Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1101/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1101R
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.409 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații R, - COM SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 09.06.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura falimentului, prevăzută de Legea nr.85/2006, derulată împotriva debitorului - Com SRL, Comitetul creditorilor, desemnat prin încheierea dată în cauză la 24.03.2008, prin președintele său, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B, autorizat să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale prin încheierea de la 09.06.2008, a chemat în judecată pârâtul R, administratorul societății comerciale debitoare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art.138 alin.1 lit.d din legea menționată, să se dispună obligarea acestuia la suportarea pasivului debitorului.
De asemenea, prin cererea formulată în cauză la 23.01.2009, lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii falimentului în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.409 pronunțată la data de 26.01.2009, în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins cererea formulată de Comitetul creditorilor împotriva pârâtului R, ca nefondată și a închis procedura insolvenței față de debitoarea - Com SRL în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, dispunând, totodată, și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente măsurii închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut că în raport cu prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale cu privire la pasivul debitorului este necesar să fie îndeplinite condițiile legale referitoare la fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția persoanelor vizate.
Dispozițiile art.138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, faptele trebuie dovedite iar măsura în care acestea au cauzat ajungerea în stare de insolvență a debitorului se stabilește pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent. Or, în cauză, dispozițiile art.138 lit.d, invocate de reclamant, nu își găsesc aplicabilitatea, întrucât, în cazul în care plătitorul nu își îndeplinește obligația de a depune raportările contabile la organele fiscale, acestea din urmă vor stabili din oficiu obligația de plată. Legea contabilității și actele normative privind obligația de depunere a declarației privind obligațiile fiscale și a bilanțului contabil nu sancționează debitorul sau pe administratorul acestuia ci precizează obligația organului fiscal de a stabili efectuarea unui control de fond, context în care trebuie apreciat că fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d nu constituie o cauză a stării de insolvență și nici nu poate fi vorba de o sustragere a debitorului de la controlul fiscal.
De asemenea, nu s-a dovedit de către reclamant prin vreun mijloc de probă săvârșirea cu vinovăție de către pârât a faptei în discuție, descrisă în textul de lege în sensul ținerii unei contabilități fictive, determinării dispariției unor documente contabile, neținerii contabilității în conformitate cu legea. În afara unor susțineri cu caracter general, teoretic, reclamantul nu a probat nici săvârșirea faptei astfel cum este prevăzută de lege și nici legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cererea de închidere a procedurii insolvenței în cauză, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, debitorul nemaiavând bunuri în patrimoniu prin a căror valorificare să se asigure recuperarea creanțelor și derularea procedurii.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 B, având calitatea de președinte al Comitetului creditorilor, a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului R pentru pasivul debitorului.
În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă). în acest sens, atâta timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse de debitor la organul fiscal teritorial, rezultă în mod clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, potrivit art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
În conformitate cu art.11 din Legea nr.82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului iar potrivit art.1082 cod civil culpa pârâtului trebuie prezumată în cadrul răspunderii contractuale avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Obligația întocmirii și depunerii raporturilor contabile este prevăzută de lege. În cauză lichidatorul a învederat, prin rapoartele de activitate întocmite, că pârâtul nu a prezentat toate documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 ceea ce înseamnă nerespectarea dispozițiilorart.1 și 5 din Legea nr.82/1991 și echivalează cu o determinare a dispariției actelor contabile, cu intenția de a se ascunde modul în care au fost folosite bunurile debitorului.
Prejudiciul suferit de creditor este cert, prin stabilirea de către tribunal a faptului că societatea debitoare a încetat plățile, deschizându-se procedura falimentului.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă legătura de cauzalitate dintre fapta culpabilă a administratorului debitorului, constând în dezinteresul arătat pentru funcționarea normală a societății, respectiv, omisiunea cu bună știință a declanșării procedurii insolvenței și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata creanțelor acestora.
Intimatul-pârât nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială pentru pasivul debitorului față de care s-a deschis procedura insolvenței este necesar, potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor privind existența faptei ilicite săvârșite de către pârât; a prejudiciului suferit de către creditori în urma ajungerii debitorului în stare de insolvență; a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu; precum și a vinovăției pârâtului.
Dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie nici o prezumție referitor la existența condițiilor menționate astfel că în raport cu prevederile art.1169 Cod civil, îndeplinirea fiecăreia dintre acestea trebuie să fie probată de către reclamant în mod concret și pertinent.
Susținerile recurentului au însă în majoritate doar un caracter general și teoretic, fără caracterul obiectiv necesar și nu beneficiază nici de o probare corespunzătoare.
Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită, recurentul nu a vizat probarea în sune a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d, invocată a fi fost săvârșită de către pârât, în una dintre alternativele referitoare la neținerea contabilității în condițiile legii, determinarea dispariției unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, ci a avut în vedere doar o eventuală consecință posibilă a faptei respective și anume, nedepunerea documentelor contabile la organele fiscale teritoriale sau în procedura insolvenței. Or, nedepunerea documentelor respective poate avea, evident, multe alte cauze decât fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d și nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta respectivă, în acest context legiuitorul neprevăzând nici o prezumție referitor la o eventuală legătură dintre acestea. De altfel, atât Legea nr.82/1991 cât și Legea nr.85/2006 leagă alte consecințe juridice de nedepunerea documentelor contabile, în ambele ipoteze menționate, iar ca faptă în sine, nedepunerea documentelor contabile nu este cuprinsă în enumerarea limitativă a categoriilor de fapte cuprinsă în art.138 alin.1 în raport cu care se poate avea în vedere atragerea răspunderii patrimoniale.
De asemenea, dacă prejudiciul creditorilor în cauză poate fi apreciat ca rezultând din ajungerea debitorului în stare de insolvență, situație probată prin hotărârea de deschidere a procedurii împotriva debitorului, recurentul nu a fost în măsură să probeze raportul de cauzalitate dintre pretinsa faptă și prejudiciul respectiv, susținerea privind dezinteresul pârâtului pentru funcționarea normală a societății debitoare fiind prea generală pentru a prezenta relevanță sub acest aspect.
În plus, spre deosebire de dreptul comun, nici culpa pârâtului în săvârșirea faptei nu este prezumată în condițiile dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, natura răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului nefiind contractuală, ci având caracter special.
În consecință, având în vedere că sentința atacată este temeinică și legală și că recursul nu este fondat, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B cu sediul în B, Calea 13, nr.226, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.409 din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații R cu domiciliul în Republica M,-, - COM SRL cu sediul în B,-,.33,.2,.12, sector 5, prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ cu sediul în P,-, -4,.B,.40, județul P, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în B,--26A, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Aurică
I
Grefier,
Red.Jud. - 2.11.2009
Tehnored. - 3.11.2009
Nr.ex.: 7
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică
