Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.109/
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C-S împotriva sentinței comerciale nr.1418/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.-, în contradictoriu cu debitoarea SC & SRL prin lichidator judiciar Management, pârâtul și creditorul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul creditoarei a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1418/22.11.2007, pronunțată în dosarul Tribunalului C-S cu nr.-, judecătorul sindic a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Management, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC & SRL, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru suma de 276 lei, cu titlu de creanță înscrisă la masa credală a debitoarei în contradictoriu cu creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C-S și Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea formulată la data de 25.10.2007 formulată de lichidatorul judiciar Management, aceasta a chemat în judecată pârâtul, solicitând obligarea pârâtului, în calitate de administrator social al debitoarei SC & SRL, la plata sumei de 276 lei, reprezentând contravaloarea creanțelor neachitate față de creditoare, astfel cum sunt înscrise în definitiv al creanțelor împotriva debitoarei, în faliment.
În susținerea cererii de chemare în judecată s-a învederat că împotriva debitoarei a fost declanșată procedura insolvenței-procedura simplificată-instituită prin Legea nr.85/2006, procedură sub durata căreia administratorul social nu a depus la dosarul cauzei saula lichidator toate documentele contabile prevăzute la art.28 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care se consideră că administratorul social a ținut o contabilitate fictivă sau nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, astfel că acesta se face vinovat de aducerea în stare de insolvență a debitoarei.
Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Analizând materialul probator administrat în cauză, judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr.877/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.- s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței-procedura simplificată-împotriva debitoarei SC & SRL, în conformitate cu prevederile art.33 alin.6 prima fază din Legea nr.86/2006.
Cum răspunderea prevăzută la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 are natura unei răspunderi civile delictuale, judecătorul sindic a apreciat că se impune ca reclamantul să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ, a condițiilor unei asemenea răspunderi, respectiv prejudiciul cauzat creditorilor care s-au înscris la masa credală a debitoarei; fapta ilicită a pârâtului, în calitatea sa de administrator social; raportul de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului cu privire la fapta ilicită pe care a săvârșit-o și care le-au cauzat creditorilor prejudiciul și care să fie anterioară deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei și care a cauzat intrarea acesteia, ca persoană juridică, în stare de insolvență.
S-a constatat că în pricina dedusă judecății, reclamantul nu a făcut dovada, în concret, a faptelor ilicite în sensul prevederilor art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, care au fost săvârșite de către pârâtul, în calitatea sa de administrator social al debitoarei SC & SRL, care să fie anterioare datei de 24.05.2007 și că aceste fapte au avut, ca și o consecință directă, ajungerea debitoarei în încetare de plăți.
Judecătorul sindic a reținut că din nici un înscris existent la dosarul cauzei nu rezultă că pârâtul, în calitatea sa de administrator social, a săvârșit anterior datei deschiderii procedurii insolvenței vreuna din faptele prevăzute la art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 care să fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, astfel că nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei faptei de natură să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C-S solicitând modificarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social al debitoarei, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 197 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 197 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membri organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că, potrivit art.73 alin.1 din Legea nr.31/1990, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar că potrivit art.73 alin.2 din același act normativ, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr.64/1995, în prezent Legea nr.85/2006.
Creditoarea recurentă invocă faptul că pârâta debitoare, prin administratorul, nu a depus documente contabile la lichidatorul judiciar sau la dosarul cauzei, iar lichidatorul nu a putut întocmi bilanțul contabil de lichidare, deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile, astfel că administratorul social nu a ținut evidența contabilă potrivit legii și nu a făcut dovada că ar fi ținut o asemenea evidență contabilă. În aceste condiții, recurenta consideră că este întrunită condiția prevăzută de art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect judecătorul sindic a reținut că din nici o probă de la dosarul cauzei nu rezultă că pârâtul, în calitatea sa de administrator social a debitoarei in insolvență, a săvârșit anterior datei deschiderii procedurii insolvenței vreuna din faptele prevăzute la art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 care să fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, astfel că nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei faptei de natură să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei.
Curtea reține că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului debitoarei falite. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998 - 999 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 respectiv greșeala
de gestiune (în sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului. Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul
a rezultat direct din fapta culpabilă (greșeală de gestiune) a administratorului.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art.138 lit.d din lege, deoarece administratorul nu a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau cu privire la efectuarea înregistrărilor contabile conform cerințelor legii și a omis să întocmească situațiile financiare anuale.
Motivul de recurs nu poate fi primit. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr.82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență.
Apoi, și dacă nedepunerea actelor arătate de recurentă ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art.304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C-S împotriva sentinței comerciale nr.1418/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./14.02.2008
Dact./14.02.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul C-S-judecător
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
