Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1154/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1154
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr. 147/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-reclamant SC EXPERT SRL pentru SC SRL TG.OCNA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- (3676/2006) la data de 24.10.2006pe rolul Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ, reclamanta C EXPERT RL. lichidator judiciar al debitoarei CLB, societate în faliment dosar nr. 8743/2004, în temeiul prevederilor art.138 din Lg.85/2006, a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale personale a numitului domiciliat în loc. Târgu Ocna, str. -, nr. -. b,.18, jud. B, solicitând obligarea pârâtului la suportarea din averea personală a sumei de 86.659 lei, reprezentând creanțe înscrise în tabelul definitiv consolidat al creditorilor și neacoperite în cadrul procedurii de faliment.
În motivarea acțiunii lichidatorul judiciar arătat că urmare a cererii Direcției Generale a Finanțelor Publice B de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva C L, C Instant Expert Laf ost numit prin sentința civilă 107/25.03.2005 dată în dosarul Tribunalului Bacău 8743/2004 administrator judiciar.
Prin adresa 2787/25.04.2005 administratorul judiciar a notificat administratorul statutar de deschiderea procedurii, făcându-i-se cunoscută obligația de depunere a documentelor contabile. Astfel că în data de 27.04.2004 administratorul debitoarei falite a procedat la predarea documentelor financiar contabile. Motivat de faptul că din anul 2004 debitoarea nu a mai desfășurat activitate administratorul acesteia a solicitat în data de 23.06.2005 declanșarea procedurii de faliment neexistând posibilitatea susținerii unui plan de reorganizare.
Pe baza documentelor predate, lichidatorul judiciar a procedat la examinarea activității debitoarei în faliment de la data constituirii și până la data ultimei balanțe predate concluziile fiind următoarele:
Începând cu anul 1999 SC SRL a prestat servicii de tip restaurant așa după cum și-a modificat și obiectul de activitate stabilit prin statut. In anii 2001 și 2002 veniturile cu pondere majoră în total venituri au fost cele din vânzare mărfuri. Față de aceste venituri cheltuielile cu mărfurile au avut un nivel inferior, astfel încât din activitatea de comercializare mărfuri marja comercială reprezenta 47,68% în 2001 și 61,03% în 2002. în anul 2003 veniturile au avut o structură variată, societatea înregistrând 41,17% producție vândută, 33,31% vânzări de mărfuri. O pondere semnificativă în totalul cheltuielilor au avut-o cheltuielile cu materiile prime și materiile consumabile (28,52%), cheltuielile cu mărfurile (17,64%) și cheltuielile salariale (13,34%). Marja comercială în 2003 reprezenta 54,57% în venituri din vânzarea mărfurilor.
În primul semestru al anului 2004 SC SRL a înregistrat pierdere contabilă în sumă absolută de 229.231 mii lei vânzări de mărfuri nu s-au mai înregistrat, singurele venituri obținute din prestări servicii, activități diverse nu au putut fi acoperite de cheltuielile cu personalul, amortizarea și prestațiile externe.
În balanța de verificare din data de 30.06.2004, ultimul document sintetic predat de debitoarea falită lichidatorului, este reflectat un stoc de marfă care are o valoare de inventar de 19.648,85 RON. Deoarece acest stoc de marfă nu a fost predat de către administratorul statutar al Tg. Ocna și nici nu a putut fi identificat la inventariere, suma este imputabilă administratorului societății, d-lui;
Mai mult decât atât în urma verificării ultimei balanțe predate lichidatorul judiciar a constatat că în evidențele debitoarei există creanțe neîncasate în sumă de 81.914,56 RON. Din corespondența purtată cu debitoarea s-a constatat că aceasta și-a achitat debitul iar suma de 81.914,56 RON nu a fost reflectată în contabilitatea falitei. Solicitându-i explicații, administratorul statutar ne-a precizat că acești bani au fost direcționați către d-l, în contul datoriei pe care d-l o avea către acesta. Analizând tabelul definitiv al creditorilor depus la dosarul cauzei s-a constatat că suma de 81.914,56 Ron, pe care și-a însușit-o administratorul statutar, ar fi acoperit în proporție de 90% creanțele existente la data deschiderii procedurii.
În drept reclamanta a invocat prevederile art. 138, alin. l, lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar
- încheierea din 01.07.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8743/2004,
- raport nr. 3322/02.09.2005 al administratorului judiciar C EXPERT RL
- declaratia autentificată sub nr. 1251/00.03.2004 la BNP G, din
- declarație angajament autentificată sub nr. 2471/18.07.2003 la BNP Didel, O,
- tranzacție autentificată sub nr. 2470/18.07.2003 la BNP Didel, O,
- declarație angajament autentificată sub nr.8280/12.07.2002 la BNP G, din
- contract de vânzare nr. 137/29.08.2003.
- creditorilor.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare ( fl.10 dosar) prin care face următoarele apărări:
Societatea a început anterior anului 2002, constructia în regie proprie a unui imobil ce urma să aibă destinația de restaurant. Astfel, împreună cu fostul administrator italian a decis să aducă fonduri proprii din diferite surse, după cum urmează: a) fonduri proprii, personale care nu aveau nicio legătură cu veniturile societății și b) împrumut de la domnul respectiv suma de 132.000 USD.
A fost edificat cu fonduri proprii și împrumut o construcție ce se afla în patrimoniul până la preluarea sa în proprietate de către
Împrumutul făcut de pârât în calitate de administrator al cât și de fostul administrator al acestei societăți este dovedit cu declarația angajament din data de 12.07.2002 dată în fața notarului public G și autentificat sub nr. 8380/12.07.2002.
Mai arată pârâtul că în ceea ce privește serviciile prestate către acestea se ridică la suma de 819.145.600 ROL Această societate nu a virat banii datorați nici în conturile nici în casierie.
a stins obligația de plată pe care o avea către numitul, si anume suma de 819.145.600 lei, plătindu-se următoarele tranșe: 600.000.000 rol către, bani dați în mod direct la 16.10.2003 și 173.615.00 rol bani achitați ulterior așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată anexat la vânzarea altor bunuri a
Prin urmare pârâtul concluzionează că starea de insolvență a fost datorată de scăderea dramatică a vânzărilor pe fondul unui curbe economice descendente.
Suma de 819.145.600 ROL nu a fost încasată de reclamant ci a fost restituită numitului, la care societatea era datoare.
La termenul din 28.03.2007 s-a admis proba cu expertiză contabilă, în cauză fiind întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară depus la dosar la data de 16.10.2007 (expert contabil ).
Prin sentința civilă nr. 147/23 februarie 2009 admis acțiunea în atragerea răspunderii administratorului formulată de EXPERT L B, lichidator judiciar al debitoarei falite "" cu sediul în Tg. Ocna, str. -, -. A,.7 jud. B înmatriculată la.C B sub nr. J-.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 86.659 lei, reprezentând pasiv rămas neacoperit al debitoarei falite ""
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de procedură.
Instanța de fond reținut următoarele:
Prin încheierea din 01.07.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8743/2004, a fost admisă cererea formulată de administratorul judiciar și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva SC SRL.
În cadrul dosarului de faliment, nr. 8743/2004 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ s-a întocmit tabelul definitiv consolidat prevăzut de dispozițiile art. 108 al.5 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
La soluționarea cauzei instanța reține că reclamatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 138 al.1 lit. ași d din Legea 85/2006.
Textul alin. (1) al art. 138 enumera 3 categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispozițiile acestui articol:
a) membrii organelor de supraveghere, auditori și cenzori, precum și membrii comitetului de direcție cu atribuții de supraveghere;
b) membrii organelor de conducere;
c) orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului persoană juridică prin una dintre faptele enumerate în alin. (1) lit. a) - g), ca de exemplu, conducătorul de fapt.
În ce privește îndeplinirea acestei cerințe se reține că lichidatorul, a îndeplinit formalitățile prevăzute de lege și a procedat la notificarea societății și a asociatului unic cu solicitarea de a depune la dosarul cauzei actele necesare desfășurării procedurii de faliment. Din datele obținute de lichidatorul judiciar de la ORC Bar ezultat că asociatul unic al debitoarei este numitul domiciliat în loc. Târgu Ocna, str. -, nr. -. b,.18, jud.
Răspunderea patrimonială reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței are natura juridică delictuală, cu un caracter special, așa încât trebuiesc întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate si a vinovăției. Elementele răspunderii civile delictuale sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de Legea nr.85/2006.
Astfel cum rezultă din cererea introductivă și actele depuse la dosar, lichidatorul judiciar a dovedit acțiunea stabilindu-se că administratorul societății falite:
1. folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane - art.138 al. l lit.
Din analiza actelor financiar-contabile ale debitoarei a rezultat că societatea a utilizat defectuos resursele bănești, aceasta conducând la funcționarea societății în pierdere și la acumularea de datorii către bugetul consolidat al statului, a căror neplată la termenul scadent au atras calcularea de dobânzi, majorări, penalități, făcând astfel imposibilă redresarea societății.
S-a reținut faptul că societatea a reținut de la salariați contribuțiile pentru asigurările sociale, de sănătate, șomaj și impozitul pe veniturile din salarii, fără a proceda și la virarea lor către bugetele aferente. Mai mult din actele debitoarei nu rezultă modul în care au fost utilizate sumele care au fost reținute salariaților ori destinația acestora, însă având în vedere că sumele respective nu au fost virate bugetelor aferente, dar nici nu au fost înregistrare în contabilitate cu destinația reală, instanța considerând că aceste sume au fost utilizate în interes personal de către administratorul societății.
Se reține potrivit raportului de expertiză contabilă că:
Potrivit "DECLARAȚIEI " din 12.07.2002 existentă la dosarul cauzei, administratorii și declară că datorează numitului suma de 132.00 USD.
Din verificările efectuate în documentele contabile puse la dispoziție de lichidator nu s-a constatat de către expertul contabil că echivalentul sumei de 132.00 USD ce reprezenta suma de 4.368.408.000 lei la data respectivă să fi fost contabilizată în evidența contabilă a societății ca sumă datorată pentru un împrumut. Nu a existat nicio depunere în contul societății respectiv la contul 455.
De asemeni, din verificarea efectuată de expertul contabil nu a rezultat și nu s-a putut face dovada că a achitat vreo sumă de bani către numitul.
Se mai precizează că la întâlnirea părților s-a prezentat contractul de vânzare cumpărare nr.54 din 25.02.2004 încheiat cu pentru vânzarea întregului restaurant cu extindere, mărfuri și obiecte de inventar în valoare 993.900.000 lei. Plata prețului a fost făcută prin " dispoziții de plată" pe numele, însă acestea nu au fost înregistrate în contabilitate.
Cele arătate au condus la concluzia că administratorul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu și a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice (fapte sancționate de art.138 al. 1 lit.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii patrimoniale, respectiv:
fapta ilicită - folosirea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice în folos propriu, continuarea activității în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
prejudiciul - 86569 lei, reprezentând creanțe bugetare înregistrate în tabelul definitiv consolidat și neacoperite în cadrul procedurii, prejudiciu creat ca urmare a utilizării defectuoase a resurselor financiare ale societății, precum și prin neplata la termen a obligații bugetare, prin aceasta fiind prejudiciat bugetul consolidat al statului, creanțe neacoperite către alte societăți comerciale,
raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - este evident și rezultă din faptul că prin neîndeplinirea cu intenție și cu rea-credință a obligațiilor legale referitoare la reflectarea operațiunilor economico-financiare în contabilitatea societății s-a cauzat un prejudiciu considerabil bugetului consolidat al statului;
vinovăția - intenție directă - faptele au fost săvârșite cu intenție directă, întrucât administratorul, în calitatea sa de organ de conducere al societății, era cel care coordona activitatea economico-financiară a societății și nu poate invoca în apărare necunoașterea dispozițiilor legale referitoare la organizarea și conducerea contabilității societății, ori cele referitoare la reflectarea în contabilitate a operațiunilor economice realizate.
A apreciat judecătorul sindic că administratorul statutar a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea - art.138 al.1 lit.
Astfel, conform normelor legale în vigoare, declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul consolidat al statului se depun lunar sau trimestrial în funcție de tipul de societate, iar bilanțurile se depun anual, ceea ce pârâtul nu a făcut, fapta acestuia încadrându-se în prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006. Administratorul statutar nu a respectat prevederile legale privind ținerea evidenței contabile.
Conform art. 11 din Legea 82/1991, legea contabilității "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective".
Și în acest caz s-a apreciat ca fiind întrunite cele 4 elemente ale răspunderii patrimoniale după cum urmează:
fapta ilicită - nerespectarea prevederile Legea 82/1991, care prevede fără echivoc în art. 11 că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității unei societăți revine administratorului sau altei persoane cu obligații în gestionarea unității, nedepunerea actelor la dosarul cauzei în termenele prevăzute de lege,
prejudiciu - 86.659 lei, reprezentând creanțe înregistrate în tabelul definitiv consolidat și neacoperite în procedură, cert, lichid și exigibil;
raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - este evidentă și rezultă din faptul că prin nedepunerea documentelor prevăzute de lege desfășurarea normală a procedurii de executare silită colectivă reglementată de Lg.85/2006 este astfel împiedicată.
vinovăția - intenție directă - administratorul statutar avea obligația legală de a depune la dosarul cauzei și la dispoziția lichidatorului actele prevăzute de lege. Fapta ilicită nu poate fi săvârșită decât cu intenție directă, administratorul statutar fiind direct interesat de împiedicarea desfășurării normale a procedurii de faliment, în scopul evitării tragerii sale la răspundere, având în vedere că în balanța de verificare din data de 30.06.2004, ultimul document sintetic predat de debitoarea falită lichidatorului, este reflectat un stoc de marfă care are o valoare de inventar de 19.648,85 RON. Deoarece acest stoc de marfă nu a fost predat de către administratorul statutar al Tg. Ocna și nici nu a putut fi identificat la inventariere, suma este imputabilă administratorului societății, d-lui;
Mai mult decât atât în urma verificării ultimei balanțe predate lichidatorul judiciar a constatat că în evidențele debitoarei există creanțe neîncasate în sumă de 81.914,56 RON. Din corespondența purtată cu debitoarea s-a constatat că aceasta și-a achitat debitul iar suma de 81.914,56 RON nu a fost reflectată în contabilitatea falitei.
Împotriva sentinței a declarat recurs criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel se arată sub un prim aspect că lichidatorul era ținut a dovedi cererea de atragere a răspunderii, însă nu a făcut această dovadă. se invocă faptul că răspunderea reglementată de art. 138 din Legea 85/2006 are natura juridică a unei răspunderi delictuale speciale pentru fapta proprie, răspundere ce nu poate fi atrasă decât dacă prejudiciul este reprezentat de starea de insolvență, iar fapta ilicită o constituie săvârșirea oricăreia din faptele enumerate de art. 138.
Arată recurentul că potrivit lit. administratorul trebuia să fi folosit bunurile sau creditele debitoarei în folosul propriu sau al unei alte persoane, ceea ce presupune existența unui credit care în speță existat pentru modernizarea și extinderea unei clădiri care a fost cumpărată de TÂRGU OCNA deși instanța de fond existența creditului.
Apreciază recurentul că nu a fost dovedită existența faptei prevăzută la lit. a și nici a celei prevăzută la lit.
Astfel, se arată că nu s-a dovedit că neînregistrarea împrumutului L în evidența contabilă a produs starea de insolvență.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Curtea reține că este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect se reține că judecătorul sindic nu a analizat apărările invocate de recurentul - pârât, hotărârea necuprinzând motivele pentru care au fost înlăturate apărările acestuia. Cerința instituită de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă este în acord cu garanțiile instituite de art. 6 CEDO în speță fiind în discuție conceptul de "proces echitabil", în accepțiunea căruia hotărârea trebuie să cuprindă analiza tuturor apărărilor invocate.
În fața instanței de fond pârâtul a invocat faptul că societatea debitoare a început anterior anului 2002 construcția în regie proprie a unui imobil iar pentru această investiție s-a procedat la încheierea unui contract de împrumut cu domnul, dovedit cu declarația din 12 iulie 2002.
S-a arătat că în același timp debitoarea a prestat servicii către însă prețul pentru aceste servicii a fost utilizat pentru restituirea împrumutului.
În fapt, Curtea reține că cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii administratorului debitoarei L este structurată pe două aspecte:
1. - se invocă împrejurarea că în balanța de verificare din 30 iunie 2004 este reflectat un stoc de marfă care are valoare de inventar de 19.648,85 lei, stoc ce nu a fost predat câtre lichidator și nici nu a fost identificat la inventariere.
2. - în evidențele debitoarei exista creanțe neîncasate în sumă de 81.918,56 RON deși din demersurile efectuate s- dovedit că această creanță a fost încasată de la L dar nu a fost reflectată în contabilitatea falitei.
În limitele cererii formulate de lichidator judecătorul sindic avea a stabili dacă starea de insolvență a fost determinată de faptele invocate în cerere.
În drept,
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006 pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere a debitoarei falite este necesar să se săvârșească una din faptele prevăzute expres și limitativ de acest text și în același timp să se dovedească că toate cele patru elemente ale răspunderii civile delictuale sunt întrunite întrucât răspunderea reglementată de legea insolvenței este o răspundere civilă delictuală, culpa administrativă și legătura de cauzalitate sunt condiții de bază ale răspunderii care trebuie dovedită la fel ca și fapta ilicită și prejudicii, legea neinstituind nici o prezumție în privința celor două elemente menționate inițial. Este necesar așadar să se probeze că administratorii prin săvârșirea culpabilă a unor fapte din cele enumerate la art. 138 au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultate prevăzute de textul ce le enumeră
Pornind de la natura răspunderii instituită de art. 138 din Legea 85/2005, Curtea reține că administratorul nu poate fi obligat să suporte întreg pasivul rămas neacoperit, ci este ținut a răspunde doar în limita faptelor care au atras insolvența.
Astfel, cu privire la prima faptă invocată de lichidator, Curtea reține că într-adevăr în balanța de verificare din 30 iunie 2004 este reflectat un stoc de marfă cu o valoare de inventar de 19.648,85 lei, stoc ce nu a fost predat de către administratorul statutar și nici nu a fost identificat la inventariere. Această stare de fapt coroborată cu împrejurarea că administratorul nu a invocat nici în fața instanței de fond, nici în fața instanței de recurs nici o apărare care să justifice lipsa acestor mărfuri, formează convingerea instanței că au fost folosite în interes personal, ceea ce atrage incidența art. 138 lit. a din Legea 85/2006. Lipsa la inventar a unui stoc de mărfuri este de natură a determina starea de insolvență dat fiind faptul că prin vânzarea sau prelucrarea acestor mărfuri se putea acoperi o parte din obligațiile bugetare.
Cât privește cea de-a doua situație invocată de lichidator și reținută de judecătorul sindic aceasta instanță apreciază că neînregistrarea în contabilitate a unei creanțe încasate nu atrage automat starea de insolvență și nici nu creează prezumția că suma în discuție a fost folosită în interes personal.
Din probele administrate rezultă în mod neechivoc faptul că debitoarea contractat un împrumut ce a fost folosit în scopul extinderii unui imobil care ulterior a fost vândut iar prețul încasat de la cumpărătoare a fost achitat creditorului. Astfel, potrivit declarației autentificate la. recurentul asociatul său, în calitate de administratori ai declară că datorau creditorului suma de 132.000 dolari. La data de 16 octombrie 2003 A TÂRGU OCNA care avea calitatea de debitoare a achita creditorului (conform înscrisului de la fila 13 dosar) suma de 660.000.000 lei, reprezentând o parte din creanța creditorului.
Existența creditului acordat de numitul societății debitoare rezultă și din înscrisurile aflate la filele 19, 20, 21, 22 dosar.
Din nici o probă administrată nu rezultă că recurentul a folosit în interes personal suma ce reprezenta creanța pe care o avea față de Dimpotrivă din înscrisurile depuse rezultă că a achitat direct creditorului o parte din împrumutul pe care acesta din urmă îl acordase
Este adevărat că potrivit legii recurentul avea îndatorire ca în contabilitatea falitei să reflecte creanța încasată de la și să înregistreze și restituirea împrumutului către, însă aceste neînregistrări nu sunt de natură a duce la concluzia că au determinat starea de insolvență, administratorul neînsușindu-și suma încasată ci dimpotrivă a procedat la executarea unei obligații față de un creditor al societății.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va dispune ca administratorul să suporte o parte a pasivului în cuantum de 19.648,85 RON sumă ce reprezintă contravaloarea unui stoc de marfă ce nu a fost identificat.
În ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța reține următoarele. Spre deosebire de dreptul comun unde art. 274 Cod procedură civilă consacră principiul potrivit căreia partea care cade în pretenții este ținută la plata cheltuielilor de judecată în cauza de față se reține că lichidatorul în scopul acoperirii pasivului debitoarei a formulat acțiune în atragerea răspunderii administratorului, acțiunea fiind formulat în interesul creditorilor, părți în procedura colectivă a insolvenței.
Câtă vreme lichidatorul, ca participant la procedură are legitimare procesuală conferită de legea insolvenței și nu acționează în interes propriu, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Plecând de la acest raționament se impune concluzia că plata cheltuielilor de judecată ar urma să fie efectuată de debitoarea falită care în procedura insolvenței este reprezentată de lichidator, însă acțiunea în atragerea răspunderii a fost promovată tocmai pentru că în contul averii debitoarei nu mai existau fonduri și bunuri pentru acoperirea pasivului.
În acest context ar însemna că recurentul care trebuie să acopere o parte a pasivului să fie obligat să achite în contul debitoarei falite suma ce reprezintă onorariul avocatului pentru ca ulterior să fie tot el îndestulat ca urmare a admiterii recursului, ceea ce ar fi un non - sens.
Prin urmare, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată către recurent urmează fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât cu domiciliul în loc. Tg.Ocna, str.- -.B,.18, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 147/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-reclamant SC EXPERT SRL pentru SC SRL TG.OCNA cu sediul în loc. Tg.Ocna, str.- - -.B,.P,.18, jud.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul recurent să suporte o parte din pasivul societății SC SRL, respectiv suma de 19.648,85 lei.
Respinge cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.11.2009.
PREȘEDINTE,
- - - JUDECĂTORI,
- -
-
GREFIER,
Red.
red.
tehnored. 5 ex.
14 dec. 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
