Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1118/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:1118
Sedința publică din 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta creditoare COMITETUL CREDITORILOR PRIN ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 B împotriva sentinței comerciale nr.515/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC - SRL prin lichidator judiciar DM și intimatele creditoare DIRECTIA REGIONALA VAMALA B și INSPECTORUL TERITORIAL D E MUNCĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Intimatul personal, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul
Intimatului pârât.
Intimatul pârât personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, învederând că societatea și-a încetat activitatea.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.515 din 4.02.2008 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, s-a respins, cererea formulată de Comitetul Creditorilor debitoarei SC - - B, împotriva pârâtului, domiciliat în B, s-a închis procedura insolvenței, față de debitoare, în contradictoriu cu creditorii Direcția Regională Vamală B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B și Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, și s-au dispus celelalte măsuri adiacente, corespunzătoare, acestei faze a executării silite colective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Comitetul Creditorilor debitoarei, reprezentată prin Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, s-a arătat că, prin sentința comercială nr. 1842 din 10.10.2005, s-a dispus declanșarea procedurii reorganizării, prevăzută de Legea nr.64/1995, împotriva debitoarei SC - SRL.
Din tabelul definitiv al obligațiilor, depus la dosar, a rezultat că, societatea înregistrează debite restante, în cuantum de 349.341 ron, față de Sector 2, Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală B și Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă
Creditoarea, în calitate de reprezentant al creditorilor, a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale, împotriva administratorului societății debitoare, în vederea recuperării creanțelor.
Instanța de fond, a respins cererea acesteia, motivat de faptul că, dispozițiile articolului 138 nu instituie prezumția de culpă a administratorului societății, ci faptele trebuie dovedite.
Lichidatorul judiciar a arătat că, din consultarea dosarului penal nr. 4617/2004, aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a Ia Penală, a constatat că, prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală 335/P/2003 al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimiși în judecată, și, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: aderare la un grup de crimă organizată, spălare de bani, evaziune fiscală în formă continuată, fals la legea contabilității și uz de fals în formă continuată. Expertul contabil desemnat de instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 3.02.2006, nu a realizat expertiza, datorită lipsei unei părți a evidențelor contabile, iar în documentele contabile ridicate de către organele de poliție, în februarie 2004, expertul contabil nu a regăsit totalitatea documentelor necesare, efectuării expertizei contabile.
Recurenta apreciază că, nedepunerea de către debitoare, a actelor contabile, instituie o prezumție relativă, a neținerii contabilității în conformitate cu legea, și a legăturii de cauzalitate, dintre această faptă și ajungerea societăți în încetare de plăți.
De asemenea, reprezentanții debitoarei nu au depus, începând cu luna februarie 2004, declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, deconturile de TVA și bilanțurile contabile, încălcând astfel dispozițiile articolului 11 Legea nr.82/1991, a contabilității, potrivit cărora: "răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului debitoarei".
Nedepunerea, cu regularitate, a documentelor financiar-contabile, reclamate de legislația în vigoare, instituie o prezumție a intenției de sustragere a societății, de la declararea obligațiilor datorate bugetului general consolidat, și a determinat imposibilitatea efectuării unei analize a activității desfășurată de debitoare, în această perioadă, existând astfel posibilitatea ca, debitele reale, să fie mai mari, decât, cele cu care s-au înscris la masa credală.
Recurenta învederează instanței că, răspunderea organelor de conducere ale societății este atrasă în strânsă legătură cu nedepunerile culpabile ale documentelor, sus-menționate, omisiune vădit imputabilă acestora, mai cu seamă, cu cât, aceștia, în calitate de mandatari, ai falitei, erau ținuți să-și ducă la îndeplinire mandatul, prin manifestarea unei diligente superioare, chiar și celei depusă în susținerea propriilor interese.
Potrivit dispozițiilor articolului 72 din Legea nr.31/1990, republicată, "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", or, conform articolului 374 Cod comercial, este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins în Actul constitutiv sau în Hotărârea Adunării Generale și este acceptat, prin semnarea în Registrul Comerțului. Prin urmare, acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic, contractual, de mandat comercial, cu societatea, răspunzând nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă, în executarea lui, culpă ce poate consta, atât într-o acțiune cât și într-o omisiune(neîndeplinirea unei acțiuni, or neluarea unei măsuri, atunci când acea acțiune sau acea măsură, trebuie să fie întreprinsă de o anumită persoană).
Faptele enumerate de dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, atrag răspunderea civilă delictuală specială a conducătorilor societății, pentru plata pasivului acesteia, doar, dacă au contribuit la starea de insolvență a societății și aceasta este o stare de fapt, care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei, pentru a fundamenta răspunderea lor, pentru pasivul societății.
Se creează astfel, legătura de cauzalitate între fapta ilicită a administratorului societății debitoare și prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor, așa cum rezultă din tabelul final al obligațiilor societății debitoare, depus la dosar), și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește, funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
În stabilirea acestei legături de cauzalitate trebuie avut în vedere, criteriul obiectiv de apreciere, care presupune, compararea activității administratorului cu activitatea unei persoane diligente, care-și subordonează măsurile luate, exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială (articolul 1080 cod civil ).
În susținerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea, întemeiată pe dispozițiile articolelor 3041și 304 punctul 9 Cod procedură civilă, nu a fost timbrată, această parte fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor legale în materie, în vigoare.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, începând cu data de 26.02.2004, urmare a săvârșirii unor infracțiuni, de către pârât, care a fost arestat, conturile debitoarei au fost blocate, toate documentele financiar - contabile, ale acesteia, au fost ridicate, de către Parchet, care a instituit și sechestrul asigurator, asupra mărfurilor și bunurilor aparținând societății comerciale debitoare.
În aceste condiții, Curtea constată că, pe de o parte, după luna februarie 2004, în mod obiectiv, pârâtul nu mai putea depune declarațiile, privind obligațiile de plată la bugetul general de stat consolidat, deconturile de TVA și bilanțurile contabile, iar pe de alta, această faptă, numai prin ea însăși, nu poate constitui temei, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale, a pârâtului, pentru suportarea pasivului societății comerciale debitoare, ci, eventual, doar, pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale.
În final, Curtea constată că, în dosarul penal nr. 4617/2004 al Tribunalului București - Secția a Ia Penală, recurenta creditoare s-a constituit parte civilă, astfel că, eventualele creanțe, neacoperite, ale societății comerciale debitoare, pot fi recuperate pe această cale, care este mult mai eficientă, având în vedere că, are titlu executor, parte din bunurile sechestrate au fost deja valorificate, iar celelalte urmează a fi vândute, în viitor.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul COMITETUL CREDITORILOR, reprezentat prin ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 B, împotriva sentinței comerciale nr.515 din 4.02.2008 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC - -, reprezentată prin lichidator judiciar DM, și intimatele creditoare DIRECTIA REGIONALA VAMALA B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B și INSPECTORUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 29.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
13.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Ana Maria
