Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1094/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1458/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1094
Ședința publică de la 27.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, în contradictoriu cu intimatele, SC 75 COM SERV SRL - prin lichidator judiciar și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, împotriva sentinței comerciale nr.2778/13.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că au fost atașate dovezile de comunicare a sentinței atacate, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2778/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B în temeiul dispozițiilor articolului 138 literele c și d din Legea nr.85/2006 împotriva pârâtei, reținând în esență faptul că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte îndeplinirea condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale (articolele 998, 999 Cod civil).
Împotriva acestei sentințe comerciale, creditoarea în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006, a declarat recurs pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială la data 28.07.2008 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurenta consideră că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond în mod superficial a analizat raporturile juridice deduse judecății și materialul probator administrat, ajungând astfel la concluzia greșită potrivit căreia răspunderea civilă întemeiată pe dispozițiile articolului 138 literele c și d din Legea nr.85/2006 ar fi una de natură delictuală și nu contractuală așa cum este în realitate (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă).
Intimatele legal citate nu au formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 cod procedură civilă.
Curtea, verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății în stare de insolvență este limitată de articolul 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006 la săvârșirea uneia/unora dintre faptele enumerate la literele a-
Aceste dispoziții legale nu instituie însă prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent.
În acest context de remarcat faptul că nu orice deficiență de natură managerială este în măsură a duce la stabilirea răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138, textul de lege sancționând practic acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost constituită.
Răspunderea reglementată de dispozițiile articolului 138 alineat 1 are, așa cum rezultă din interpretarea textului de lege menționat, o natură juridică delictuală, ceea ce presupune obligarea dovedirii îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de dispozițiile articolelor 998 - 999 Cod civil.
Sub acest aspect probatoriul administrat de către recurenta - creditoare nu este pertinent și concludent, instanța neputând stabili astfel în mod corect existența unei legături de cauzalitate între presupusa săvârșire a faptelor prevăzute la literele c și d și starea de insolvență a societății debitoare.
Cum acest text de lege (articolul 138 din Legea nr.85/2006) nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere s-a solicitat a fi stabilită, iar din probele administrate nu rezultă care anume fapte săvârșite în concret de intimat ar fi "cauzat"starea de insolvență a debitoarei, Curtea constatând faptul că recurenta, potrivit dispozițiilor articolului 1169-1170 Cod civil, nu a reușit să facă dovada îndeplinirii condițiilor generale (articolele 998 - 999 Cod civil) și a celor speciale (articolul 138 literele c și d din Legea nr.85/2006) necesare atragerii răspunderii patrimoniale a intimatului, în baza articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține dispozițiile instanței de fond ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr. 2778 din 13.06.2008, a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în contradictoriu cu intimatele, SC 75 COM SERV SRL - prin lichidator judiciar și INSPECTORATRUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
3.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
