Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1041/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 1041/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu judecător
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 531 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea nr. 64/1995, art. 137).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Având în vedere că la termenul anterior s-a invocat excepția nulității recursului, instanța acordă cuvântul pe această excepție.
Recurentul pârât care se legitimează cu seria - nr. - eliberată la data de 16.05.2008 de Poliția O solicită respingerea excepției, iar pe fond admiterea recursului având în vedere că deși a depus acte justificative, instanța nu a ținut seama de acestea la soluționarea cauzei și că în prezent nu realizează venituri fiind șomer.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 531/06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar și s-a dispus obligarea pârâților și - în solidar, la plata sumei de 105.198 lei, reprezentând pasivul neacoperit al debitoarei falite L
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Administrația Finanțelor Publice a municipiului O solicită, în cadrul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Bacău -secția comercială, declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, împotriva debitoarei C L cu sediul social în loc. O,-,.l,. A,.2,.7, jud.
Societatea debitoare nu a formulat contestație și nici nu a trimis un reprezentant în instanță, astfel încât, prin Sentința nr. 116/17.03.2008, (comunicată debitoarei) Tribunalul Bacău dispune deschiderea procedurii de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei și este desemnat administratorul judiciar.
În exercitarea atribuțiunilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-au solicitat informații de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău despre debitoare, asociații și administratorii acesteia.
Din certificatul constatator înregistrat sub nr. 6108/15.04.2008, rezultă că SC SRL a avut a asociați și administratori statutari,
- de la înființare, (respectiv din anul 1991) și până în 11.05.2000 pe dl. domiciliat în loc. O,-,.l,. A,.2,.7, jud.
- din data de 11.05.2000 și până la data de 17.03.2008, când împotriva SC SRL s-a deschis procedura de insolvență, pe dl. domiciliat în loc. O,-,.1. A,.2,.7, jud. B și pe d-na - domiciliată în loc. O,-,.l,. A,.2,.7, jud.
S-a întocmit și s-a depus la dosarul cauzei Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la falimentul societății debitoare înregistrat sub nr.85/05.06.2008.
Raportul cauzal a fost întocmit pe baza documentelor financiar contabile ale CLO puse la dispoziția administratorului judiciar de către dl., administrator statutar al societății debitoare.
În urma verificării documentelor existente la dosarul cauzei, a certificatului constatator de la.C B și a documentelor financiar contabile ale societății falite rezultă că în perioada în care CLa funcționat și a fost administrată de către pârâții și - a acumulat datorii care la data deschiderii procedurii de insolvență se ridică la suma de 105.198,00 lei.
Prejudiciul fost stabilit pe baza declarațiilor de creanță înregistrate la dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Bacău și a tabelului definitiv înregistrat sub nr.93/25.06.2008.
Cu privire la săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 al.1 lit a și e din Legea 85/2006 instanța reține:
Motivarea reclamantei a fost următoarea: "Din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la falimentul societății debitoare înregistrat sub nr.85/05.06.2008, rezultă că la data de 30.12.2007 societatea falită înregistra în evidențele contabile: bunuri în valoare totală 26.409,74 lei, reprezentând mobilier, aparatură, birotică evidențiate doar scriptic în balanța de verificare și neidentificate faptic; disponibilități bănești în sumă de 207 lei, evidențiate doar scriptic în balața de verificare; creanțe de recuperat în sumă totală de 10.855 lei.
După cum reiese din situația de mai sus, pârâții nu justifică bunuri în valoare de 26.409,74 lei, suma de 207 lei și nu au recuperat creanțe în valoare de 10.855 lei, în total existând scriptic valori materiale și bănești în patrimoniul societății debitoare de 37.471,74 lei.
Lipsa bunurilor și a sumelor de bani constituie dovada însușirii acestora în interesul personal sau altei persoane, atâta timp cât, aceste bunuri și aceste sume de bani sunt evidențiate în contabilitatea societății debitoare, dar nu se regăsesc faptic.
Cu atât mai mult, administratorul statutar al societății debitoare precizează, în procesul verbal înregistrat sub nr. 72/08.05.2008, că SC SRL nu deține în patrimoniu nici bunuri și nici sume de bani dar fără a preciza care a fost destinația bunurilor evidențiate în contabilitate (respectiv dacă au fost valorificate, casate, furate, etc.) demersurile făcute pentru recuperarea creanțelor, împreună cu documentele justificative corespunzătoare, și alte informații necesare desfășurării procedurii de insolvență."
Instanța constatat că pentru a se putea face aplicarea art. 138 lit. a)și e) s-a dovedit în cursul judecății că pârâții au utilizat bunurile sau creditele debitorului insolvent în interes propriu sau al unei alte persoane și că prin aceste fapte au cauzat starea de insolvență a debitorului.
Faptul că au fost evidențiate în contabilitate bunuri, sume de bani, însă în cadrul procedurii de faliment acestea nu au fost identificate, face dovada deplină că acestea au fost folosite de către administratori.
Fapta de a fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane nu este legată de caracterul fraudulos al unei astfel de utilizări,fiind de ajuns pur și simplu folosirea acestor bunuri sau fonduri în folosul propriu al membrilor organelor de conducere sau în cel al unei alte persoane.
Se reține astfel că pârâții au săvârșit faptele prevăzută de art. 138 al.1 lit. a și e din Legea 85/2006.
Cu privire la dispozițiile art. 138 al.1 lit.c din Legea 85/2006 se va avea în vedere că așa cum rezultă din raportul cauzal aflat la fila 16 dosar, debitorul are datorii către creditorii bugetari B în sumă totală de 10.449 lei, reprezentând rețineri la sursă, adiționale la salarii, impozitul pe venitul microîntreprinderilor și de plată, B în sumă de 102 lei, reprezentând comision pentru gestionarea carnetelor de muncă și către Primăria O în sumă de 183 lei, reprezentând taxe locale. Debitoarea are datorii către salariați în sumă de 8.085 lei și către asociați de 29.068 lei.
Pârâții, în calitate de administratori au dat dovadă de rea-credință în exercitarea atribuțiilor, neglijând încasările pe care urma să le facă pentru societate și nevirarea la bugetul de stat a sumelor de bani reprezentând contribuția salariaților SC SRL la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Cum din actele dosarului rezultă că pârâții au contribuit la starea de insolvență a debitoarei instanța constată că sunt îndeplinite cerințele răspunderii acestuia pentru prejudiciul cauzat creditorilor și ca urmare va admite ca întemeiată cererea și în consecință va obliga pârâții la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei așa cum a fost stabilit prin tabelul definitiv consolidat.
Instanța a reținut și faptul că pârâții, în calitatea sa de administratori al societății debitoare aveau obligația legală să solicite el însuși aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și nu să dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică în încetare de plăți.
Potrivit aceluiași raport cauzal debitoarea nu a desfășurat activitate din anul 2003, aceasta reieșind din datele înscrise în anexa 5 din raport, în care datele prezentate sunt aproximativ aceleași pentru fiecare an, datoriile fiind singurul element care a crescut de la an la an.
Instanța mai reținut că pe parcursul procedurii, lichidatorul judiciar a întreprins demersuri pentru a identifica bunurile debitorului însă s-a constatat că aceasta nu deține disponibilități bănești, bunurile mobile sau imobile care să permită acoperirea creanțelor.
Răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra persoanelor menționate mai înainte, ci este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege aceștia au cauzat starea de insolvență.
Deși pârâtul a depus la dosar întâmpinare, acesta nu a precizat ce s-a întâmplat cu bunurile societății, care este cauza încetării activității, ci se limitează la a-și crea o apărare pur teoretică.
În cadrul procedurii de faliment s-au întocmit tabelul preliminar, tabelul definitiv consolidat cât și raportul cauzal însă, pârâții nu au uzat în cadrul acestei procedurii de " armele " de apărare puse a dispoziție de lege-respectiv contestarea cuantumului creanțelor, contestarea raportului cauzal, ci, au stat în pasivitate.
Mai mult decât atât așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 08.05.2008 de către administratorul statutar, recunoaște că a ajuns în stare de insolvență, în principal pentru că nu s-a reușit recuperarea unor debite însemnate, ca de exemplu: B - suma de 312.000.000 ROL, C O-suma de 450.000.000 rol; B - suma de 50.000.000 rol; CPN -suma de 70.000.000 rol; O-suma de 2.000.000 lei suma restantă din anul 2004.
Din probatoriul depus de reclamantă rezultă și faptul că pârâții nu au predat toate listele debitorilor și creditorilor astfel încât administratorul judiciar nu a putut să facă demersurile legale pentru recuperarea creanțelor aparținând debitoarei. În lista depusă de pârâtul sunt creanțe începând cu anul 1994 și până în anul 2003, fapt ce duce la concluzia că acestea sunt prescrise, termenul de prescripție curgând tot din culpa administratorilor.
Față de toate aceste probatorii, instanța văzând dispozițiile art. 138 al.1 din Legea 85/2006 potrivit cărora:
" (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;"
Constatând că în cauză sunt întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii patrimoniale, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția - intenție directă - instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții, în solidar la plata pasivului rămas neacoperit al debitoarei falite
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții. Recursul a fost declarat la data de 20 iulie 2009, în termen față de data de 09 iulie 2009, când a fost comunicată recurenților sentința civilă nr. 531/2009 și față de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Motivele recursului au fost depuse la dosar abia la data de 13 octombrie 2009. Având în vedere acest fapt și dispozițiile art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă și în condițiile în care nu au fost constatate motive de ordine publică care să poată fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, în temeiul art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de recurenții - pârâți și ambii cu domiciliul în municipiul O, str. -. 1. A,. 7 împotriva sentinței civile nr. 531 din 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă L B prin lichidator judiciar LO, -,.7.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 2009.
PREȘEDINTE,
- - JUDECĂTORI,
-
-
GREFIER,
Red.
red.
tehnored. 5 ex.
30 nov. 2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Lăcrămioara Moglan, Loredana Albescu
