Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1041/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1041R
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisăcaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăila
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.616/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimata-debitoare SERV prin lichidator judiciar SP
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 21.06.2009 lichidatorul judiciar SP Consult al intimatei-debitoare SERV a depus la dosar cerere de judecare a cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 pr.civ.
Curtea, având în vedere faptul că atât recurenta, cât și intimata-debitoare Serv prin lichidator judiciar SP au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.616/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B împotriva pârâtului ca neîntemeiată și în baza art.31 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea proceduri de insolvență împotriva societății debitoare SC Serv SRL
În esență s-a reținut că probele nu confirmă incidența în speță a dispozițiilor art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 dar, confirmă incidența prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii.
O primă critică adusă de recurentă se referă la faptul că societatea debitoare prin administratorii săi era obligată potrivit art.27 din Legea nr.85/2006 să fi solicitat deschiderea procedurii altfel, fiind incidente dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 republicată.
Acest fapt denotă dezinteresul în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
O a doua critică se referă la faptul că nedepunerea de către debitoare a actelor contabile potrivit art.28 din Legea nr.85/2006 instituie o prezumție a intenției de sustragere a societății de la declararea obligațiilor datorate bugetului de stat, a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți. Recurenta face trimitere și la prevederile art.374 Cod comercial cu concluzia că răspunderea administratorului societății debitoare este atrasă și datorită culpei celei mai simple a acestuia.
În drept se invocă art.304 pct.9 Cod procedură civilă coroborat cu cele ale Legii nr.85/2006.
Potrivit art.17 din Legea nr.146/1997 republicată coroborat cu cele ale art.229 din OG nr.92/2003 Cod procedură fiscală recurenta susține că este scutită de timbraj.
Recurenta în baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata-debitoare prin lichidator judiciar a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă faptul că societatea debitoare nu a depus documentele prevăzute la art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 și că acestea nici la sediul societății nu s-au găsit ceea ce se poate reține prezumția de vinovăție a membrilor organelor de supraveghere/conducere din cadrul societății debitoare și existența premisei angajării răspunderii acestora în condițiile art.138 lit.d din lege, respectiv, au făcut să dispară unele documente contabile sau, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Altfel, lichidatorul judiciar a arătat că nu va face cerere în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 împotriva membrilor organelor de supraveghere/conducere din cadrul societății debitoare.
De altfel, tocmai de aceea recurenta a solicitat judecătorului sindic să formuleze cererea întemeiată pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, cerere admisă.
Așadar, din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă doar "prezumția de vinovăție" respectiv, "premisa angajării răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere din cadrul societății debitoare" în condițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Practic nu se identifică persoanele vinovate, nu se determină faptele săvârșite de acestea și desigur nu se arată legătura cu starea de insolvență a societăți debitoare.
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este una personală și specială dar și delictuală fiind necesar a fi îndeplinite cerințele prevăzute de art.998-999 Cod civil.
În speță recurenta cum bine a reținut instanța de fond nu a probat incidența în speță a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 cu referire la art.998-999 Cod civil.
De altfel, recurenta nu invocă veritabile critici ale sentinței atacate în consens cu prevederile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, ci, reia practic aspectele expuse în cererea introductivă de instanță.
Or, în raport de această împrejurare recurenta nu a probat faptele administratorului prin care s-ar fi încălcat prevederile Legii nr.82/1991 și care ar fi avut consecința intrării societății debitoare în insolvență și nici faptul că prin continuarea activității societății pârâtul ar fi dispus în interes personal continuarea acestei activități.
Practic recurenta în temeiul principiului disponibilității s-a rezumat la probele deja administrate pe parcursul procedurii de insolvență și care nu sunt concludente pentru incidența în speță a art.138 din Legea nr.85/2006 cu privire la intimatul-pârât întrucât, prezumțiile și premizele nu sunt decât începuturi de dovezi care însă trebuiesc completate cu probe în sensul dispozițiilor art.1169 cod civil cu referire la art.998-999 Cod civil și art.138 din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.312 (1)Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge recursul formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, împotriva sentinței comerciale nr.616/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SERV SRL prin lichidator judiciar SP B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - Dr.
Grefier,
Red.Jud.dr. - 13.07.2009
Tehnored. - 14.07.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte-Judecător sindic:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisăcaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisăcaru, Veronica Dănăila
