Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1035R
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisăcaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăila
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta-pârâtă și recurentul-pârât, împotriva sentinței comerciale nr.1577/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare 2001 prin lichidator judiciar EURO și intimații-creditori, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, BETON, și PRODUCTION
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă prin avocat care depune la dosar delegație de substituire nr.1001 a apărătorilor aleși, avocați și cu împuternicire avocațială nr.240/72740/17.04.2009 aflată la fila 40 și intimata-creditoare prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr.-/17.06.2009, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin fax la data de 29.09.2009 apărătorul ales al intimatei-creditoare Production a depus cerere de acordare a unui nou termen de judecată pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, fiind anexată cererii adeverință medicală.
Apărătorul recurentei-pârâte, învederează faptul că a solicitat dosarul la amânare față de cererea formulată de apărătorul ales al intimatei Production de acordare a unui termen pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.
Curtea, având în vedere că ceea ce se atacă este numai dispoziția cu privire la angajarea răspunderii administratorilor prev. de art.138 din Legea nr.85/2006, având în vedere interesul respinge cererea de amânare a cauzei și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-pârâtă prin avocat care depune la dosar delegație de substituire nr.1001 a apărătorilor aleși, avocați și cu împuternicire avocațială nr.240/72740/17.04.2009 aflată la fila 40 și intimata-creditoare prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr.-/17.06.2009, lipsă fiind celelalte părți.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-creditoare, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea propriului recurs astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei potrivit art.304 pct.5 pr.civ. iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale. Învederează faptul că, recurenta a avut în cadrul societății debitoare calitatea de asociat minoritar cu o participare de 30%, iar în raport de această calitate aceasta nu a efectuat niciodată acte de administrare și nici nu a avut calitatea de administrator. Astfel, consideră că recurenta nu se încadrează în niciuna din condițiile prev. de art.138 lit.a, b și e din Legea nr.85/2008 pe care își întemeiază lichidatorul judiciar cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentei. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimata-creditoare, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de recurenta ca nefondat, întrucât acesta nu îndeplinește niciuna din condițiile prev. de art.304 pr.civ. fără cheltuieli de judecată.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului formulat de recurentul, apreciind că este întemeiat, având în vedere faptul că instanța de fond nu a arătat în mod concret argumentele pentru atragerea răspunderii patrimoniale.
Intimata-creditoare, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de recurentul ca nefondat.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că prin sentința comercială nr.1577/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar Euro B în baza art.138 lit.a, c, e din Legea nr.85/2006 în contradictoriu cu pârâții și, aceștia din urmă fiind obligați să suporte pasivul societății debitoare - 2001 SRL. De asemenea, cererea Administrației Finanțelor Publice Sector 2 Baf ost respinsă ca inadmisibilă. Totodată, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura falimentului privind pe debitoarea - 2001 SRL
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond prin judecătorul sindic a reținut în esență că, prezumția de vinovăție nu a fost răsturnată cu actele justificative depuse în cauză, legătura de cauzalitate dintre faptele pârâților și starea de insolvență fiind dovedite. S-a mai reținut că în perioada 31.12.2006 și 31.05.2007 în casa debitoarei erau lichidități de 982.922,74 lei, iar la sfârșitul anului 2007 în casă mai era un sold de 718.508 lei, fără să existe o justificare a folosirii lor. Mai mult în luna decembrie 2006 s-au acordat avansuri de trezorerie de 717.694,56 lei care n-au fost returnați, iar suma a fost reportată pentru anul 2007, constatându-se o lipsă de 1.436.202,56 lei care a fost ridicată de administratorul.
Împotriva sentinței precitate au formulat recurs pârâții.
1. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare a cauzei în baza art.304 pct.5 Cod procedură civilă iar, în subsidiar modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a recurentei, formulată de către lichidator ca neîntemeiată. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii recurenta invocă prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă și anume că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În esență recurenta susține că instanța de fond reia aprecierile lichidatorului fără a analiza toate probele din dosar și nu rezultă motivul pentru care s-ar angrena răspunderea sa, care sunt faptele imputabile.
O a doua critică se referă la faptul că hotărârea s-a dat cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 (art.304 pct.5 Cod procedură civilă).
Se susține că nu a fost exercitat rolul activ de către judecător pentru că era necesară administrarea probei cu expertiză contabilă care să stabilească distinct faptele săvârșite de recurentă, răspunderea sa și eventualul prejudiciu produs.
În cazul în care această critică apare fondată recurenta solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare instanței de fond pentru administrarea probei cu expertiză contabilă pentru stabilirea în concret a operațiunilor care au dus la intrarea societății în faliment și a persoanelor ce au efectuat aceste operațiuni.
În fine recurenta arată că nu a deținut funcția de administrator al societății în insolvență, fiind un asociat minoritar (30%) și nu a efectuat acte de administrare sau de reprezentare a societății.
Recurenta mai arată că lichidatorul judiciar a întocmit rapoarte de activitate în care în privința culpei persoanelor vinovate de încetarea de plăți de către societate are puncte de vedere contradictorii și anume că, inițial nu s-a reținut culpa fostului administrator sau a vreunui asociat, pentru ca ulterior să rețină contrariul.
Altfel lichidatorul judiciar nu a produs dovezi prin care să probeze cele susținute în rapoartele sale.
Recurenta redă aspecte din jurisprudența în materie cu concluzia că nu s-a probat aplicarea prevederilor art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
S-a solicitat admiterea recursului cum a fost formulat.
S-a propus proba cu înscrisuri.
În drept se invocă dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.304 pct.5, art.304 pct.7 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă, art.312 Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006 precum și alte dispoziții legale incidente în cauză.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,15 lei timbru judiciar.
2. Recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art.304 pct.5 Cod procedură civilă, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.304 pct.7 Cod procedură civilă).
Se susține în esență că instanța de fond a reluat aprecierile lichidatorului fără a analiza probele administrate în cauză și ca urmare hotărârea nu este motivată în sensul dispozițiilor Codului d e procedură civilă. Practic nu rezultă motivele și probele pentru care s-ar putea reține în sarcina administratorului suportarea întregului pasiv. Recurentul în acest sens face trimitere la unele decizii de speță pronunțate de Curtea Supremă de Justiție.
Mai mult, recurentul susține că, nici afirmațiile făcute de lichidatorul judiciar nu sunt însoțite de documente doveditoare iar prejudiciul cauzat nu este detaliat în mod concret, limitându-se la a afirma că faptele săvârșite se încadrează în dispozițiile art.138 lit.a, b, c din Legea nr.85/2006 - legea insolvenței.
Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă (art.304 pct.5 Cod procedură civilă).
Recurentul după ce împletește prevederile legale în materie cu jurisprudența internă și jurisprudența CEDO, susține că, judecătorul fondului nu a avut rol activ întrucât în prezenta cauză se impunea administrarea probei cu expertiză contabilă care să stabilească distinct, pe faptele identificate de lichidator în cererea introductivă de instanță ca fiind cele care au generat falimentul, operațiunile contabile justificative ce puteau conduce la concluzia neîndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau în calitate de administrator.
Și aceasta pentru că din motivarea instanței de fond nu rezultă existența vreunei cauze de răspundere patrimonială a administratorului.
De aceea, pentru acest motiv recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare instanței de fond în sensul administrării probei cu expertiză contabilă pentru elucidarea operațiunilor care au dus la intrarea societății în faliment și a persoanelor ce au efectuat aceste operațiuni.
Recurentul expune pe scurt situația privind fondul litigiului cu concluzia că din cuprinsul rapoartelor de activitate întocmite de lichidatorul judiciar rezultă contradicții cu privire la culpa recurentului pentru starea societății debitoare. Recurentul face vorbire de primul raport privind cauzele care au condus la încetarea de plăți a societății în insolvență din care rezultă că fostul administrator nu ar putea fi culpabil de starea societății în insolvență.
Criticând motivarea cererii formulate de lichidator recurentul susține că managementul defectuos nu poate constitui temei al cererii de atragere a răspunderii patrimoniale nefiind prevăzut de dispozițiile legale în materie, respectiv, art.138 din Legea nr.85/2006.
Altminteri probele fac dovada contrară iar lichidatorul judiciar nu a probat afirmațiile sale.
Totodată recurentul arată că enumerarea faptelor potrivit prevederilor art.138 lit.a-g este limitativă și nu poate fi extinsă prin interpretare analogică. În acest sens recurentul face trimitere și la jurisprudența în materie și concluzionează în sensul că, pentru aplicarea prevederilor art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 este necesar să facă dovada certă că administratorii au utilizat bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane juridice.
Recurentul solicită admiterea recursului cum a fost formulat.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
În drept se invocă dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.304 pct.5, 304 pct.7 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă, art.312 Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006, precum și orice alte dispoziții legale incidente în prezenta cauză.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,15 lei timbru judiciar.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul formulat de recurentul apare nefondat iar recursul formulat de recurenta apare fondat pentru considerentele de mai jos.
În mare parte cele două recursuri vizează aceleași aspecte pe care recurenții le-au cuprins în cererile de recurs și aceleași motive de casare.
Din această perspectivă Curtea va analiza motivele de casare în comun urmând a puncta separat eventualele aspecte ce nu vor fi comune ambilor recurenți.
Din relațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului rezultă că, recurentul a fost și administratorul - Recon 2001 SRL iar, recurenta a avut doar calitatea de asociat în cadrul aceleiași societăți cu o cotă de participare de 30%.
Din conținutul raportului privind cauzele care au condus la încetarea de plăți întocmit de lichidatorul judiciar depus pentru termenul din 05.12.2007 rezultă că, acesta a tras concluziile prin prisma analizei situației contabile a debitoarei reținând că "nu sunt întrunite toate elementelepentru a demonstra culpa fostului administrator al societății debitoare sau a unuia dintre asociați".
De îndată ce lichidatorul judiciar a avut posibilitatea completării acestui raport cu date noi a făcut-o prin raportul de completare depus pentru termenul din 16.04.2008.
Din conținutul acestui raport rezultă că s-a procedat la o analiză amănunțită a situației financiar-contabile a - 2001 SRL în baza bilanțurilor pe anii 2005 - 2007, reținând că, dezechilibrul financiar este datorat proastei gestionări a afacerii în special în anul 2006, în care s-au înregistrat pierderi foarte mari ceea ce a determinat o valoare negativă a capitalurilor proprii. Mai mult, potrivit balanțelor de verificare de la 31.12.2006 și din 31 mai 2007 rezultă că în casă erau lichidități semnificative, astfel în 2006 fiind un sold de 982.992,74 lei, iar, în 2007 în casă fiind un total de 718.508 lei, bani care lipsesc în mod nejustificat, conturile la bănci fiind de asemenea cu solduri zero. În luna decembrie 2006 s-au acordat avansuri de trezorerie în sumă de 717.694,56 lei ce nu a fost returnată, aceeași sumă fiind reportată pentru anul 2007. S-a concluzionat în sensul că, s-a constatat o lipsă nejustificată în totalul de 1.436.202,56 lei, sumă ce a fost ridicată de către fostul administrator al debitoarei. Față de cele reținute lichidatorul judiciar a considerat că numai administratorii societății sunt vinovați pentru continuarea unei activități care îndatora societatea și o conducea ireversibil spre incapacitate de plăți.
De altfel, în acest context lichidatorul judiciar a formulat cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale în temeiul dispozițiilor art.138 lit.a, c și e din Legea nr.85/2006 pentru ca pasivul societății să fie suportat de către și.
Probele nu relevă că reținerile din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar și mai sus arătate ar fi fost răsturnate prin contraprobe propuse de către recurenții-pârâți.
Altminteri aceste rapoarte s-au întocmit pe baza actelor contabile ce au fost puse la dispoziție de către societatea debitoare prin administratorul său.
Astfel fiind situația, rapoartele lichidatorului judiciar coroborate cu întreg materialul probator administrat în cauză au stat la baza analizei instanței.
Din economia motivării instanței de fond rezultă culpa recurentului cât timp probele relevă că, în patrimoniul societății debitoare există o lipsă de 1.436.202,56 lei, sumă care a fost ridicată de administratorul-recurent și care nu a răsturnat cu probe concludente această situație în nici un fel.
Astfel fiind situația cât timp recurentul a ridicat suma precitată fără vreo justificare legală, este răspunzător pentru fapta prevăzută de art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006 și anume că a folosit această sumă de bani în folos propriu.
În privința recurentei într-adevăr probele nu relevă că ar fi fost administratorul societății în insolvență și nici că ar fi întreprins anumite activități care să o facă răspunzătoare de vreo faptă din cele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 având în vedere caracterul special și personal al acestei răspunderi.
Așadar, acest motiv de recurs apare nefondat pentru recurentul și fondat pentru recurenta.
În fine, principiul rolului activ al judecătorului trebuie împletit cu principiul disponibilității părților, având în vedere și prevederile art.1169 Cod civil.
Altfel, recurentul în cererea de recurs nu face vorbire decât de primul raport întocmit de lichidatorul judiciar nu și de suplimentarea acestuia. Ca urmare nu combate și nu răstoarnă cu probe concludente completarea primului raport precitat.
Dacă prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei recurenții au propus proba cu expertiză contabilă în temeiul principiului disponibilității aceștia nu au cerut încuviințarea de probe așa cum rezultă din conținutul încheierilor de ședință de la 12.11.2008 și de la 11.03.2009, apreciind probabil în temeiul principiului disponibilității că, sunt suficiente probe deja administrate în cauză pentru ca aceștia să probeze afirmațiile potrivit cu prevederile art.1169 cod civil cu referire la art.998-999 Cod civil și art.138 din Legea nr.85/2006.
Prin urmare, judecătorul sindic fiind lămurit de împrejurările cauzei cu privire la recurentul, față de materialul probator administrat în cauză, a împletit rolul activ cu respectarea principiului disponibilității părților și a purces la soluționarea cauzei.
Pentru aceste considerente acest motiv de recurs apare nefondat pentru recurentul.
În concluzie Curtea în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de recurentul ca nefondat.
În privința recurentei într-adevăr instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel din perspectiva faptelor săvârșite și eventualei culpe, respectiv a incidenței vreuneia din faptele reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 de care recurenta s-ar face vinovată.
Acest fapt face ca hotărârea primei instanțe în parte să fie casabilă și cauza să fie trimisă spre rejudecare primei instanțe pentru a stabili în concret prin orice mijloc de probă admis de lege dacă faptele evidențiate de lichidatorul judiciar în cererea introductivă de instanță sunt sau nu imputabile recurentei și eventualul prejudiciu cauzat din culpa sa.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă cu referire la art.3041Cod procedură civilă, art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de recurenta, va casa în parte sentința comercială atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.1577/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - 2001 SRL prin lichidator judiciar EURO
Admite recursul declarat de recurenta împotriva aceleiași sentințe și în contradictoriu cu intimații și - 2001 SRL prin lichidator judiciar EURO B și în consecință:
Casează în parte sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în ce privește cererea formulată împotriva recurentei-pârâte.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - Dr.
Grefier,
Red.Jud.dr. - 13.07.2009
Tehnored. - 14.07.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte-Judecător sindic:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisăcaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisăcaru, Veronica Dănăila
