Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 111/

Ședința publică de la 15 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție

JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin

JUDECĂTOR 3: Gina Ignat

GREFIER - - -

.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -. B, cu sediul în sector 1, strada -. -.. nr. 50, împotriva sentinței comerciale nr. 813/05.09.2007 pronunțată de judecătorul sindic în cadrul Tribunalului Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare. G, cu sediul în-, - 8,. 15, județul G, prin lichidator judiciar M C EXPERT. G, cu sediul în strada - nr. 26, - 3,. 6, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, intimatul pârât, intimat - lichidator judiciar EXPERT G, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect angajare răspundere patrimonială.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită potrivit dispozițiilor și ale dreptului comun cu intimatul pârât.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, după care:

Curtea ridică, din oficiu, excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, motivat de faptul că aceasta a fost exercitată de un creditor care nu a avut calitatea de parte la soluționarea cererii de antrenare răspundere, urmând a se pronunța asupra excepției la sfârșitul ședinței de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 813/05.09.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei G, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006.

S-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.

Conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar și judecătorului sindic de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.

S-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar G de atragere a răspunderii foștilor administratori ai societății debitoare, ca nefondată.

S-a dispus plata sumei de 4128,13 lei, cheltuieli de procedură, din fondul de lichidare special constituit către lichidatorul judiciar

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința nr. 406/24.10.2006, s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei

A constatat că, la data de 29.05.2007, lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei.

A constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 131 din lege, pentru a dispune închiderea procedurii falimentului.

În ce privește cererea de antrenare răspundere a fostului administrator al debitoarei, a reținut că, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere, care au cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte: "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea" (lit. d).

A constatat că expresia "a cauzat" sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutiv de creditori.

Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a condus la aducerea societății în stare de insolvență.

A constatat că elementele faptei prevăzută de art. 138 lit. d nu sunt întrunite în cauză.

Această normă nu instituie o prezumție legală de săvârșire a faptei de către pârâții administratori, iar nedepunerea evidenței contabile în cursul procedurii insolvenței, în lipsa oricăror înscrisuri care să emane de la Administrația Finanțelor Publice și care să ateste, în mod neechivoc, că nu s-au depus bilanțurile contabile, nu poate conduce la concluzia că pârâtul nu a organizat și condus contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991.

Pe de altă parte, legătura de cauzalitate dintre fapta reglementată de art. 138 lit. d și starea de insolvență reprezintă o condiție distinctă a răspunderii civile delictuale prevăzută de dispozițiile art. 998-999 cod civil (în temeiul cărora se poate angaja răspunderea patrimonială a pârâților), care nu se prezumă, ci trebuie probată.

Cum lichidatorul judiciar G nu a dovedit, în condițiile art. 1169 Cod civil, că neorganizarea contabilității conform legii a determinat insolvența societății debitoare, iar actele aflate la dosarul cauzei nu susțin afirmația lichidatorului judiciar făcută în acest sens în raportul din data de 13.03.2007, s-a constatat că, în cauză, nu este îndeplinit unul din elementele răspunderii civile delictuale.

Acțiunea lichidatorului judiciar G, fundamentată pe acest temei este neîntemeiată și din perspectiva faptului că a fost motivată pornind de la împrejurarea că pârâtul nu a răspuns notificărilor emise de administratorul și lichidatorul judiciar, de unde s-a tras concluzia că acesta nu a ținut contabilitatea conform legii, însă omisiunea imputată este ulterioară deschiderii procedurii și, deci nu putea cauza stare de insolvență a debitoarei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.

Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, în esență, pentru următoarele motive:

În mod greșit a fost respinsă cererea în antrenare răspundere a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, impunându-se modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acestei cereri.

Astfel, judecătorul sindic a ignorat actele aflate la dosarul cauzei.

De asemenea, nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, prin încălcarea obligației prev. de art. 27 din Legea nr. 85/2006, aceea de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor Legii insolvenței, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, pârâtul a săvârșit fapta prev. de art. 138 alin. 1 lit. c din lege. Interesul administratorului în continuarea activității este prezumat, întrucât mandatul comercial este prezumat oneros (art. 374 Cod comercial).

De asemenea, prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate, contrar prevederilor art. 55 din nr.OUG 150/2002, modificată, pârâtul a săvârșit fapta prev. de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.

Ca atare, au fost dovedite existența prejudiciului, a vinovăției pârâtului, precum și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și faptele săvârșite.

În drept, a invocat disp. art. 299 - 316.pr.civ. art. 138 și următoarele din Legea nr. 85/2006.

La termenul din 15 februarie 2008, instanța de recurs, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, motivat de faptul că a fost promovată de un creditor care nu a avut calitatea de parte la soluționarea cererii în antrenare răspundere de către instanța de fond.

Pronunțându-se, mai întâi, asupra excepției care face de prisos cercetarea motivelor de recurs, în condițiile art. 137.pr.civ. instanța de recurs constată următoarele:

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, dreptul la acțiune în antrenare răspundere patrimonială a fost recunoscut numai administratorului/lichidatorului judiciar. În subsidiar, dreptul la acțiune poate fi exercitat și de comitetul creditorilor, cu autorizarea prealabilă a judecătorului sindic, dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 alin. 3 din același act normativ.

Prin urmare, dreptul la acțiune a fost recunoscut numai lichidatorului/administratorului judiciar sau unui alt participant la procedură (comitetul creditorilor), în calitate de reprezentanți ai tuturor creditorilor, reprezentând interesul concursual al adunării creditorilor, chiar dacă aceștia nu justifică un interes personal sau direct. Dreptul la acțiune nu poate fi exercitat, individual, de fiecare creditor în parte, deși creditorii ar justifica, fiecare, un interes.

În speță, acțiunea în antrenare răspundere patrimonială a fost exercitată de lichidatorul judiciar G, care, deși cererea sa a fost respinsă, a achiesat la soluția pronunțată de judecătorul sindic, prin neexercitarea căii de atac a recursului.

Or, acțiunea civilă este unică, uniformă, cuprinzând toate mijloacele procesuale organizate de lege prin care se solicită protecția juridică a dreptului sau interesului afirmat, respectiv prerogativele de a sesiza instanța, de a propune probe, de a invoca excepții, de a exercita căile de atac etc.

Prin urmare, un creditor individual, nefiind titularul dreptului la acțiune în antrenare răspundere a membrilor organelor de conducere sau control ale debitoarei - persoană juridică, nu poate exercita mijlocul procesual al căii de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluționat o atare cerere.

În concret, în cauza de față, au avut calitatea de părți la judecata fondului (a cererii în antrenare răspundere), doar lichidatorul judiciar și pârâtul, fost administrator al societății debitoare,.

Ca atare, în speță se aplică regula conform căreia calea de atac în reformare, a recursului, poate fi exercitată numai de către părțile de la judecata în primă instanță. Creditoarea, neavând calitatea de parte la judecata cererii în antrenare răspundere, nu poate declara recurs, chiar dacă ar justifica un interes în promovarea căii de atac.

Față de considerentele ce preced, va respinge prezentul recurs, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -. B, cu sediul în sector 1, strada -. -.. nr. 50, împotriva sentinței comerciale nr. 813/05.09.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, ca fiind inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

VV/28.02.2008

/2 ex/03.03.208

Fond:

Președinte:Valentina Vrabie
Judecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Galati