Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA Nr.110/ DOSAR Nr-

Ședința publică din 5 martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 3: Gabriela președinte de secție - - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1267/Sind din 4 decembrie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a intimatului pârât.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 martie 2009.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, în cadrul procedurii insolvenței La, reclamanta Bas olicitat obligarea pârâtului, în calitate de administrator ald ebitoarei, să suporte din pasivul acestei societăți suma de 6.707.330 lei.

Judecătorul sindic, prin sentința civilă nr. 1267/4.12.2008 a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:

Cu privire la art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 nicio probă administrată în cauză nu atestă că pârâtul ar fi folosit bunurile în interes propriu sau în interesul unei alte persoane, fapt ce ar fi condus societatea la insolvență.

Cu privire la art. 138 lit. d s-a reținut că nu este suficientă neținerea contabilității conform cu legea și nici faptul nedepunerii documentelor cerute de lege la administrația financiară deoarece nu s-a probat că prin aceste omisiuni a fost determinată insolvența.

Referitor la fapt prevăzută de art. 1348 lit. e din Legea nr. 85/2006 s-a reținut că această faptă presupune dovedirea deturnării sau ascunderii unei părți a activului societății sau a măririi fictive a pasivului, respectiv dovedirea legăturii de cauzalitate, dovezi care, de asemenea, nu s-au făcut.

Faptul că pârâtul a fost condamnat pentru o faptă de pericol, respectiv pentru evaziune fiscală nu are relevanță în cauză întrucât nu se poate presupune că această faptă a determinat insolvența debitoarei.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii.

Recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 3041Cod procedură civilă.

În motivarea recursului se arată că, potrivit raportului lichidatorului judiciar s-a reținut că administratorul societății este învinuit de infracțiunea de evaziune fiscală în baza Legii nr. 87/1997, ceea ce duce la concluzia că există raport de cauzalitate între activitatea administratorului societății și ajungerea societății în stare de insolvență, fiind întrunite elementele prevăzute de art. 138 lit. a și d pentru atragerea răspunderii materiale a administratorului, prejudiciul identificat prin analiza documentelor contabile fiind suma de 6.707.330 lei.

Contrar concluziilor primei instanțe, raportul final al lichidatorului judiciar și bilanțul final constituie dovezi ale săvârșirii de către pârât a faptelor prevăzute la art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.

Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:

Acțiunea formulată de reclamantă se întemeiază pe dispozițiile art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.

Singura probă propusă de reclamantă pentru soluționarea acestei cereri a fost interogatoriul. Deși citat cu mențiunea "la interogatoriu" pârâtul nu s-a prezentat pentru administrarea acestei probe.

Refuzul de a se prezenta la interogatoriu se coroborează cu raportul administratorului judiciar, întocmit în dosarul de insolvență, din care rezultă că pârâtul, în calitate de administrator special al societății debitoare nu a depus actele contabile, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 85/2006, ceea ce creează prezumția că pârâtul nu a ținut deloc contabilitatea societății și că această omisiune a determinat ajungerea societății în stare de insolvență.

Rezultă că a fost dovedită săvârșirea cu vinovăție de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, concluziile primei instanțe fiind eronate sub acest aspect.

Răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 fiind o răspundere civilă delictuală, o condiție pentru antrenarea acesteia este și prejudiciul provocat prin fapta ilicită. Acest prejudiciu este, în mod evident creanța cu care reclamanta a fost înscrisă în tabelul creditorilor, reprezentând și impozit pe profit neachitate, cu penalitățile de întârziere și majorările aferente.

Prin sentința penală nr. 713/26.05.2008 a Judecătoriei Brașov, inculpatul, pârâtul din prezenta cauză, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a fost obligat la plata către partea vătămată, Statul Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a sumei de 2.481.788 lei, cu titlu de despăgubiri civile, valoarea majorărilor de întârziere și a penalităților urmând a se calcula până la data plății efective.

Din considerentele sentinței rezultă că fapta reținută ca infracțiune în sarcina inculpatului a constat în neînregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate la La, având drept consecință sustragerea de la plata impozitului pe profit și, la care s-au calculat majorări de întârziere și penalități.

Latura obiectivă a infracțiunii pentru care pârâtul a fost condamnat și obligat să plătească despăgubiri coincide deci, cu conținutul faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 iar despăgubirile constau în contravaloarea impozitului pe profit, în cuantum de 979.777 lei și în sumă de 779.008 lei neachitate către bugetul de stat, cu majorări și penalități de întârziere, la fel ca și creanța pentru care recurenta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței. Diferența dintre suma acordată cu titlu de despăgubiri prin sentința penală și creanța cu care recurenta a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor se explică prin valoarea diferită a penalităților majorărilor de întârziere, ca urmare a formulării cererilor la date diferite.

Se constată deci, că pentru creanța inițială, în valoare de 3.556.063 lei reclamanta a obținut despăgubiri prin sentința penală, astfel că, în temeiul principiului "electa una, non datur recursus ad alteram", ea nu mai poate solicita repararea aceluiași prejudiciu și în cadrul unui proces civil.

Pentru suma suplimentară trecută în tabelul definitiv al creanțelor, ca urmare a precizării de acțiune înregistrată la data de 10 iulie 2007, respectiv 2.764.705 lei, acțiunea este întemeiată, întrucât aceasta reprezintă obligații bugetare constatate printr-un proces verbal ulterior, în baza căruia s-a întocmit decizia de impunere nr. 453/15.05.2007.

Este de remarcat și faptul că singura creanță înregistrată în procedura insolvenței La este a recurentei.

Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1, raportat la art. 3041Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul, în sensul admiterii în parte a acțiunii, potrivit celor mai sus menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 1267/SIND/04.12.2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o modifică în tot, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:

Obligă pe pârât să suporte din averea personală o parte din pasivul La, în valoare de 2.- lei.

Respinge restul pretențiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.: / 06.03.2009

Tehnored: /11.03.2009/ - 3 ex -

Judecător-sindic:

Președinte:Laura Fețeanu
Judecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Brasov