Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 115/
Ședința publică de la 15 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AV. B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 399/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (număr în format vechi 54/F/2005), în contradictoriu cu intimata debitoare 95 Focșani, cu sediul în- BIS, județul V, intimat creditor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, intimat lichidator judiciar Focșani, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea, având ca obiect închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită potrivit dispozițiilor
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, după care:
Curtea constată procedura completă și lipsa părților, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 399/14.11.2007, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, s-au respins, ca neîntemeiate, obiecțiunile la raportul final formulate de creditoarea
S-a aprobat raportul final și, în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii și radierea din registrul comerțului a debitoarei 95
S-a dispus notificarea hotărârii în condițiile art. 135 din Lege.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut, în ceea ce privește obiecțiunile formulate de creditoarea, că procedura a fost deschisă la 07.09.2005, iar la 12.10.2005, administratorul judiciar a depus raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii în insolvență.
În raport s-a menționat că analiza a fost făcută pe baza evidenței contabile întocmită la zi și că nu s-au identificat elemente care să determine aplicarea disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, cauzele ajungerii în insolvență încadrându-se în limitele activității comerciale curente care presupune un anumit risc.
S-a mai reținut că creditoarea și-a înscris creanța la data de 24.10.2005 și a avut posibilitatea, pe vechea reglementare a Legii, să formuleze cerere de angajare a răspunderii administratorului debitoarei, fără autorizare prealabilă în acest sens.
În cauză, lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze cerere de angajare întrucât nu a descoperit elemente noi, astfel că s-au respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditoarea
S-a făcut aplicarea disp. art. 132 din Lege, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea, înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
a formulat obiecțiuni la raportul final, în cuprinsul cărora a solicitat autorizarea din partea judecătorului-sindic de a fi împuterniciți creditorii să formuleze cererea întemeiată pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, solicitare ce nu a fost menționată în cuprinsul sentinței recurate.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor la raportul final, obiecțiuni respinse ca neîntemeiate, fără însă ca sentința să fie motivată sub acest aspect. Legea nr. 85/2006 nu prevede reglementări referitoare la imposibilitatea promovării unei cererii de antrenare răspundere patrimonială în situația în care o atare cerere nu a fost formulată pe vechea reglementare.
Arată că, prin această motivare, a fost obstrucționat dreptul creditoarei de a-și exercita toate instrumentele procedurale conferite de legea insolvenței.
În ceea ce privește fondul obiecțiunilor, solicită a se constata că motivarea instanței de fond este insuficientă, fiind contrară disp. art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ.
În ceea ce privește solicitarea de autorizare din cuprinsul obiecțiunilor la raportul final, a menționat că modificarea adusă de Legea nr. 85/2006 nu presupune o limitare a dreptului creditorilor de a formula cererea întemeiată pe disp. art. 138, știut fiind faptul că practica a demonstrat imposibilitatea, în unele cazuri, de a putea fi constituit un comitet al creditorilor conform art. 16 din Lege, în creditorilor nefiind înregistrat un număr suficient de mare de creditori.
Singura condiție, înainte de a se formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, privește o autorizare a creditorilor din partea judecătorului-sindic, în lipsa demersurilor întreprinse în acest sens de lichidatorul judiciar.
Arată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile legale, lichidatorul judiciar nepromovând o astfel de cerere, iar la dosarul cauzei există o astfel de solicitare formulată de asupra căreia judecătorul-sindic nu s-a pronunțat.
Prin neparcurgerea acestei etape esențiale în cadrul unei lichidări judiciare au fost grav prejudiciate drepturile și interesele creditorilor, iar închiderea procedurii a fost dispusă cu nerespectarea dispozițiilor legale, precum și a spiritului legii.
Faptul că recurenta-creditoare este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală constituie o premisă concretă pentru a determina instanța să oblige persoanele responsabile la plată.
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către Tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Judecătorul-sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În drept, a invocat disp. art. 299 - 316.pr.civ. art. 138 din Legea nr. 85/2006.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din considerentele și dispozitivul hotărârii recurate rezultă că judecătorul-sindic s-a pronunțat asupra cererii creditoarei privind obiecțiunile la raportul final și, de asemeni, soluția pronunțată a fost motivată de împrejurarea că, în cauză, lichidatorul judiciar, în urma analizei actelor și documentelor contabile nu a identificat elemente de natură să determine promovarea cererii în antrenare răspundere patrimonială.
Motivarea dată de judecătorul-sindic hotărârii recurate este clară, concisă iar din conținutul său rezultă justețea soluției pronunțate.
Judecătorul sindic, respingând obiecțiunile împotriva raportului final, practic a respins și cererea, din cuprinsul acestor obiecțiuni referitoare la autorizarea în vederea formulării cererii de antrenare răspundere patrimonială.
Conform disp. art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, pe baza raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care conține și informații privind o eventuală răspundere a oricărei persoane menționate în lege, judecătorul-sindic poate fi sesizat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și, în subsidiar, de comitetul creditorilor.
Din reglementarea prev. art. 138 din Lege rezultă că sfera persoanelor abilitate să investească judecătorul-sindic cu o cerere în antrenare răspundere este limitată la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar și la comitetul creditorilor, în cazul în care sunt îndeplinite și condițiile prev. la alin. 3 al art. 138 din Lege. Astfel, nu orice creditor poate formula o atare cerere față de limitarea impusă de textul art. 138 alin. 1 și 3 din Lege.
În situația în care numărul creditorilor înscriși la masa credală este în număr de trei (cum este cazul în speță), dar nu s-a constituit acest comitet, considerăm că cererea de autorizare pentru introducerea acțiunii prevăzută la art. 138 alin. 1 din Lege poate fi promovată de către toți creditorii debitoarei, asimilați comitetului creditorilor.
Aceasta deoarece principalul rol al comitetului creditorilor este acela de a reprezenta interesul concursual al adunării creditorilor în procedură, așa cum rezultă din textul art. 17 lit. a - f din Lege.
În cauză însă, cererea a fost formulată doar de creditoarea, iar ceilalți creditori, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice V și V, nu au înțeles să se alăture creditoarei pentru formularea cererii. Dimpotrivă, creditoarea Vaf ost de acord cu aprobarea raportului final și cu cererea lichidatorului pentru închiderea procedurii, iar creditoarea nu a fost reprezentată în instanță.
Legiuitorul a stabilit expres că, în afara lichidatorului judiciar, acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale poate fi promovată doar de către comitetul creditorilor, iar în situația în care nu s-a constituit comitetul creditorilor, adunarea creditorilor poate iniția acest demers.
Cererea unui singur creditor pentru autorizarea promovării cererii, întemeiată pe disp. art. 138 din Lege, nu îndeplinește cerințele art. 138 alin. 3 din Lege.
Respingerea cererii, în aceste condiții, nu constituie o limitare a dreptului creditorilor de a promova acțiunea întemeiată pe disp. art. 138 din Lege, ci respectă textul Legii instituit cu scopul de a asigura atât celeritatea procedurii, cât și creșterea transparenței acesteia prin extinderea rolului și atribuțiilor ce revin adunării creditorilor, cât și comitetului creditorilor.
Sunt neîntemeiate criticile referitoare la săvârșirea unor fapte ilicite de către fosta conducere a debitoarei și la faptul că și-a exercitat cu rea-credință atribuțiile în condițiile în care nu se precizează și nu se descrie în concret, prin raportare la probe concludente, astfel de acțiuni.
De asemeni, nici motivul de recurs referitor la împrejurarea că judecătorul-sindic nu a aplicat corect regulile instituite de disp. art. 138 și urm. nu este întemeiat.
Aplicarea disp. art. 138 alin. 1 din Lege de către judecătorul-sindic presupune, ca o condiție prealabilă, investirea judecătorului-sindic cu o cerere în cond. art. 138 alin. 1 și 3 din Lege.
În cauză, judecătorul-sindic nu a fost investit în condițiile art. 138 cu o atare cerere, situație în care, criticile recurentei-creditoare referitoare la greșita aplicare a art. 138 din Lege și la existența condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere nu au legătură cu hotărârea ce face obiectul cererii de recurs.
Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AV. B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 399/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (număr în format vechi 54/F/2005), ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
RD/25.02.2008
/2 ex/27.02.2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
