Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1077/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1077
Ședința Publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Alina Sekely
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.2604 din 4.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL prin lichidator judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 6.10.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea pentru a da posibilitate intimatelor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.10.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 2604/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B împotriva pârâtei. În baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de insolvență a societății debitoare și, radierea societății debitoare de la registrul comerțului. În baza art. 135 din lege s-a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii pentru efectuarea mențiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin sentința comercială nr. 3586/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bucureștis -a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitoarei, fiind desemnat lichidator judiciar.
La data de 17.03.2008 creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5 Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății debitoare, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Cererea a fost motivată în sensul că pârâta a făcut să dispară unele documente contabile, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea neîntocmind și nedepunând raportările contabile aferente anului 2004, că pârâta a dispus continuarea activității societății în interes personal, deși avea obligația ca, potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006, să se adreseze tribunalului cu o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii insolvenței în maxim de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii, arătând că afirmațiile creditoarei sunt fără suport probatoriu.
Judecătorul sindic a reținut că pârâta a deținut funcția de administrator al începând cu data de 12.09.2005, astfel că nu se poate reține culpa acesteia pentru nedepunerea raportărilor contabile periodice stabilite prin legislația fiscală în vigoare, anterior anului 2004.
Nedepunerea raportărilor contabile periodice stabilite prin legislația fiscală în vigoare anterior anului 2004 nu constituie fapta prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, deoarece evidența contabilă trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligațiile de plată și care sunt supuse unor sancțiuni distincte și în nici un caz nu pot cauza ajungerea societății în stare de insolvență.
Instanța a reținut și că pârâta și-a îndeplinit obligația legală de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele societății debitoare prevăzute de art. 28 din legea insolvenței.
Analizând situația economico-financiară a societății, lichidatorul judiciar a concluzionat că administratorul a ținut contabilitatea debitoarei în conformitate cu Legea nr. 82/1991, starea de insolvență fiind determinată de cauze obiective concretizate în renunțarea fostului administrator la conducerea efectivă a activității societății începând din anul 2004 din motive de sănătate, societatea înregistrând pierderi, cu scăderea volumului cifrei de afaceri.
Din analiza probelor administrate în cauză s-a considerat că nu se poate reține săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d din lege, și că, și în situația în care nedepunerea actelor ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că fapta nedepunerii declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul statului a condus la starea de insolvență a debitoarei.
Instanța a mai arătat că împrejurarea că pârâta a dispus continuarea activității societății debitoare fără a solicita tribunalului deschiderea procedurii de insolvență nu constituie fapta prevăzută de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, nefiind probată condiția în sensul că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoarei.
Deoarece s-a apreciat că răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 are o natură juridică delictuală și că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 998-999.civ. a fost respinsă cererea de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
S-a arătat că, potrivit listei bunurilor pusă la dispoziție de către debitoare, în patrimoniul acesteia s-au identificat bunuri de natura mobilierului și a aparaturii birotice, în valoare de inventar de 2.114,05 lei. Acestea au fost parțial cumpărate în anii 1995-1996, iar parțial au fost casate datorită uzurii. Pârâta a achitat contravaloarea acestor bunuri, respectiv suma de 2.114,05 lei, sumă ce a acoperit numai onorariul lichidatorului și cheltuielile aferente procedurii.
Fiind întocmit raportul final de activitate cu privire la care nu s-au formulat obiecțiuni în termen legal, judecătorul sindic a aprobat acest raport.
În consecință, în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii de faliment și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 2604/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 4
Aceasta a criticat-o pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. respectiv hotărârea judecătorească este pronunțată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivului de recurs s-a susținut că atâta timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, inacțiunea constând în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația de ținere a contabilității, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991. S-a arătat că este prezumată culpa pârâților potrivit art. 1082.civ. astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru antrenarea răspunderii intimatei. De asemenea, s-a susținut și că administratorul societății avea obligația legală să solicite aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și să nu dispună în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți. Simplul fapt că administratorul societății debitoare a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a mai fi nevoie de a proba elementele care compun răspunderea civilă obișnuită.
Analizând recursul prin prisma motivului de recurs expus, se constată că nu este fondat.
Nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale la organul fiscal teritorial nu probează săvârșirea faptei de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Totodată, în cadrul răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, care este o răspundere civilă delictuală specială, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1082.civ. referitoare la operarea prezumției de culpă a debitorului, în cauză a administratorului societății debitoare, prezumție care se aplică numai în domeniul răspunderii civile contractuale.
Referitor la susținerea că administratorul societății debitoare nu a aplicat prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nu a solicitat aplicarea procedurii insolvenței debitoarei, se constată că obligația legală prevăzută de acest text de lege aparține debitoarei și nu administratorilor acesteia. Totodată, sancționarea neîndeplinirii obligației se realizează prin dispozițiile art. 143 din Legea nr. 85/2006 și nu prin cele ale art. 138 din lege.
Cu privire la dispunerea de către administratorul societății debitoare a continuării activității societății în interes personal, activitate care ar fi dus societatea la stare de insolvență, așa cum a reținut și judecătorul sindic, nu s-a probat interesul personal al intimatei administrator al debitoarei în continuarea activității societății aflate în stare de insolvență.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că în mod legal a hotărât prima instanță că intimata-pârâtă nu se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 și că nu poate fi deci antrenată răspunderea acesteia în temeiul prevederilor legale arătate.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ., va fi respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACEST E MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.2604 din 4.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex./ 12.11.2008
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea, Cristina Scheaua, Alina Sekely
