Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1064/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1405/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1064
Ședința publică de la 10 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 2788 din data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR ADMINISTRARE LICHIDARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. pct.2 proc.civilă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr.2788/16.06.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților și, ca nefondate, dispunând închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei. Antra
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 21.07.2008.
În motivarea recursului declarat recurenta a arătat că instanța de fond a soluționat cererea cu interpretarea greșită a legii, întrucât în cauză, petenta a făcut dovada existenței tuturor elementelor răspunderii patrimoniale. Sub acest aspect, recurenta a arătat că a făcut dovada existenței faptelor ilicite, prin faptul nedepunerii de către pârâți a documentelor contabile prevăzute de lege și al nerespectării dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Cât privește prejudiciul, recurenta a arătat că a fost prejudiciată prin conducerea defectuoasă a societății de către pârâți, aspect ce rezultă din tabelul definitiv de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar și care nu a fost contestat în instanță.
În ceea ce privește culpa, recurenta a învederat că, aflându-se pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată conform art.1082 Cod civil, administratorii având de îndeplinit un contract de mandat tacit conform art.72 din Legea nr.31/1990, republicată și art.1532-1533 Cod civil.
Relativ la legătura de cauzalitate, recurenta a arătat că singurul rezultat previzibil al neținerii contabilități conform legii este falimentul societății astfel conduse.
Urmare a activității desfășurate de administratorii societății, societatea a intrat în încetare de plăți, iar creditoarea-recurentă a fost prejudiciată prin neplata taxelor și impozitelor, precum și a dobânzilor și penalităților aferente.
Recurenta a mai arătat că în ceea ce privește izvorul răspunderii civile, acesta este atât delictual, izvorând din nerespectarea dispozițiilor legale, cât și contractual, izvorând din contractul de mandat pe care reprezentanții societății îl încheie cu societatea.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a societății debitoare, se analizează ca fiind o formă a răspunderii civile delictuale, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea 85/2006 privind insolvența, de modificarea a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speță, nu aduce nici o modificare sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii delictuale, este acela că art.72 din Legea 31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile dintre administrator și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispozițiile legale fiind speciale și, deci, de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie. Nu se poate susține că răspunderea instituită de această dispoziție specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale motivele invocate de recurentă în susținerea recursului, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente-condiție, a căror îndeplinire este impusăcumulativde principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanei vizată, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legea nr.82/1991, republicată.
Ca atare, simplele afirmații în fața instanței, nedovedite în condițiile art.1169 Cod civil, nu pot fundamenta decizia instanței de admitere a cererii formulate, Curtea reținând că neținerea contabilității conform legiiut singuli, fără raportare la celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, nu echivalează cu dovada elementelor răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă, coroborat cu art.138 din Legea 85/2006 republicată, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.2788 din data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, prin Lichidator Judiciar ADMINISTRARE LICHIDARE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 14.10.2008
Tehnored. - 15.10.2008/Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială/Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
