil si art.374 cod comercial.
A precizat reclamanta ca natura juridica a raspunderii administratorilor, in raport cu art.138 alin.1 din lege este o raspundere civila contractuala, guvernata de regulile mandatului comercial.
Prin sentinta comerciala nr.1338/09.03.2009, Tribunalul Bar espins cererea formulata de comitetul creditorilor in temeiul art.138 alin.1 lit. c din lege; a aprobat raportul final; a dispus inchiderea procedurii, in conformitate cu dispozitiile art.132 alin.2 din lege; a dispus radierea societatii debitoare.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut concluziile raportului de activitate intcmit de lichidatorul judiciar la temrmenul din 17.09.2007, in sensul ca nu sunt intrunite conditiile de admisibilitate cerute pentru atragerea raspunderii patrimoniale.
Instanta a considerat ca raspunderea instituita prin art.138 din lege reprezinta o specie a raspunderi civile delictuale, pentru a fi atrasa fiind necesara intrunirea conditiilor cerute de art.998-999 cod civil: prejudiciul, fapta ilicita, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia; dispozitiile mentionate nu instituie prezumtia de culpa.
Instanta a retinut si faptul ca in cauza nu sut indeplinte cele doua conditi impuse de textul invocat, si anume existenta interesului personal al organului de conducere si caracterul evident al iminentei insolvabilitati a debitoarei.
S-a apreciat ca prin cererea formulata petentre s-a rezumat la referiri teoretice fara a preciza in concret care sunt faptele paratului ce se circumscriu art. 138 alin.1 lit.
Cu privire la masura inchiderii procedurii, instanta a retinut incidenta dispozitiilor art.132 alin.2 din lege.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs comitetul creditorilor prin Administratia Finantelor Publice sector 1 invocand motive de nelegalitate circumscrise dispozitiilor art.304 pct.9 pr.civ si art.304 indice 1 pr.civ
In esenta, s-a sustinut ca instanta de fond a procedat la gresita aplicare a dispozitiilor legale; cu privire la raspunderea administratorului au fost reluate sustinerile privind mandatul comercial, afirmandu-se incidenta dispozitiilor art.71- 72 din Legea 31/1990, raportat la art.1540 cod civil si art.374 cod comercial; s-a sustiunut ca omisiunea cu buna stiinta de a solicita declansarea procedurii insolventei de indata ce s-a constatat ca aceasta se afla in stare iminenta de incetare de plati se circumsrie dispozitiilor art. 138 alin.1 lit. c raportat la art.27 alin.2 din lege.
Examinand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva motivelor de recur invocate, Curtea retine urmatoaele:
Raspunderea reglamantata de art.138 din Legea 85/2006 nu este o extindere a procedurii insolventei asupra membrilor organelor de conducere, ci una personala, care intrvine in situatia in care, prin savarsirea unei fapte dintre cele enumerate de textul de lege,s-a cauzat insolventa societatii.
Astfel, raspunderea civila prevazuta de art.138 alin.1 din lege este o raspundere delictuala speciala ce se subsumeaza dispozitiilor art.998 - 999 cod civil, precum si conditiilor de exceptie prevazute de legea insolventei.
Si in cazul in care se solicita antrenarea raspunderii patrimoniale a administratratorilor societatii, si raporturile dintre acestia si societatea debitoare se intemeiaza pe contractul de mandat, guvernat de dispozitiile art.71 - 72 din Legea 31/1990, raspunderea, in temeiul art.138 alin.1 din Legea 85/2006 nu se circumscrie raspunderii civile contractuale.
In consecinta, raspunderea administratorilor societatii debitoare va fi analizata ca raspundere delictuala pentru fapta proprie, situatie in care se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta prejudiciului; a faptei ilicite; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul constand in insolventa societatii; fapta sa fi fost savarsita cu vinovatie.
In raport cu acestea, in mod corect instanta nu retinut incidenta dispozitiilor art.138 alin.1 lit.c din Legea 85/2006.
Potrivit acestora se poate dispune ca o parte din pasivul societati sa fie suportata de membri organelor de conducere, care au determinat starea de insolventa prin faptul ca au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetare de plati.
In motivarea cererii petenta s-a raportat si la dispozitiile art.27 alin.2 din lege care prevede ca debitorul poate sesiza tribunalul cu cerere de deschidere a procedurii, in cazul in care aparitia stari de insolventa este iminenta.
Din interpretatrea textelor mentionate, rezulta, pe de o parte ca, nu se instituie o obligatie de sesizare a instantei in situatia in care starea de insolventa este iminenta, debitoarea avand alegerea intre a continua activitatea, in sensul redresarii situatiei economice a acesteia sau de a cere deschiderea procedurii insolventei.
Pe de alta parte, continuarea activitatii in situatia incare insolventa este iminenta sa nu fi fost determinata de interese exclusiv personale ale administratorului.
In consecinta ipoteza reglementata de art.138 alin.1 lit.c din lege nu este intrunita, imposibilitatea acoperirii datoriilor, lipsa lichiditatilor si faptul ca administratorul decide totusi, continuare activitatii urmarind redresarea societatii, nu sunt fapte imputabile, daca nu se probeaza ca in luarea hotararii de continuare a activitatii care ducea debitoarea in incetare de plati, a primat intresul personal.
Apreciaza ca nesesizarea instantei cu cerere de declansare a proceduriiinsolventei, alegere permisa de lege, in situatia in care din probatoriul administrat nu a reiesit ca administratorul a urmarit prin continuarea activitatii satisfacerea unor interese personale nu se circumscrie dispozitiilor art.138 alin.1 lit. c din lege.
In mod corest instanta de fond a retinut ca petenta s-a limitat a formula afirmatii generale, fara a produce dovezi concludente si pertinente, iar sarcina probei, confrom art.1169 cod civil incumba celui ce face o sustinere in fata judecatii.
Simpla invocare a prevederilor art.138 din Lege nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, caci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si raspundere in sarcian membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acesteia, in conditiile administrarii de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolvente societatii.
In consecinta, apreciind neintrunite cerintele art.304 pct.9 pr.civ. in conformitate cu art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR, împotriva sentinței comerciale nr.1338 din 9.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, - INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII și - ASIGURĂRI SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - I -
GREFIER,
- -
Red.Jud.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Pănescu, Iulia Prelipcean
